2,886 matches
-
culturi, cunoștințe, concepții ale omului despre viață, despre lume și despre sine, despre relația sa cu tainele existenței sunt împletite în acest monument unic, alcătuit de-a lungul veacurilor. E formată din câteva zeci de cărți, cu conținut istoric, dogmatic, ritual, poetic, filosofico-moral. Cam pe la sfârșitul secolului al II-lea d. Hr. i s-a dat numele de „biblie” care, după ce în grecește însemnase „fâșie de papirus”, a ajuns să însemne diminutivul pentru „carte”. Însumând milenii de istorie, de experiență și
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
altar suprapus celui vechi, destinat aducerii sacrificiilor păgâne”. Pe lângă toate acestea, evreii erau siliți să nu mai țină sabatul, să consume mâncăruri interzise și să nu mai practice circumcizia. Antiochos închină templul lui Zeus Olimpianul, autorizează jertfele păgâne și prostituția rituală la Ierusalim. Toate aceste măsuri făceau parte dintr‑un foarte ambițios proiect de elenizare forțată a Iudeii, căruia populația i se opunea cu îndârjire, în ciuda existenței unui număr important de „colaboraționiști”. Capitolul 7 redă această situație de criză sub forma
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pasaj trebuie analizat în contextul general al operei. Didahia este alcătuită din trei secțiuni principale. Prima este consacrată descrierii celor „două căi”, a vieții și a morții, sufletul omenesc aflându‑se la răscrucea acestora. A doua secțiune prezintă principalele „prescripții rituale și liturgice”, altfel spus, „maniera” concretă de manifestare a credinței. A treia se concentrează asupra „normelor de disciplină”. Principala temă a ultimei părți este cea a „prorocului mincinos”. Fragmentul referitor la „înșelătorul lumii” nu face decât să reia această temă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Iustin, este răstignirea, tocmai pentru că profețiile despre acest episod sunt extrem de complicate, subtile și bine codate. În plus, demonii au creat nu numai surogate ale revelației, ci și surogate ale cultului. De exemplu, ei au imitat grosier botezul sau descălțarea rituală la intrarea în lăcașul de cult (1 Apol. 62). Sacrificiile lor nu sunt nimic altceva decât expresii ale terorii iraționale. Demonii inspiră oamenilor viziuni onirice tulburătoare și robesc sufletele lor prin intermediul magiei. Aceleași creaturi malefice se găsesc la originea persecuțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ereticilor, în schimb, individul cere, săvârșește și atestă minunea. În fine, minunea trebuie să fie necesară (propter aliquid necessarium), adică trebuie cerută de împrejurări; o prea mare frecvență atrage după sine riscul de a reduce minunea la o simplă realitate rituală, la o simplă tehnică. În opinia lui Irineu, minunile se săvârșesc: în cadrul Bisericii; prin intermediul rugăciunilor; rugăciuni care sunt însoțite de post; este vorba de rugăciuni și de posturi colective la care toți membrii comunității trebuie să participe. Aceste patru condiții
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
împlini jertfa (ƒΒ42Λγ∴<). Celălalt semn, de pe frunte, indică „obligația ca toți să poarte pe cap o cunună de foc, o cunună a morții, nu a vieții” (49, 4). Această „cunună a morții” este, la rândul ei o trimitere la cununa rituală, împletită din iederă, pe care participanții la ceremoniile consacrate lui Dionysos erau obligați să o poarte (cf. 2Mac. 6,7; 3Mac. 2,29). Ea este opusul cununii „vieții”, cununii martirilor. Hipolit îl menționează pe Antiochos Epiphanes, primul care a impus
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fabulos, dotat cu instituții geto-scitice, formulate pe cale imaginativă. Ca și Chateaubriand, Sadoveanu creează întâi un Univers pentru a-și așeza făpturile sale, care nu sunt însă mișcate ca la romanticul francez de melancolii stilizate, ci de porniri instinctive, tăcute și rituale. Goticul, muzicalul lipsesc din opera sa, care ar fi clasică dacă echilibrul n-ar fi stricat în sensul rigidității. Idilicul lui Sadoveanu e în înțelesul cel mai larg asiatic, scitic (fără înnegurări slave), revărsat într-o netulburată placiditate, într-o
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
elemente ce vin negreșit dinspre „codul” credințelor populare 21 („descurs” foarte vechi) care, sub forma unor practici și rituri, însoțesc plecarea mortului și alcătuiesc un fel de tratament al cadavrului: așteptarea de trei zile după expiere („quam primum exporaverit”), scalda rituală, „îmbrăcatul”, veghea „în odaia cea mare a casei”, slujba religioasă, condusul la biserică, înhumarea 22. Regretul după cel plecat în lumea umbrelor (durerea - „dolor”, jalea, lacrimile), cu exprimări în care văduva avea apariții frecvente și impresionante, mi se pare a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
derivând dintr-un motiv moral - considerația, (vizibilitatea doliului pentru comunitate trebuia asigurată) față de defunctul soț: „iară a doa că ce iaste datoare, pentru cinstea bărbatului ei, să jelească”. Bizantinii au preluat această interdicție (și impunerea „anului de doliu”) un timp ritual al doliului, un „timp suspendat”107, din legislația romană (romanii dictau pedepse ifamante văduvelor care se recăsătoreau în anul de doliu 1106. Biserica și-a însușit-o (ea apare în Sintagma lui Matei Vlastaris, iar traducătorii îndreptării legii afirmă că
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Bicaz etc.) și la reinterpretarea unor motive livrești (Goliat, Hamlet, regele David), oscilând între retorismul conjunctural și acordurile reflexive slujite de o stilistică aproape muzicală. Ș. își găsește timbrul potrivit în lirica erotică - celebrare cu o sensibilitate delicată și senzualitate rituală, confesiune discretă și memorie cald învăluitoare, căci „dragostea-i uciderea desăvârșită”, „vis și mărginire amânată” (Adânc să credem în durată). Lirismul e inundat de culorile anotimpurilor, de ploile toamnei îndeosebi, sau e marcat de obsesia griului ori a albului, totul
SOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
pentru unele informații importante și pentru Întâmpinarea călduroasă unui descendent: domnului Wolfgang Honigberger (Reutlingen). Dacă, mai demult, sorții ar fi decis altfel, probabil că și azi aș fi recitit aceste memorii ca odinioară cu bunica mea, Alexandrina Ionescu, așa cum citeam ritual jurnalul asiatic al lui Mikluho Maklai și alte relatări ale călătoriilor Îndepărtate, amiezi la rând În canicularele veri ale copilăriei, În penumbra Încă enigmatică a unei mici Încăperi. Când m-am Întors la unele din poveștile ei din anii ’30
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
tantriques au regard de l’andrologie médicale”, JA 290, 1, 2002, pp. 310-311), și În cel al yoghinilor Kanphata, ca de altfel În diferite alte medii hinduiste unde devoțiunea se Îndreaptă spre Ïiva, psalmodiat În fum de bhang În timpul ședințelor rituale (cf. Véronique Bouiller, Ascètes et rois. Une monastère de Kanphata Yogis au Népal, CNRS Éditions, Paris, 1998, pp. 7, 107, 133). 126. Un portret al lui Raja Hira (În ediția engleză: Heera) Singh este reprodus de J.-M. Lafont, Ranjit
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
se vider?”, comunicare inedită la colocviul internațional Penser, dire et représenter l’animal dans le monde indien, CNRS - FRE 2350, Université Paris-III, École Normale Supérieure (25-28 martie 2002), sub tipar. 213. Dacă văduvele au fost sau nu forțate să urmeze ritualul imolator după moartea soțului este o problemă reevaluată În India contemporană, unde discuțiile despre această marcă a ritualului hinduist nu au lipsit În ultimele două decenii, cf. J.S. Hawley (ed.), Sati, the Blessing and the Curse. The Burning of Wives
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
această marcă a ritualului hinduist nu au lipsit În ultimele două decenii, cf. J.S. Hawley (ed.), Sati, the Blessing and the Curse. The Burning of Wives in India, New York - Oxford, 1994, p. 176, unde editorul arată că În această prescripție rituală moartea femeii este celebrată. 214. Un portret al lui Dhian Singh apare În volumul din 2001 al lui Lafont, p. 85 cum pl. 148. 215. Acestui cunoscut al lui Honigberger, Schöfft și Allard, Între alții, i se datorează volumul The
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
din 1822 până În 1845, sikhșii, care Își organizaseră Între timp armata după modelul francez, nu pierduseră nici o luptă. Dar Ghulab Singh, așa cum am arătat mai Înainte, e departe de a avea dreptate, dacă ne gândim cel puțin la formulele botezului ritual al sikhismului, care interzic autoritar și repetat asemenea neutralități. 232. Henry Montgomery Lawrence fusese, de asemenea, angajat al curții din Lahore și Își publicase cu un an Înainte memoriile În două volume: Adventures of an officer in the service of
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
la 1573-1599) al lui Akbar și autor al unui impunător tratat enciclopedic (inclusiv medical, În care apar și plante menționate de Honigberger), se născuse la Lahore. 290. În original: copperas. Cf. US Dispensatory, p. 1192. 291. Contaminare Între sensul ceremoniei rituale hinduse și cel al invocațiilor către diferitele divinități. 292. Termenul panjabi specific acestui obicei culinar e j¿tth³-kh³n³, cei zece guru ai sikhismului respingând Însă interdicția hindusă de a nu considera mâncarea unei caste inferioare ca fiind „poluată” (cf. Sikh
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cu diferitele ei forme de degradare, deci inclusiv cu murdăria. În al doilea rând, spre deosebire de ecuația comună europeană apă = curățenie = civilizație, indienii din zonele rurale sau de la periferia orașelor, descriși de călători, nu descoperă unanimitatea acestei translații, Înlocuită de băile rituale lipsite de o consecință civilizatorie majoră; dar observațiile lui Honigberger sunt contrare acelei mode, privirea sa medicală permițându-i să treacă rapid dincolo de acest stereotip. Astăzi, având peste un miliard de locuitori, India Își pompează rezervele de apă subterană de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
va rezida ca general al Ïambhalei (ibidem, p. 115)3. Suprapunerea centrului și nordului e departe de a fi unică În spațiul indian sau influențat de India. Meru, numele mitic al ultimei mătănii dintr-un rozariu hindus, conturând prin rotația rituală o geografie imaginară, e considerat un punct deopotrivă central și extrem 1. Poate Încă mai hotărâtor pentru criticii literari, Van Manen, prietenul tânărului Eliade, este cel care a ordonat, prin 1922-1923, copierea unui enorm și indigest manuscris al lui Gesar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fi irupt din străfundul credințelor și fanteziei populare scenariile și personajele fabuloase care (În interpretarea mea, nu În realitatea istorică) vor releva Domniței Ralu prăpastia care desparte «moartea filosoficească» de moartea acelora care n-au știut să se apere torcând ritual cămașa ciumei”. Promisiunea acestei fresce din vremea ciumei nu s-a realizat Însă nici când Ionel Perlea i-a propus să scrie libretul unei opere 2. Tânărul farmacist din Brașov abia Împlinise 20 de ani și se hotăra, În circumstanțe
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și febră, poetul este un visător, un zburător „de pradă”. Femeia-pisică înflorește ca „ghimpele”, pătimașă, aflată sub unda „duhului străbun”. Se conturează acum câteva teme predilecte. Cântând „subobiectele”, T. zice: „iarba crește din mine”, „nu sunt decât o plantă hrănită ritual”. Este o poezie cu aspirație cosmică, tinzând spre osmoza între fervoare și înalt, spre a cuprinde „imensa Golgotă de la moluscă la Olimp” și configurând un dicționar imens de „subcuvinte” (adică, după Al. Piru, „cuvinte nediferențiate din spuma originară, capabile să
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
căruia, sub presiune, i-a fost lipit un pasaj de încheiere, deopotrivă și încheiere a destinului protagonistului. Textul nu iese din orizontul de referință al celorlalte cărți: jocul între aparență și realitate. „Asta numai la prima vedere” este refrenul rostit ritual de personajul central, straniul arivist Miș Dron, a cărui identitate, marcată de o labilitate proteică, atinge schizofrenia. În rest, accidentalul, coincidențele, întâmplarea se instituie în logică a povestirii. Evenimentele debutează simbolic la o oră incertă, când lumea își arată fața
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
totale pentru poezie o constituie tema recurentă a abandonului în slujba ei, fie și ca figurantă, fie și în travesti; personajul liric devine poezia însăși. Ipostaze predilecte sunt vestala sau preoteasa, chipuri statuare ale abnegării supuse, dar mai ales jertfa rituală. Prefațând Fiord imaginar, Nicolae Balotă elogia apariția unei poete „din cea mai autentică, din cea mai nobilă stirpe a liricilor” și îi semnala „geniile tutelare” începând cu Lautréamont și, trecând prin Rimbaud ori prin Saint-John Perse, până la Bacovia. Seria reperelor
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
mitografică (Mircea Iorgulescu vede aici o „proiecție” a eroilor pe orizontul „întemeierii”), creând în același timp o lume „nouă”. Vladia se reface acum din alte imagini enigmatice, ale oniricului, angoasei, halucinațiilor, din teamă și din coșmar kafkian, cu o „vânătoare” rituală, o construcție parodiind mitul întemeierii, cu un „castel” unde bărbații o fac pe „nebunii”. Personajele masculine sunt de multe ori „slabe”, „caraghioase”, niște bufoni cu rol de purificare prin carnavalesc, în vreme ce femeile apar puternice, misterioase, sugerând forțe oculte, ca memorabilul
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
memorabilul personaj Tania, din povestirea „La anii treizeci...”. Antuza, de care se îndrăgostește Vicol, e „prezentă” constant, spunându-i bărbatului care nu o percepe la adevărata ei dimensiune de inițiatoare: „Când ai nevoie de mine o să vin”. În aceste proze rituale stau germenii creației romanești de mai târziu, următoarele volume fiind ample, cu relații și destine menite nefericirii, ce se mută dintr-o carte și dintr-o lume în alta, având „probleme” și în cotidian, și în imaginar, cu personaje care
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
propusă de cercetătorul Dan Monah, piesa aparține tipului (b) - idol/amuletă plat(ă) (D. Monah, 1997, p. 136). Idol/pandantiv/amuletă plat(ă) din corn de cerb. Artefact fragmentar; sectoarele care lipsesc au fost fracturate în vechime, probabil intenționat (mutilare rituală?), sau în timpul utilizării? Pe porțiunea conservată a părții proximale s-a amenajat o perforație, plasată pe axul longitudinal al piesei. Perforația este de formă circulară în plan și bitronconică, asimetrică în profil/secțiune. Procedeul tehnic la care s-a recurs
DATE RECENTE PRIVIND PLASTICA ANTROPOMORFĂ ENEOLITICĂ DIN MATERII DURE ANIMALE APARŢINÂND CULTURII CUCUTENI-ARIUŞD. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Dan Lucian Buzea () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_650]