2,038 matches
-
la clase triste, cu degetele arse de nicotină. Nu le vedeai deloc așezate la catedră; dacă ai fi adus zmeură și zahăr, jumate din cancelaria din „Maiorescu“ ar fi produs o excelentă dulceață. Directoarea adjunctă te întâmpina cu niște picioare robuste, antrenate să facă față efortului administrativ. Sub comanda lui Milford, la ora 8 dimineața se încolonau pe holuri și-n cancelarie colegele mai vârstnice, „găluștele“, „bombeurile“, „epavele“ (cum le porecliseră golanii), o întreagă armată de creaturi fosilizate după un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lui cu pietonii, dar asta nu se putea povesti. I-a picat fața când l-am lăsat fără frâna de mână la Dacie. „Trage frâna de mână!“ Am tras-o; nimic. „Trage-o mai tare!“ Tot nimic. Daciile sunt mașini robuste, nu le miști cu una-cu două. „Trage domne’ frâna de mână!“ Am tras cât am putut; am rămas cu ea-n mână. I-am arătat-o lui Șindrilaru. Se zăreau cablurile, atârnau uleioase, secționate. Nu-i venea să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
neica-nimeni. Așa și eram, dar nu trebuia să știe toată lumea. „Date prea multe nu am. Doar ce-am găsit prin ziare și în niște mărturii de epocă. Unul din chiriașii de pe Episcop Radu îl descrie ca pe-un tip solid, robust, cu părul alb și mustața întoarsă. Asta, în 1948, când tipul avea 80 de ani.“ „Cine, Dimitriu sau chiriașul?“ „Dimitriu.“ „Aha. Deci e născut în 1868.“, m-am dat eu mare. „Da. A făcut școala de meserii din Iași, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
după noi. Maria se lăsa în voia poftelor mele cu-o satisfacție întunecată, dându-mi orice-i ceream și răsplătindu-mi insistența c-un zâmbet mușcător și-o mișcare finală a fundului. Își păstra întotdeauna ultimul cuvânt; mă călărea metodic, robust, stăpânindu-mi plăcerea cu discreție și eleganță, fără a mă umili, dar arătându-mi limpede cine trebuie să iasă învingător. Uneori, consimțea să împărțim puterea, se lăsa încălecată până la capăt, dar zâmbetul se-afla acolo, întipărit între corpurile noastre sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să fie echipate cu ele. Celelalte două sertare nu-mi stârneau vreun interes. Le găseam burdușite cu cearșafuri, prosoape, fețe de pernă, cuverturi - lucruri casnice, comune, plictisitoare: „dota“, cum se zicea la țară. Aspiratorul venea din Pajura: un model aparent robust, rusesc, cu perii metalice. Când învârteai butonul, bâzâia ca o freză de la „Automatica“ decupând un Trabant 605 S. Nu i-am auzit zgomotul decât o singură dată: după un minut de funcționare, a clacat, într-un nor de fum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care, după ce izbește Trabantul, spulberându-l de nu i s-a mai găsit nici numărul, virează în stânga, intrând în plin în mașina din fața noastră. Deși impactul a fost deosebit de puternic, jeepul nu a putut fi dezmembrat. Din fericire, mașina fiind robustă, ea a fost împinsă și masată în malul drept al șoselei [...] Cu fața însângerată, căzut între bord și scaun, Președintele Maurer gemea de durere. Era totuși conștient. Printre gemete, am descifrat și o remarcă amară: «M-a omorât nenorocitul!» [...] Președintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
primejdios bagaje voluminoase pe care, dacă nu erai atent, ți le prăvăleau peste picioare. Viena fusese construită ca Bucureștiul viselor mele, cel pe care nu-l văzusem niciodată sau pe care bunicu’ Vitalian îl pierduse la o partidă de cărți: robust, consolidat, în cercuri concentrice prin care invadatorii nu puteau trece, iar femeile frumoase se rătăceau și rămâneau prizoniere. Capitala Mittel-Europei rezista neatinsă. Armura ei de straturi și epoci o proteja cu eleganța și răceala unui tablou medieval, de care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
primele neizbînde ale armelor sale îl iritară. În acest moment broșura oficială rusească începe să nareze moartea acestui august personaj. În cursul anului 1854, munca necontenită, grijile politice și altele [î ]i zdruncinaseră sănătatea înfloritoare până aci, și constituțiunea cea robustă. Deși mai de multe ori a fost silit să zacă, niciodată însă n-a voit să se publice buletine despre sănătatea sa. La 9 februare 1855, deși d-abia însănătoșat, trecu în revistă trupele cari erau să intre în campanie
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și trădează în toate apucăturile lor caracterul autoritar și aspru al rasei lor, față cu germanii de sud de ex., cu instinctele lor artistice, cu sentimentalismul lor, cu îngăduința lor înnăscută? Și cu toate acestea sânt oameni tari și viteji, robuști și inteligenți ca și confrații lor actuali, dar geaba - germenul fundamental al rasei e altul. Orice s-ar zice dar, la deosebire de rasă cată în ultima linie să reducem și deosebirea de apucături - de aceea repetăm că mugurii încă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Însămânțat, el nu are nevoie de multă Îngrijire până la recoltare, când o combină Îl poate tăia și treiera În cadrul unei singure operațiuni, pentru ca apoi să Îl arunce În vagoane spre a fi dus În hambare sau transportat cu camionul. Relativ robust În perioada de vegetație, grâul rezistă și după ce este recoltat. Este relativ ușor de stocat pentru perioade lungi, cu pierderi insesizabile. În schimb, zmeurul are nevoie de un anumit sol pentru a da roade, trebuie curățat În fiecare an, necesită
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
termenii economiei neoclasice, un avantaj comparativ. O altă privință În care producerea grâului se deosebește de cea a zmeurei este faptul că, În primul caz, cultivarea presupune un număr mic de activități de rutină, care, fiind vorba de o plantă robustă, nu trebuie Îndeplinite cu maximă finețe. Cultura aceasta tolerează, cât de cât, abuzurile. În schimb, zmeurul, fiind complicat de cultivat și având un fruct delicat, impune cultivatorilor să fie flexibili, rapizi și extrem de atenți. Cu alte cuvinte, pentru a avea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
scleroză în plăci și fiind silită să se miște într-un scaun cu rotile avea în preajma sa o salariată de stat care o ajuta, cu care conversa, asculta și comenta muzică, literatură, politică, având în permanență o stare sufletească cvasinormală, robustă, optimistă. 4. Oaspete într-o familie suedeză Surpriza surprizelor: în ultimele zile ale lunii august am fost invitat și am stat la doamna Gertrud Hultberg. Locuia pe Urdavägen 2, la nr. 18264, Dgursholm, în plină Capitală, într-un cochet palat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
rămas dezamăgiți de această atitudine a lui N. Manolescu față de anumiți autori contemporani ai literaturii române. Răspunzând la chestionarul revistei "Semn", nr. 4 din 2009, "De ce (n-)avem critică?", V. Gârneț scrie că "ne-a lipsit, probabil, și o literatură robustă, complexă, originală care să stimuleze dezbaterile și reflecția critică. Prin cele afirmate mai sus nu fac tabula rasa din literatura basarabeană postbelică și cu atât mai puțin din cea post '89 (așa cum a procedat în mod descalificant, cinic, Nicolae Manolescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
presupune așa ceva despre onorab[ilele] partide din România și mai cu samă încă de toate, fără deosebire! Auzi acolo prezumțiune. {EminescuOpIX 449} Inamicul comun al acestor donquixonade e așa numitul simț comun. Ce principiu, domnule - îmi zicea un biet mitocan robust și roșu la față - ce principiu și libertate... Nu vezi că toți îmblă după chivirniseală. După chivirniseală. Vorbă mare, căci ea e deviza tuturor partidelor, tuturor purtătorilor de stindard cum s-ar zice, căci în urma urmelor fiecare e în stare
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
soarelui. S-a pierdut undeva ceea ce mi-ar putea permite să mai continui. Îmi lipsește. Tot ce-am putut face până acum a fost să rămân în viață. Când am intrat la liceu și am luat contact cu colegii mai robuști și agresiv de insensibili, băieți care au fost crescuți într-un mediu complet diferit de al meu, vigoarea lor m-a făcut să stau în defensivă. Din dorința de a nu intra în cârdășie cu ei, am recurs la droguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
câteva stadii, întâi trăgea de mâneca dreaptă cu degetele mâinii stângi, iar apoi își sprijinea stânga cu dreapta. Nu făcea apel la sentimente când proceda așa; era doar o operație. Dar avea o importanță uriașă. La fel precum un bărbat robust și roșu în obraji se duce la amvon și apoi își mărturisește slăbiciunile în fața lui Dumnezeu, tot astfel Einhorn, demonstrându-și fragilitatea ca un preliminar, se punea în poziția în care putea vorbi despre forță, cu forță. Era foarte ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
recunoșteam în sinea mea că n-aveam nici o șansă. Oricum, doamna Renling mă înconjura cu jugul atențiilor ei tandre. Mă numea „fiule“, și mă prezenta celorlalți drept „feciorul nostru“, mă mângâia pe cap, și așa mai departe. Și eram și robust și cu o masculinitate evidentă; vreau să zic că nu era ca și cum ar fi mângâiat un băiețel de opt ani pe buclele lui lucioase, și nu puteai să nu îți imaginezi ceva mai mult decât simplul fapt că sunt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
oare toate aceste noi talente?ă Oh, Augie e genul studios, nu se pricepe la de-astea, a spus el. Asta era o scuză îndeajuns de bună pentru domnul Magnus, cu peticele lungi și cenușii de chelie de pe capu-i robust. Păi nici mie nu-mi place să văd un tânăr că-și petrece nopțile jucând cărți, a zis. Da’ un joc de societate, trebuie și el să știe să joace. Am fost de acord că nu spunea rău ce spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în mănăstire, și celălalt, Zooey, un actor cu o vocație nu mai puțin viguroasă, în vârstă, respectiv, de treizeci și șase și douăzeci și nouă de ani; și două fete, Franny, o tânără actriță debutantă și Boo Boo, o matroană robustă, solvabilă, din Westchester, în vârstă, respectiv, de douăzeci și cinci și treizeci și opt de ani. Încă din 1949, din seminare și din internate, din secțiile de obstetrică ale spitalelor de femei, din sala de corespondență a studenților aflați în schimburi internaționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
anunța o după-amiază promițătoare, chiar dacă literară, și-mi aduc aminte că-mi făceam iluzia ca, asemenea lui Tom Sawyer cu găleata lui cu var, să-l pun pe tânăr să lucreze la ferăstrăul meu automat. Părea sănătos, ca să nu spun robust. Totuși, aparența lui înșelătoare era să mă coste piciorul stâng, pentru că, între țâșnirile și bâzâiturile ferăstrăului meu, tocmai când terminasem o scurtă și, pentru mine, direct agreabilă apoteoză a stilului gentil și eficient al lui Sherwood Anderson, tânărul m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
dând-o, preferabil, primului care i-ar cere-o. Mă pomenesc întrebându-mă, meditând, dacă e corect să trec de la un punct frumos, pseudometafizic, oricât ar fi de plăpând sau de personal, la un altul, oricât ar fi acesta de robust și de impersonal. Adică să fac asemenea lucru fără să mai zăbovesc, fără să mă mai lăfăiesc puțin în verbiajul cu care sunt obișnuit. Totuși, iată despre ce-i vorba: când mă învăța, de pe marginea trotuarului de peste drum, să renunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Sper să ajung la timp. O rafală puternică de vînt lovește geamul din plin, făcîndu-l să scoată un sunet de contrabas. Bătrîna se rotește cu scaunul, să se sprijine mai bine de masă. Privindu-l în treacăt pe profesor, bărbat robust, în plină maturitate, cu oarecare blazare în privire și în gestul de a-și arunca buza de jos înainte, îi vine greu să-l recunoască pe tînărul asistent în compania căruia fata ei a plecat spre Operă, în vreme ce ea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și din urmele de creștinism ale Antoniei, ar putea fi denumită cu un termen adecvat „metafizică de salon“. În forma în care o susține acum Antonia, teoria pare a-i aparține, însă eu pot depista în ea semnele prezenței mai robuste a predecesorilor, în persoana mamei ei - o femeie firavă acum, însă hotărâtă și rafinată - cu care am păstrat o relație distantă, dar elegantă. Perceperea nedogmatică a unei întrepătrunderi spirituale iminente, unde nimic nu este tăinuit sau incert compensează lipsa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fi avut timp să o fac. Numai că mi se părea îngrozitor de greu să mă mișc, să vorbesc, de parcă mă atinsese un fascicul paralizant. Palmer o ținea de mână pe Georgie. Și el arăta excepțional de bine, cu aerul lui robust și curat, cu pielea bronzată și fără riduri, cu părul cărunt tuns scurt, moale și uscat ca o blană de animal. Întrucât mi s-a părut că și el radia de fericire m-am întrebat dacă nu cumva se împăcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de necrezut că cineva chiar dorea să o cumpere. Nici eu nu prea voiam s-o vând. Trecusem prin prea multe Împreună și m-aș fi simțit de parcă aș fi vândut un prieten. Chestia se legănă ușor În aer, la fel de robustă ca de obicei, dar acum părea puțin dușmănoasă. Nu mai fusese așa de morocănoasă din ziua În care devenise instalație mobilă. Ceva Îmi spunea că nu voia să fie planeta nedescoperită a lui Betty Ashley. * * * Dându-mi seama că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]