KorAP: Find »[drukola/base=rodi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...51 >

1,258 matches

Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828

pe femei (moașa, mama, nașa) cu o lumină aprinsă, întrebându-le "pe unde au călătorit și ce-au făcut". Femeile răspund că au fost să toarne "scăldătoarea" la tulpina unui arbore pentru ca, prin gestul lor, copilul "să crească și să rodească" precum arborele, "în bine și în abundență", și așa cum "arborele își lățește ramurile sale, așa să se lățească și înmulțească și seminția noului născut" 323. În cele mai multe părți ale Bucovinei și Moldovei este obiceiul, numit "colăcime" (cumetria), ca părinții copilului

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
lemn, se denumesc după rod (ovăz, porumb, grâu, secară etc. ) și se înșiră pe vatră. Dacă a doua zi dimineață, cărbunii sunt prefăcuți în cenușă, atunci rodul va fi bun, iar dacă rămân așa cum au fost puși, sămânța nu va rodi.421 Forțele antagonice ale focului creează un spațiu poetic al complementarităților, sensul originar fiind preluat și îmbogățit, așa cum apare într-un descântec rostit în Ajunul Sfântului Vasile: "Săriți săteni, / Săriți poporeni, / Că arde / Înaltul cerului! / Da nu arde / Înaltul cerului

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
poame" (fructe) sfințite de Ziua Crucii, cu care se afumă gospodăria, înconjurându-se casa și grădina de trei ori, pocnind, în același timp, în fierul plugului. Apoi, cu fierul de la plug se sapă puțin la rădăcina fiecărui pom pentru a rodi mai bine peste an.427 În Bucovina, "pentru a se încălzi îngerii", în ziua de Blagoviștenie (Bunavestire), se face foc în ogradă, dinaintea ușii, punându-se alături poame, sare și o cofă cu apă care, după aceea, se dau de

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
nostru-mpărat / Pe aici c-a mai umblat, / Și primblându-se-n primblare / A văzut o mândră floare / În aceste curți mărețe. / O floare mândră de rai, / Care-a-nflori-nflorea / Și din zi în zi ce mergea / Tot mai mândră se făcea, / Dar de rodit nu rodea. / Și s-a hotărât s-o ia, / S-o ducă, cum va putea, / Peste văi și peste munți / Pân-la ale sale curți; Pân-la curtea-mpărătească, / Acolo să răsădească, / Ca mai mândru să-nflorească / Și de rodit să rodească."140

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
făcea, / Dar de rodit nu rodea. / Și s-a hotărât s-o ia, / S-o ducă, cum va putea, / Peste văi și peste munți / Pân-la ale sale curți; Pân-la curtea-mpărătească, / Acolo să răsădească, / Ca mai mândru să-nflorească / Și de rodit să rodească."140 sau " Și ne-a zis: / Pe cai să-ncălecăm, / Floricica s-o căutăm, / Pe dată să i-o aducem.../ Noi, pe cai ne-am suit, / Am pornit / Și încoace am venit: / Pe brâul pământului, / Pe vârtejul vântului

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
de rodit nu rodea. / Și s-a hotărât s-o ia, / S-o ducă, cum va putea, / Peste văi și peste munți / Pân-la ale sale curți; Pân-la curtea-mpărătească, / Acolo să răsădească, / Ca mai mândru să-nflorească / Și de rodit să rodească."140 sau " Și ne-a zis: / Pe cai să-ncălecăm, / Floricica s-o căutăm, / Pe dată să i-o aducem.../ Noi, pe cai ne-am suit, / Am pornit / Și încoace am venit: / Pe brâul pământului, / Pe vârtejul vântului, / Pe semnele

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
noi n-am venit cu mânie, / Nici cu amenințări sau tărie, / Ci am venit cu lopeți de argint, / Să scoatem floricica din pământ, / S-o scoatem cu rădăcină / S-o răsădim la împăratul nostru în grădină / Și de rodit va rodi / Și foarte bine va fi."141 Orația specifică momentului "Iertăciunii" reface dimensiunea existențială, din perspectiva creației originare, umanul fiind reclădit ca totalitate cosmică: Și-a zis bunul Dumnezeu, / Că nu-i bine, ci e rău, / Că nu e bine să

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
mânie, / Nici cu amenințări sau tărie, / Ci am venit cu lopeți de argint, / Să scoatem floricica din pământ, / S-o scoatem cu rădăcină / S-o răsădim la împăratul nostru în grădină, / Acolo de înflorit va înflori / Și de rodit va rodi / Și foarte bine va fi."166 Metaforele descriptive, urmate de circumstanțialele de scop, vizualizează integrarea în viața socială, trecând prin ritualul integrării în cosmic: "Nună mare, fii voioasă, / Că tu ai fină frumoasă, / Mirele un trandafir / Ca să-l porți sara

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
ziua cu noaptea" (seara) și "în puterea nopții" (miezul nopții).75 Viața satului arhaic se măsoară cu ajutorul unui calendar lunar-solar; astfel, pe lună nouă se seamănă plantele care cresc deasupra de pământ, iar pe lună veche se răsădeau plantele care rodesc în pământ, se intră în casă nouă, se văruiește sau se spală rufe. Dacă luna e "cu coarnele în jos" e "a ploaie", iar dacă este "cu coarnele în sus", prevestește secetă. Dacă soarele asfințește în nouri roșii sau dacă

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
aș duce. / Femeia care mi-ai dat / Pe mine m-a înșelat! / Iată floarea soarelui / Și cu lemnul domnului / Șed la ușa raiului / Și judecă florile: Florilor, pădurilor, / Unde vi-s miroasele? / Le-au luat îngerii, / Să stropească câmpurile, / Să rodească grânele, / Să hrănească păsările! / Turte dulci și coarne mari / La (numele gospodine)-buzunar, / Scoate-afar-la băietani; / Dă la mic și dă la mare, / Nu-i fie cu supărare. Nu vă pară cu bănat, / Asta-i seara cei de-mblat, / De la Dumnezeu lăsat

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
flăcăii / Și peste toți oamenii. Și cum luna luminează / Prin toate văile, / Prin toate luncile / Și prin toate casele, / Tot așa să lumineze / Și-aist fecior, / Peste toți copiii, / Peste toți flăcăii / Și peste toți oamenii. Să crească și-nflorească, / Să rodească și să-mbătrânească, / Rostul vieții să-mplinească!"165 Pentru a fi înzestrat cu daruri, ca ființă pământeană împlinită, omul se adresează soarelui, alegoric, prin rugăciune: "Sfinte Soare, / Sfinte domn mare, / Sfântă lună și sfinte stele, / Dați-mi bucuriile mele: Să

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
fost numită "mama pluralului", fiind prezentă prin fazele sale diferite Luna Nouă, Primul Pătrar, Luna Plină, Al doilea Pătrar. Luna Nouă, denumită și Luna Tânără, Lună în două coarne sau Crai Nou, este benefică pentru semănatul plantelor care cresc și rodesc "în sus" (secara, grâul, porumbul), dar și pentru vrăji și descântece. Luna Plină sau Luna Veche reprezintă timpul favorabil pentru semănatul plantelor care rodesc în pământ (ceapa, usturoiul, ridichea), dar și pentru in, cânepă, grâul de toamnă; la Lună Veche

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Tânără, Lună în două coarne sau Crai Nou, este benefică pentru semănatul plantelor care cresc și rodesc "în sus" (secara, grâul, porumbul), dar și pentru vrăji și descântece. Luna Plină sau Luna Veche reprezintă timpul favorabil pentru semănatul plantelor care rodesc în pământ (ceapa, usturoiul, ridichea), dar și pentru in, cânepă, grâul de toamnă; la Lună Veche se vopsește lâna și este bine de tăiat lemnul din pădure care se va folosi la construcția caselor.178 În calendarul tradițional românesc, există

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
oală, se duc la râu și aruncă boabele pe apă. Fetele și feciorii se spală și încing o horă, cântând: "Bună dimineața, apă rece, / V-am adus puțin grâu, / Pentru pasărea care roagă pe Dumnezeu, / Care roagă pe Dumnezeu să rodească grâul, / Să fie spicul ca brâul preotului / Și snopul ca preotul."319 În preajma solstițiului de iarnă, pasărea-suflet din colinde este reprezentată ca simbol al comuniunii dintre pământesc și ceresc: "Voi, sfinților, stați aici, / Eu mă duc cu îngerii / Pe cărarea-ntr-aurită

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831

poetei, care, ne mărturisește, îi face rău. Ideea purității, care obosește din când în când, nu corespunde în permanență idealului de existență al poetei, și de-altfel înfăptuirea ei deplină s-ar solda cu stingerea existenței însăși: "Știu, puritatea nu rodește/ Fecioarele nu nasc copii,/ E marea lege-a maculării,/ Tributul pentru a trăi." Constanța Buzea "De pe pământ", poezii, E. P. L., 1963; La ritmul naturii", poezii, E. P. L., 1966; "Norii", poezii, E. P. L., 1968; "Agonice", poezii, Eminescu, 1970; "Coline", Editura Cartea

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751

care nu mi le recunoșteam, întâlniri și relații cu profesori de mare profunzime spirituală și intelectuală. Efortul de a rămâne viu nu este ușor, dar răsplata este pe măsură. A fi activ în interiorul tău, acolo unde este DUMNEZEU, înseamnă a rodi pe calea frumosului, a credinței și a dragostei. Cel mai benefic și mai plăcut efort este efortul de a-ți învinge ignoranța. Menținerea liniștii în spatele sufletului iluminează cultivarea vieții. Suntem actorii și spectatorii propriei noastre vanități și stupidități. Prietenia adevărată

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
Pământul se leagă de Dumnezeu. Veșnicia contaminează pentru o clipă vremelnicia. Preocupat de teatrul dinlăuntrul personajelor, dinlăuntrul nostru, Alexa Visarion căutând livada din el, din noi aduce un omagiu teatrului. Livada înseamnă trecere; nu e veșnică; e uscată; nu mai rodește, dar imaginea ei trebuie păstrată. Ea înseamnă frumusețea "inutilului" fără de care nu putem trăi și nu putem muri. Livada de vișini: o piesă-testament despre alegerea între trecut și prezent, din care iese sfâsietor imaginea viitorului. În viziunea lui Alexa Visarion

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
a omenirii pășește pe un făgaș necunoscut. Neliniștea care mi-a guvernat existența s-a amplificat. O luptă disperată se dă în mine, între ceea ce trebuie și ceea ce simt. Trebuie să trăiesc, să onorez acel sâmbure de viață care a rodit și pentru care s-au sacrificat atâția părinți, nevastă, copii, prieteni. Simt că picioarele îmi sunt legate de ghiulele de plumb, că e greu de mers înainte. îmi spun că demnitate poate să însemne la un moment dat și renunțare

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
vie a unirii celor trei timpuri. Filmul, prin vocalizele singurătății, prin dezamăgire, revoltă, strigă... dar cine oare vrea să audă: Ole, Ole, Ole, unde ne sunt speranțele... Cât de greu, de temător se înalță Biserica și câtă iubire trebuie să rodească în noi pentru a fi curați pentru jertfă... Întrebări aici și oriunde. Ole, Ole, Ole, de ce ați ucis speranțele... Cum a apărut personajul fetei? Fiecare film are la temelia lui o poveste care trebuie eliberată. Prezentă în prezent. ANA vine

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
cea mai curată din lume în mine (așa se spune și testele au dovedit-o), să trec dincolo... curat și limpede... viu. Să iau doar sufletul, călăuză spre acolo. Atât! A!... și să las toate gândurile aici pe pământ... să rodească amintiri. (pauză lungă, lungă...) Auzi?!... când Dante, exilat din Florența, trecea pe străzile Ravennei, cineva, zărindu-l, a spus: Uite-l pe cel care a fost în Infern. 2015 INDEX DE AUTORI ȘI PUBLICAȚII ÎN VOLUM LA DATA EDITĂRII MATERIALELOR

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879

belșug în toate. Se crede că dacă se arată după ziua Sf. Simion Stîlpnicul [1 septembrie] gîzele roșii numite vă cuțele-domnului, săcările* și usturoiul vor fi mănoase. Se zice că, dacă iarna nu viscolește, în vara viitoare pînea nu va rodi mult. Dacă primăvara iese nalbă multă, atunci are să fie anul bogat, îmbelșugat în toate, mai cu seamă în porumb. în ziua de Sf. Trifon [1 februarie/faur], podgorenii se duc cu preot la vii, fac sfeștanie viilor, ca să fie roditoare

Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
că ai să dai de supărare. Cînd vor plesni cercurile unui butoi bucurie și cîștig însemnează. Bufniță Cînd bufnița, prin luna lui februar, va cînta e semn de primăvară timpurie. în presara Anului Nou se face cercare care cereale vor rodi în anul viitor, în următorul chip: într-o strachină sau tavă se pun atîția cărbuni aprinși, totuna de mari, cîte feluri de cereale are să se samene, și fiecare cărbune se înseamnă cu numele de grîu, sacară etc. A doua zi

Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
fiecare cărbune se înseamnă cu numele de grîu, sacară etc. A doua zi dimineață se caută care cărbune are mai multă cenușă, apoi se samănă de acel fel de cereale al cărei însămînță are el, crezîndu-se că acela fel va rodi mult în anul viitor; de acel care are mai puțină cenușă, sau nu se samănă defel, sau foarte puțin, fiindcă se crede că puțin va rodi. Buhai Cînd ți-a veni buhaiul* de s-a rîncăi* la poartă, să te

Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
acel fel de cereale al cărei însămînță are el, crezîndu-se că acela fel va rodi mult în anul viitor; de acel care are mai puțină cenușă, sau nu se samănă defel, sau foarte puțin, fiindcă se crede că puțin va rodi. Buhai Cînd ți-a veni buhaiul* de s-a rîncăi* la poartă, să te ații la vreun pericol. Să nu întorci buhaiul iarna, că nu ține. Bujor Bujorul pe la noi [Tecuci] nu se cultivă în grădină, neavînd cine să-l

Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
castraveți din acei care au ieșit întîi, că se amărăsc. Cînd tai castravetele, ia-i vîrful de unde-i floarea și pune-l în fruntea unui copil, că nu-l va durea niciodată capul. Cînd castraveții au floare multă și nu rodesc, strînge floarea dumineca dimineață, cînd e popa în biserică, și bate-o cu un băț în răscrucile drumului - și atunci vor rodi. Să nu mănînci castraveți în locul unde cresc, că se amărăsc. Ca să se facă castraveții, leagă la vrejurile lor

Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]