1,034 matches
-
la Putna, lăsând doi fii: pe Ștefan și pe Petru”. Nicolae Iorga sublinia că voievodul murise ca apărător al hotarelor țării: „Bogdan Vodă, care stătea de strajă, la Prut, la marginea codrului Tigheciului, în Huși, pe vremea când, în primăvara, roiau tătarii [...], murea tânăr în împrejurări care au rămas neștiute, în ziua de 17 aprilie 1517”. Totodată, marele istoric avea să scrie: „Se poate zice că acestor lupte împotriva tătarilor și-au datorit însemnătatea ținutul Fălciului și orașul Huși, în care
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
dar uneori mai vine pentru a-i împărtăși pe credincioși, „parohul dintr-un alt oraș vecin, numit Huși”. În continuare, misionarul își exprima regretul că n-a putut vizita orașul Huși, „nici măcar biserica noastră, din pricina numeroaselor incursiuni ale tătarilor, care roiesc în acele părți”. Preciza faptul că această biserică n-a fost vizitată nici până acum de monseniorul Giovanni Battista Zamoyski (1633-1647), episcop catolic de Bacău, dioceză în care erau, după opinia misionarului, circa 100 de case de unguri catolici care
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
i-a dat lui Doolie două capsule și a luat sacoul. - O să-ți mai dau două diseară, a zis. Aici, la nouă. Izzy, care stătuse tăcut alături, se uitase la Doolie cu dezgust. - Doamne sfinte!, a zis el. Sandale! Ceilalți roiau primprejur, Întinzînd mîinile ca o adunătură de cerșetori asiatici. Nici unul nu avea bani. Am zis: Nimic pe datorie! Și am pornit-o mai departe pe stradă. S-au luat după noi, văicărindu-se și agățîndu-ni-se de mîneci: „Doar o capsulă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium, Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă; Călăreții umplu câmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn, Pe copite iau în fugă fața negrului pământ, Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt, Și ca nouri de aramă și ca ropotul de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
o notiță otrăvită împotriva lui, cum că ar fi fost colaborator al Securității. Lumea bună n-a crezut. O tânără actriță, admiratoare a sa (ah, femeile însemnaseră un capitol plin de strălucire în viața fratelui meu, mereu femei frumoase, inteligente roiau în jurul său, erau fascinate de el, fratele meu fusese și în privința asta un norocos, un privilegiat!...), în semn de protest față de mârșăvia acelei fițuici, chiar și-a dat foc în fața sediului redacției. A fost un întreg scandal. Care s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Când făcea acest drum, la Ana trebuia să-și schimbe cămașa care era plină de transpirație, cu toate că nu erau nici 50 de metri. La biserică schimba alta; la întoarcere se proceda la fel. Avea darul de a atrage tinerii care roiau în jurul său și era firesc, căci și el era tânăr. I se confesau și-i cereau sfaturi. Într-una din zile, când era acasă și povestea alor mei cum venea tineretul după el (în majoritate fete) în București de la Notre
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
întâmplase cu torționarii care intrau în casele oamenilor prin efracție? Ce se întâmplase cu fosta nomenclatură, cu indivizii care se ocupau cu ,,munca de partid”, care trăiau în huzur pe spinarea celorlalți? Nu se mai auzea nimic de ei. De ce roiesc tot timpul acei indivizi prin preajma mea, dacă mi se repetă mereu că oricum nu mă ia nimeni în seamă și reprezint o ,,cantitate neglijabilă”? Până la urmă, ce este și cu această ,,scenarită” de care se vorbește mereu? Totul este în
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
se dăruise și nu împlinise majoratul. O perioadă nu mai știuse nimic despre ea. Totuși Nicole revenea în prim-planul procupărilor lui Alin. Acesta cunoscuse mai multe tinere, ca atunci când ai trecut cu puțin de douăzeci de ani și fetele roiesc în jurul tău. Cu una era gata să se încurce definitiv. Atunci când Nicole era ocupată cu munca, copilul era încredințat unei familii care era rudă cu Alin. Cu această ocazie, Alin află situația în care se găsea Nicole. Nu se gândise
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Însăilări proletcultiste sau vagoanele cu hârțoage sovietice pe vârful cărora tronau „magistralele opere” ale lui Lenin sau Stalin. Cum „vrednicului” partid comunist Îi veneau idei prin reprezentanții lui de frunte, bine struniți de instructorii și activiștii ruși care Începuseră să roiască prin țara românească precum muștele hoitare, apelaseră iarăși la vechea lor obsesie a strângerii tineretului Într-o organizație unică, aservită total ideologiei bolșevice, Înființând În toamna anului 1946 Frontul Național al Tineretului Democrat din România (FNTDR) care Îngloba juniori din
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ele însele, și nu printr-o puzderie de referințe și citate). Ratatouille e, printre altele, un film despre barierele de clasă dintre umanitate și șobolanitate, deci e important că șobolanii arată a șobolani și că, în unele momente (atunci cînd roiesc cu zecile printr-un pod sau printr-o bucătărie), nu sînt drăguți, ci înfiorători. Eroul însuși e exact atît de drăguț cît trebuie : suficient de drăguț ca să-l determine pe spectatorul cu slăbiciune pentru animăluțe să și completeze pe loc
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
a spectacolului și despre cenzura care i se aplicase În plină democrație. Multe forțe s-au opus, Încât a trebuit să apelăm direct la Iliescu pentru ca spectacolul să nu fie oprit. În clipa când am pronunțat numele președintelui, am văzut roind Înspre ieșire o parte din public, În timp ce alții aplaudau. Mi-am dat seama instantaneu ce comoție am provocat fără să vreau. A doua zi, Caramitru mi-a transmis că nu mai poate să-mi fie prieten, odată ce am dat, auzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
interesa de familia lui, era administratorul unei mari moșii, undeva În sud. Toamna a venit devreme În anul acela. Straturile de frunze căzute ajungeau până la glezne la sfârșitul lui august. Fluturi negri catifelați din specia Camberwell Beauties, tiviți cu crem, roiau prin luminișuri. Preceptorul distrat, În grija căruia fusesem Încredințați fratele meu și cu mine În acel sezon, avea obiceiul să se ascundă În tufișuri ca să ne spioneze pe Tamara și pe mine cu ajutorul unui vechi telescop pe care-l găsise
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Gherasime! îl îmboldește Ștefan. Luminăția sa Sultanul, ros de podagră, cu încheieturile butuc, se perpelește urlând de durere de pe un divan pe altul ce să mai urce pe cal ca să prăpădească Țara Moldovei și pe "Ghiaurul" ei?!? Doftorii ăi mari roiesc împrejur înspăimântați, cu moartea în suflet; nu știu ce leacuri să-i mai dea să-i ostoiască durerile grozave, să nu mai răcnească la ei "că-i taie, că nu sunt buni de nimica"... Să i-o țină Dumnezău... adică Allah! îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Neamțului... spune Ștefan cu tristețe. Un gând de adevărată domniță... De vrei tu... reia el chinuit după o tăcere. Erai o lumină. O să-ți duc dorul... Deci, pleci... Poate... Da... E mai bine așa. O să-mi lipsești, Voichițo... În jurul meu roiesc oameni, mulți oameni. Și, totuși, sunt singur. Da, da... E mai bine să pleci. O să fii de folos acolo. Mă obișnuisem cu râsul tău: "Bună dimineața Ștefane Măria ta!" Voichița se cuibărește la pieptul lui: Dacă... dacă tu vrei, suspină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lui Dumas-tatăl ca un test negativ, un semn de parvenitism cultural, mai pe șleau : de incultură.) Cu toate diferențele de nivel, capodoperele au între ele un regim de egalitate, ca între suverani : rege era și regele Franței, rege și „le roi d’Yvetot”. De ce ar fi „simplu vals” valsul în do major al lui Strauss și nu ar fi „simplu menuet” un menuet de Mozart ? Atâta doar : tot ce e de Mozart e simplu, adică evident, adică divin. Dar valsul îndrăgit
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
strălucirea cartierului, a inițiat în 1605 edificarea pieței Royale, cel mai frumos ansamblu arhitectural al Parisului. Lucrările au fost terminate doi ani după moartea lui Henric al IV-lea, care-și rezervase și el aici o locuință, „le Pavillon du Roi”, la rând cu celelalte clădiri, într-un regim de imediată vecinătate și perfectă egalitate imobiliară. Place Royale a devenit numaidecât centrul vieții elegante a marii aristocrații. Aici, sfidând edictul lui Richelieu, s-a bătut în duel nămiaza mare chiar sub
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
spunea Paul Valéry: „Un homme sans lettres est toujours en mauvaise compagne”! Te strâng puternic la piept, cu durere și speranță, René. Joi, 16 mai 1974 Qui, mieux qu’un lézard amoureux, Peut dire les secrets terrestres? O, leger gentil roi des cieux, Que n’est tu ton nid dans ma pierre! (René Char) Gabriela, mon cœur,‚vizita la restaurant și acea foame mare de care ți-am scris s-a transformat repede într-o totală lipsă de apetit. Spleenul rămâne
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ochi albaștri", dar fiecare de la altă unitate: "Toți mă toarnă, toți mă sapă, toți mă mănâncă!"). Ce dureri de cap aveau "Marele păpușar" Ceaușescu și "Machiavelli" cu unii "cooperatori": "De la Securitate au căzut foarte mulți (NB n-au căzut, au "roit-o", "au "excursionat"!), într-un timp foarte scurt... Au trecut de partea cealaltă. Printre ei, șeful cifrului din RFG și cel din Austria..." (pag. 246) (NB: după Revoluție, și cel de la Paris!)... "Repartizarea ofițerilor, ca număr pe ambasade, o aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
razant pe deasupra apei, pălmuind râul mocirlos și somnolent. Spre amiază a sosit pe neașteptate don Calabria împreună cu contele Francesco Perez. S-au adăugat grupului de excursioniști în sărbătoare pentru a servi prânzul la pachet. Terminându-se masa frugală, băieții au roit-o îndată spre pajiște. Don Calabria, cu un semn al mâinii, i-a reținut pe don Diodato și Gigio. I-a invitat să se răcorească cu o bere, sub umbrarul unei cârciumi de țară. Un tablou de viață simplă, departe
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
tentația cea mai periculoasă», îi spunea don Calabria unui frate responsabil cu economia. «Trebuie să încurajăm binefăcătorii cu rugăciunea». Pentru aceasta, trimitea câteodată vreun frate religios să bată gălețile goale pe terasă, ca să atragă Providența! Careva, jos în oraș, comenta: «Roiesc albinele, de la don Calabria!». E o metodă veche folosită de apicultori, atunci când văd roiuri de albine gata să emigreze spre alți stupi. Dar, pentru don Calabria era un mesaj pe care îl trimitea persoanelor generoase, ca să vină în ajutorul său
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ferestrei. Mă bucur. Prin omăt, de la o casă la alta, e o mișcare permanentă. Au pornit copiii să colinde , să vestească sosirea Crăciunului. Copii și fulgi de nea se- nvăluie deopotrivă. Colindătorii seamănă cu niște oameni de zăpadă, în jurul cărora roiesc fluturii botezului de gheață. În casă e cald. Miroase a cetină de brad și a vanilie. - Ramona, aranjează pe masă colăceii și prăjiturelele pe care le-am pregătit pentru colindători, îmi spune mama. Privesc nerăbdătoare ceasul. În curând voi pleca
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
Lîngă-un arcuș ce multe taine știe, Arcușul cui? Lui Barbu Lăutarul. Proza este tot atât de interesantă, amestec de fantezie, lirism și caracterologie labruyeriană. Jean, franțuzitul român, e atât de fanatic, încît când moare contele de Chambord el se căinează: "Mon pauvr' roi Henri!" O. CARP, IOAN N. ROMAN, N. D. POPESCU Gheriștii făceau mare caz de Doina lui O. Carp (dr. G. Proca), opunînd-o celeia a lui Eminescu, sub motiv că ar fi umanitară iar nu șovină. Comparația e forțată. Ioan N.
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ales poeme de dragoste, care reiau cu grație „specii” populare precum ruga, descântecul, incantația, colindul: „Patru vulturi trecători/ Peste nouri de ninsori.// Dalajun de trei rădine,/ Îndoiți, fără tulpine,/ Mor tufanii în uimire,/ Pe genunchi de coviltire./ Dalajun, colind, Le-roi,/ Dau de știre câte doi,/ Cu frânghii și cu ciuperci/ La ferestrele de melci” (Ierugă la dalajun). Versurile din Epitaf pentru iarbă (1972) se plasează sub o zodie întunecată, sub care poeta va rămâne, marcată pentru totdeauna de pierderea, la
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
grandomanii, detractorii și categoria mai nouă a bișnițarilor, chefliii, avarii, îngâmfații: „Deși murea, se bucura nespus/ Că și-n mormânt va sta cu nasu-n sus....” (Unui îngâmfat). Dar T. depășește gluma de moment: „Doamne, da, imperiul cade/cu toți șovinii, roi?/ O-ntrebare-nsă mă roade-/ De ce cade peste noi?” (Căderea imperiului), obținând adâncimea reflexivă a negației. El convinge astfel că trece pragul comicului circumstanțial. Foarte personal e și volumul De ce v-ați dus de-acasă? (1991), ce cuprinde „convorbiri nostalgice
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
semiologia regizorala, susținută în 1978. Pe 2 decembrie 1977, în urma implicării în „cazul” Paul Goma, Securitatea solicită retragerea cetățeniei române a lui Ț. Insubordonarea lui politică explodează în ianuarie 1982, cănd publică în revistă „Actuel” pamfletul Să Majesté Ceaușescu I-er, roi communiste, unde biografia celor doi conducători este „citită” fals ditirambic, expunându-se totodată și situația reală din România. Iată un fragment: „Le roi est bon, le roi aime leș fêtes - pour son anniversaire la joie est cosmique: Le marbre, leș
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]