4,815 matches
-
Cronicar Zece romancieri, opt milioane de cărți Le Figaro littéraire a publicat, la jumătatea lui ianuarie, palmaresul romancierilor de limbă franceză care au vîndut cele mai multe exemplare în 2006. Ancheta comandată unor profesioniști a luat în considerare cărțile cumpărate atît din librării și supermarketuri, cît și de pe Internet sau prin comenzi gen "cartea prin poștă", direct de la edituri. în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9932_a_11257]
-
va deveni tot mai înțelept până ce, suprasaturat de plăceri, va dori să-și "cultive grădina" într-o temporară reculegere de ermit. Născut în 1943, Almeida Faria, actualmente profesor de estetică la Universitatea Nouă din Lisabona, a debutat de timpuriu ca romancier, publicând în 1962 Rumoare albă, roman îndrăzneț și inovator care îi va aduce Premiul de Revelație al Asociației Portugheze a Scriitorilor. Va mai publica Tetralogia Lusitană, suită de romane centrate pe saga unei familii de latifundiari în preajma "Revoluției garoafelor" din
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
a fost că eu vroiam să scriu romane ca Teodoreanu, maximum Cezar Petrescu, cam în marja asta. Romane care i-ar fi plăcut și mamei... Mama e o mare lectoră de romane din astea, și mie în tinerețe îmi plăceau romancierii triviali. Aș fi vrut să scriu așa. Dar nu știu cum s-a făcut că am fost împins spre temele astea, enorme (rîde), ca-n Animale bolnave, nebunia asta, creativă, sau, în Îngerul de gips, degradarea, care de fapt e o mîntuire
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
cînd ești cunoscut, toată lumea te împiedică s-o termini, așa că n-aveam vocație de amoureux. N-aveam vocație de îndrăgostit și am avut bunul simț să mă feresc de posturi ca asta. De altfel, ea nici nu e pentru un romancier realist, asta-i făcută pentru poeți, nu? Nimic nu e mai îngrozitor decît sî te disprețuiascî femeia" D.P.: Cu ce vă ajuta prezența femeii? N.B.: }ineam cont de prezența unei femei lîngă mine. Ea era o prezență, o complicitate formidabilă
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
a lucrat foarte mulți ani la Bibliotecă Academiei. O carte foarte interesantă pentru istorici, pentru sociologi, pentru prozatori." Din nou Alex Ștefănescu, referindu-se la apariția încă de la inceput matură a lui Dan Stâncă: "El este în primul rând un romancier profesionist, inepuizabil. Iar aceasta fără a face compromisul convenționalizării. Lui îi reușește o sinteză de atitudine între ceea ce a fost Cezar Petrescu și ceea ce a făcut Camil Petrescu. Noaptea lui Iuda e, în fond, o satiră metafizica." Nu e în
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
conforma viziunii oficiale și a aborda tematica impusă prozei, tânărul scriitor face din țăran și muncitor adevărate personaje, redimensionându-le, re-construin-du-le individualitatea. Marin Preda reușise deja, în Moromeții, I, să contureze un memorabil protagonist al lumii rurale. Dar epoca în care romancierul îl plasează pe Ilie Moromete este, în volumul întâi, aceea interbelică. Nicolae Velea face o curajoasă mișcare de translație, creând, pe fundalul socialismului instalat și consolidat la noi, personaje autentice, lipsite de schematism. El respectă, dintre regulile impuse de la Centru
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
pomină, un apucat, pe seama căruia lumea ar fi început să facă bancuri. Coada acestui topor, lustruită de serviciile speciale, deseori se întâmplă a fi însăși mulțimea ignorantă care nu înțelege și e gata să batjocorească excepția, jignitoare. Un tip amărât (romancierul) cu dinții rupți în scoarța dură a evenimentelor, ori sparți de pumnii anchetatorilor. Un Lear dacă vreți. Insul dreptății celei de pe urmă, căruia tinerii i-ar striga azi numele pe străzi. * IAR DE FOCURILE turcilor și a tătarilor era cuprinsă
Avertismentul lui Neculce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9007_a_10332]
-
Un compilator cu pretenții este Adrian Dinu Rachieru, în cele două cărți ale sale, Pe urmele lui Liviu Rebreanu (1986) și Liviu Rebreanu. Utopia erotică (1997). Mai sunt și alții. Sistematizări oneste, dar nimic mai mult, aduc Constantin Cubleșan în Romancierul Rebreanu (2001), Gheorghe Glodeanu în Liviu Rebreanu. Ipostaze ale discursului epic (2001) și Săluc Horvat în Liviu Rebreanu: "Ion" - universul uman (2003). Cine se poate descurca în bibliografia critică a unui mare scriitor? Sunt puțini acei specialiști inventivi, venind cu
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
consistența iluziei realiste. Eroii, inclusiv cei cu ghilimele, sunt tridimensionali, acțiunile și limbajul lor, faptele și gesturile, ticurile caracterizante scoțându-i în evidență de parcă nimic nu i-ar fi mai ușor autorului. Radu Aldulescu a fost de la bun început un romancier de vocație, nu doar de aspirație; însă rămâne oarecum surprinzătoare această prospețime păstrată de la un roman la altul. Ce se mai poate scrie după o carte excepțională și de mari dimensiuni ca Amantul Colivăresei? Prozatorul e capabil, iată, să creeze
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
ale unui egocentrism exarcebat. În romanul În preajma revoluției, însă, mai toate modificările pe care le cunosc modelele reale au funcție epică. Acest lucru îl demonstrează cu prisosință "evoluția" de la Ludwig A. Sawicki la Boleslaw Stadnicki. Fără aceasta, proiectul inițial al romancierului, intenția (teza) lui, de a da personajului central Vania Răutu o impresionantă statură morală și intelectuală nu s-ar fi realizat ca atare. Pe de altă parte, aceeași "evoluție" este consecința unei biruitoare logici romanești. În "mania" lui Stadnicki, ca
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
a schimbat decisiv destinul în posteritate al autorilor lor. Jurnalul lui Mihail Sebastian și Jurnalul fericirii al lui N. Steinhardt au dat, practic, o nouă identitate literară și culturală acestor autori. Astăzi se mai vorbește prea puțin despre dramaturgul și romancierul Mihail Sebastian și aproape deloc despre criticul literar N. Steinhardt. Dar jurnalele acestor autori, probabil cele mai citate scrieri literare apărute în anii din urmă, au devenit principalele lor acte de identitate în istoria culturii române. Orice carte despre Nicu
Ocheade mistico-semantice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9121_a_10446]
-
XV), Muzica și coregrafia în timpul lui Caragea (cap. XVII), Teatrul în }ara Românească (cap. XX) și altele, fragmente oarecum străine ansamblului. în fine, există și o ultimă parte, capitolele XXIII-XXXII, complet nereușită, artificială și neverosimilă: pe măsură ce se apropie de final, romancierul își pierde suflul. Dar cel mai frapant dezechilibru nu se percepe la nivelul ansamblului (există, în fond, și mari romane compuse din părți inegale valoric), ci la nivelul fiecărui capitol. Aici, înregistrăm doi Nicolae Filimon. Pe de o parte, îl
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
capitol. Aici, înregistrăm doi Nicolae Filimon. Pe de o parte, îl avem pe autorul scenelor conflictuale, dramatice, care se desfășoară între două sau trei personaje, uneori mai multe; aproximativ zece asemenea scene, aproape toate în partea întîi, relevă un mare romancier. De la scenele inaugurale (între Păturică și Tuzluc, între Caragea și Banul C., între Kera Duduca și Păturică), pînă la înfruntările cruciale, unde personajele își arată zgomotos propria lor față, romanul se susține pe partituri dialogate, compuse de un autor cu
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
și noi a devenit cu timpul un loc comun al criticii. Niciodată pomenit (spre deosebire de alți scriitori, numiți explicit în text, precum poeții greci, Machiavelli, Lavater ori Alexandre Dumas), Balzac își impune, difuz, prezența. în epoca lui Filimon, Balzac reprezenta prototipul romancierului contemporan de mare valoare. îl evocau și îl imitau, între alții, C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, D. Bolintineanu, dar și N. Orășanu sau alți autori obscuri. Dacă Balzac ajunsese referință obligatorie, pînă la Filimon nu avem nici un roman românesc de substanță
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
Balzac, Filimon este atent la cronologie. între prima scenă, petrecută în octombrie 1814, și ultima, petrecută pe 23 aprilie 1825, timpul se află măsurat cu scrupulozitate, pentru ca evoluția situației personajelor să se încadreze natural în istorie. Tot ca și Balzac, romancierul român concentrează uneori în cîteva cuvinte o lungă durată temporală fără nimic semnificativ, pentru a trece apoi la scenele importante. "Din ziua aceea Păturică se puse pe învățătură și în mai puțin de doi ani învăță limba greacă", cap. V
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
Spirii și grădina lui Bellu de lîngă Văcărești". Același Tuzluc își sfîrșește zilele bolnav în mahalaua Oțetarilor, după ce suferise un atac în timpul căsătoriei lui Păturică cu Kera Duduca la Biserica Lucaci, aflată peste drum de casa lui Anton Pann, prietenul romancierului. O topografie intimă schițată subtextual formează țesătura cea mai rezistentă a romanului și atestă asimilarea completă a lecției balzaciene. Ciocoii vechi și noi rămîn în literatura noastră nu doar ca prim roman reușit, dar și ca prim roman în care
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
era departe de a o bănui: de la personajele principale și pînă la transformarea istoriei în literatură, narațiunea lui Filimon avea să prolifereze glorios de-a lungul deceniilor următoare, atingînd ultimii ani ai secolului XX. în galeria romanticilor români, primul nostru romancier semnificativ îl întrupează pe literatul monoic. N-a scris nimic demn de interes înaintea vîrstei de 43 de ani, a dat apoi la iveală o capodoperă și a tăcut. S-a sfîrșit la 45 de ani, după ce spusese ce avea
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
gîndim puțin, Sebastian nu a însemnat de la publicarea Jurnalului său și pînă azi, deci de vreo 15 ani, decît - exclusiv!- o armă contra congenerilor și prietenilor săi mai subtil sau mai acuzat legionariozi fie ante, fie post 1934-1938. Scriitorul - adică romancierul, dramaturgul, melomanul, gazetarul, francofilul, estetul rafinat, eseistul proustianizant etc. - a fost pur și simplu sacrificat, o dată mai mult, transformat în pretext vindicativ și revendicativ. Altfel zis - folosit strictamente ca o măciucă în scopuri cu totul și cu totul străine firii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9152_a_10477]
-
se deplasează de pe faptele memorabile săvârșite, pe cântărirea și judecarea lor dintr-o perspectivă ulterioară. Inițial, așteptăm cu nerăbdare să ajungem la miezul romanului, la episoadele și secvențele existențiale pe care Babis al doilea le bricolează. Treptat, realizăm că miza romancierului e dublă. Nu numai faptele, ci și evaluarea lor interesează. Oricât de incandescentă ar fi fost tinerețea unor personaje, în planul prezent ea este de mult consumată și răcită. În schimb, rememorarea ei, cu tot cu coeficientul de interpretare, e dinamică, vie
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
vitregi (Vasi și Babis Vătășescu), Constantin }oiu adaugă o contrapondere ideologică, reclamând, aceasta, un termen diferit. Elementul complementar nu mai este acum omul ușuratic, fără convingeri ferme, în căutarea plăcerilor, ci Ideologul, la fel de inflexibil, de pe poziții de stânga. Și pentru că romancierul intră, cu Căderea în lume, într-o cazuistică atât de delicată, cum este cea a legionarismului românesc, el simte nevoia - din necesități compoziționale și, în fond, de bun simț - să definească o extremă prin alta. Până la un punct, observăm, nuanțele
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
dimensiuni, părând că respiră și transpiră în paginile romanului. Un personaj episodic, precum vistavoiul nimerit la moșia Duduiei, devine memorabil prin "simpla" rememorare a lui Vasi, consemnată de Babis al doilea și scrisă - de fapt și de drept - de un romancier cum nu avem mulți: "Un personaj trecător, vistavoiul, primul om însă din viață pe care Vasi pretindea că-l făcuse fericit. Bărbosul se pripășise la ei după aceea, era un narodnicist tăcut, întunecat, nu prea se înțelegea cu ceilalți, cu
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
îmi sînt mai apropiate, în ordine, Ursul, Casa cu coloane și Absalom, Absalom! Dar, dacă n-aș fi avut șansa de a citi Ursul, în original, pe la vreo 25 de ani, probabil că aș fi devenit un adversar al acestui romancier din care citisem pînă atunci cîteva traduceri căznite, "stilizate" de Eugen Barbu. N-am avut niciodată curiozitatea de a confrunta acele traduceri cu edițiile în americana sudistă a lui Faulkner, ca să-mi dau seama de unde mi s-a tras senzația
Faulkner și Biblia secolului 20 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9241_a_10566]
-
de pildă, capitolul închinat lui Ștefan Aug. Doinaș. Dacă în anii ^60, critica noastră, încă nu îndeajuns de emancipată de sub povara ideologică pe care a suportat-o preț de două decenii (nu unul singur, "obsedant", cum a pretins un cunoscut romancier!), era înclinată a aplica unei poezii mai elaborate "unele calificative riscante, precum: "o lirică uscată, conceptuală, lipsită de inefabil etc.", autorul Omului cu compasul își precizează poziția în formule peste care nu s-ar putea trece lesnicios: "în 1966, Ștefan
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
adevăr, acel simț arhitectonic ce organizează o materie epică bogată, dar presupune o concentrare a conflictului și o circularitate a textului destul de greu de obținut în condiția în care efectul de naturalețe nu trebuie nicidecum pierdut din vedere. Nuvelistul, spre deosebire de romancier, nu-și permite luxul de a se îndepărta de la linia ce-i vertebrează paginile; iar, pe de altă parte, el nu poate lucra cu acest fir la vedere. Altfel spus, nuvela evoluează pe un tipar, cu aerul că nu o
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
este ruptă din viață, nu e o parte detașabilă a ei, deci greșești când compătimești cu unul sau altul dintre eroi. Deși par atât de vii, sunt creații de hârtie, animate nu de Sfântul Duh, ci de forța figurativă a romancierului. Astfel că disocierea pozitiv/ negativ începe să te preocupe tot mai puțin. Contează modul în care personajele apar și se dezvoltă, logica lor tipologică, iar nu unghiul moral din care le priveai până mai ieri. E importantă consistența lor, precum și
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]