1,088 matches
-
În seama părinților Și-am pornit peste Carpați La iubiții noștri frați. Din lipsă de bani nici gloanțe nu prea erau și nici trageri. Intr-o seară eram de santinelă la un depozit de îmbrăcăminte iar căpitanul Pasăre era de rond. Noapte. Consemn. Strig: Stai! Stai că trag! Parcă-l aud pe căpitan, mort eroic de băutură cred: Trage mă, trage. Cu ce-ai să tragi? Trage o bășină măcar iar mie dă-mi să trag o țigară. Odată cu vacanțele școlarilor
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
tău ca-ntr-o minunată simfonie a miresmelor. Într-adevăr parcul arăta splendid cu teii în floare. Florile de sezon îl îmbrăcau într-o mantie multicoloră pusă în evidență de mâna grădinarilor pricepuți în a da forme rotunde, triunghiulare, pătrate rondurilor și în a îmbina armonios culorile diferitelor specii de plante. Peste această minunăție florală, se înalță o altă minunăție a teilor maiestoși încărcați de floare. Această frumusețe statică era animată de zborul păsărelelor din creangă în creangă, mângâindu-ți auzul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
lingă rănile și să-și oblojească gâtul, alții plecau resemnați acasă sau pe străzi. Nu se Întâmpla nici un cancan deosebit. Noimann măsura Încăperea, plimbându-și halatul de la geam la ușă, se răsucea pe călcâie În dreptul mesei și o lua Înapoi. Rondul acesta avea darul să pună și sângele, și mintea În mișcare. Acum, medicul era cât se poate de lucid. Pașii Îl mânau mereu spre dulap. Dar Noimann se Împotrivea tentației. Odată ajuns acolo, după salutul ceremonios, i-ar fi ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de lege și la noi, în România. Acuma, ce să zic, dar nici măcar nu ni se dă ceva de muncă. Uitați, dac-ați văzut, spațiul dintre clubul ăsta al deținuților, clădirea asta frumoasă și aia părăginită. E un hectar de ronduri de flori. Acolo poate să facă o licitație cu firme d-astea care vrea să investească și să facă niște ateliere cu condamnații pe viață. Și ce profit ar avea Direcția penitenciarelor, penitenciarul! Ce reclamă frumoasă s-ar face la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
beau mai mult un ceai, îl reîncălzesc, că el vine la șase. Iau puțină margarină, ceva de pornire. Punem să facă gust. Un ketchup, un bulion, orice. Să nu simți monotonia respectivă. Din geamul meu nu văd decât florile din rond, din fața camerei. Mă fac vesel. Șapte jumătate, opt - e un băiat ce lucrează în lemn și eu îi fac desenele pe hârtie milimetrică. Până acum făceam casete cu puține desene, acum am primit de la domnul comandant un desen mai deosebit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-te ce tăietură are, cade bine stofa, de marcă. Învață, mă, să te-mbraci, că nici a hipiot bătrân nu arăți... Scotea la vedere și cutia cu trabuce. - Marfă adevărată, nu din alea de pe vapor, încearcă... Tramvaiul mă lasă la rond. Fabrica de mătase nu mai are geamuri, în trotuarul spart au crescut tufe până la genunchi. Niște țevi imense și profiluri din beton lângă poartă. Altădată, mai ales la ieșirea din schimb, era un furnicar de oameni pe stradă, plecau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
contemporan francez, rectorul nu putea s-o refuze, dar nici n-avea unde s-o planteze. Când a apărut Dinulescu și-a cerut niște săli, rectorul i-a zic că i le dă doar dacă ia și donația. Acolo, în rond, nu se vede prea bine. O să zboare cu balonul, îi așteaptă Dinulescu la protocol la viluță și înapoi... Cu ocazia sărbătoririi Francofoniei. Studenții s-au strâns pe margini, trecătorii curioși se opresc și ei. VĂ ROG SCĂPAȚI CUMVA DE RÎNDUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mingea tăiată e umplută cu pietre, cât să te sece când lovești plin de elan. Bunele obiceiuri văd că se păstrează. Am întârziat puțin, Leonard m-așteaptă în mașina lui scorojită, care-a fost cândva gri metalizat, lângă poșta de la rond. - Stai, trebuie să cobor, nu se deschide decât pe-afară. Urc, mă așez în față, pe scaunul proptit cu trei cărămizi, dau să-nchid portiera și rămân cu mânerul în mână. Din bord se scurg fire. - Mai merge coaja asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu ar fi chiar așa de rău... Ar însemna chiar mai mult timp de hoinărit prin bazar, pălăvrăgind cu toate cunoștințele, chiar mai mult timp petrecut cu nevasta mâncând golguppas în grădinile municipale, în timp ce o gâdila cu flori culese din rondurile cu indicatoare pe care scria: „Nu rupeți florile.“ Astfel, șeful poliției nu li se alătură celorlalți când îl vizitară pe Sampath pentru a-i cere biecuvântarea pentru planurile lor. Inspectorul sanitar șef fusese primul care se hotărâse să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Evident, asta a Însemnat Întoarcerea la cazarmă a celei mai mari părți din aceste forțe, ceea ce, dacă e adevărat că a produs multă bucurie În rândul soldaților simpli, incluzându-i pe caporali și pe furieri, sătui cu toții de santinele și ronduri diurne și nocturne, a provocat, dimpotrivă, o nemulțumire declarată În categoria sergenților, după cât se vede mai conștienți decât restul personalului de valorile onoarei militarw și de serviciul adus patriei. Cu toate acestea, dacă mișcarea capilară a acestei nemulțumiri a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
papagal, o broască țestoasă catatonică, o veveriță domesticită, un gușter de companie pe care stăpânul obișnuia să-l poarte pe umăr. Niciodată n-am căzut atât de jos, spuneau ei. Acum viitorul se arăta puternic și surâzător, speranțele Înfloreau precum rondurile unei grădini, putându-se spune chiar, riscând paradoxul evident, că pentru industria Înmormântărilor răsărise În sfârșit o viață nouă. Și totul datorită meritelor și inepuizabilului seif al maphiei. Ea subvenționase agențiile din capitală și din alte orașe ale țării ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
scaunul de lângă pat. Chiar din primele ore am simțit că adevărata legătura era între voi două. Seara mă găsește buimăcit, obosit. Am mutat scaunul lângă fereastră. Bruma nu a dispărut cu totul, este încă acolo, încleind întunericul. În grădină, în mijlocul rondurilor cu flori, sunt așezate niște lumini care creează un halou alb în aerul cețos. O mașină trece încet, depășește gardul viu și alunecă tăcută dincolo de privirea mea, dincolo de nasul meu. Nici unul dintre noi nu va trăi, orice ar fi, acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
făcut multe fotografii. S-a trântit pe pat, lângă Elsa, să facă una cu automatul, și patul s-a clătinat din cauza greutății excesive și neașteptate. Spusese că se va întoarce mai târziu, după orele de serviciu, și acum sare printre rondurile de flori cu un pachet în mână: fursecuri pentru cea mai bună prietenă a ei, de mâncat în seara aceea foarte specială. Și chipul ei apare în deschizătura ușii, cu zâmbetul pe care nu și-l pierde niciodată. Elsa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-n alta și de peste tot trebuia să plece, deoarece cu patru pesete nu poți pretinde luna de pe cer, nici limbi de fazan în mujdei de vânt turbat, iar el era foarte pretențios. Și nu prea curat. Și așa, făcându-și rondul din pensiune-n pensiune, a nimerit într-una ținută de-o venerabilă patroană binișor în vârstă, mai bătrână decât el, adică, știi, mai aproape de șaizeci decât de cincizeci, și de două ori văduvă: prima oară după un dulgher care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
opt diseară. Cam ăsta e în mare scenariul. Ceva începe să zvâcnească înăuntrul meu. Ca un dirijor care stabilește ritmul ; ca o introducere. Mă răsucesc pe călcâie cât de nonșalantă pot și pornesc înapoi spre casă. Când trec pe lângă un rond de flori mă opresc chiar și mă uit la o plantă la întâmplare, ținând frunzele verzi între degete. Cred că aș putea să trec puțin pe la el și să-i dau o mână de ajutor. Așa ar fi politicos. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pentru că, de la început, a înghițit străzi, piețe, cartiere întregi. Marçal nu răspunse imediat, socrul lui dăduse o expresie aproape vizuală senzației confuze de rătăcire care punea stăpânire pe el când se întorcea în Centru după ziua liberă, mai ales în timpul rondurilor nocturne cu iluminația redusă, parcurgând galeriile pustii, coborând și urcând cu ascensorul, de parcă ar fi supravegheat nimicul pentru a continua să fie nimic. În interiorul unei mari catedrale goale, dacă ne ridicăm ochii spre boltă, spre elementele superioare, vom avea impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Înainte, manuscrisul avea să-și petreacă nopțile În odaia lui Vartan. La cel mai mic zgomot, fostul ofițer e În picioare, cu sabia Învârtindu-se deasupra capului, cu urechile ciulite; cercetează fiecare Încăpere din casă, apoi iese să facă un rond prin grădină. La Întoarcere, nu reușește Întotdeauna să adoarmă la loc, și atunci aprinde o lampă de pe masă, citește un catren pe care-l Învață pe dinafară, apoi Îl repetă fără Încetare În minte, ca să-i Înțeleagă semnificația cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vineri pe teren, expediție spre Istria, așa s-o fi numind strada aia spre margine de purgatoriu. De la intersecție se coboară la Alimentara, apoi la dreapta, până la școala omului nou, apoi... aiurea, derutarea următorilor. Stă dom’ Dominic în stația de la Rond și așteaptă tramvaiul. Tramvaiul nu vine, călătorul așteaptă, așteaptă. Tramvaiul vine: încărcat, nu e loc nici pentru o muscă. Așteptăm altul, așteptăm, până ni se albesc ochii în cap. Tramvaiul vine, călătorul izbutește să se agațe de scara lunecoasă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la sursă, la domiciliu. Dacă tot nu e nimeni, poate deschide nimeni ușa, cine știe. Săptămâna devine dinamică: miercuri de gardă la telefon, vineri pe teren. În sfârșit, se întâmplă ceva, chiar dacă nu se întâmplă nimic. Așteaptă în stația de la Rond tramvaiul 23. Tramvaiul nu vine. Călătorul așteaptă, tramvaiul vine, aglomerat; așteaptă următorul, aglomerat și acesta. Călătorul se agață de bara scării de urcare, simte umărul, transpirația, oboseala semenilor, adevărată conectare. La Mihai Bravul ia alt tramvai, numărul 5. Vagon gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la fugă, duminica, spre locuința fantomei Tavi, să nu telefoneze nici luni, toată ziua. Marți a pornit, însă, din nou, pe traseul magnetic... stă dom’ Dominic, în costumul său negru salopetă, sprijinit în umbrela neagră, în stația de tramvai, la Rond. Vine tramvaiul 23, se urcă, găsește loc, se așază. Nu vede pe nimeni, vagonul gol, nimeni nu vede pe nimeni. Fiecare zace în propriul suc, turtit, adormit, vlăguit de plictis, nimeni n-ar putea spune, scumpă doamnă, că a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în propriul suc, turtit, adormit, vlăguit de plictis, nimeni n-ar putea spune, scumpă doamnă, că a văzut personajul. Cineva trebuie să facă totuși efortul de a învia, de a se distra, de a însufleți pelicula! Mă urcasem, deci, la Rond, în puturoasa navă. Aglomerație, ca totdeauna nici un loc. Ei bine, în fața mea... un domn, un adevărat domn. Figura prelungă de sud-american, leit Tavi... Mă prinsesem de bara scării, îl vedeam, din când în când, fragmentar, printre sacoșele, brațele și capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Să zicem, vineri, vrei? Treci pe seară. Sau ia-mă de la spital, văd că știi adresa spitalului. Tolea se aplecă spre șofer. — La hotelul TRANZIT! Știi unde e? Pe Splai... Taxiul se roti, o luă la stânga, reintră în bulevard, făcu rondul la Pache, întoarse. — A, deci nu sunteți bucureștean? Stați la hotel... sunteți în trecere. — Păi, cum... în trecere, sigur. În trecere, marea trecere. Toți suntem în trecere, nene Ostap. Dar eu sunt un provincial, asta vrei să spui. Provincial, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Anatol Dominic Vancea implicat? Fanfaronul, gogoașa, palavragiul cabotin? Tot provocând, magnetizând, doar-doar va declanșa mișcarea, brambureala, ciocnirea, scânteia de pornire? Orașul stins, acceptând noaptea. Clădiri și străzi moarte în pustiul nocturn. Nici o arătare, nici o inimioară fraternă. Rareori, se auzeau pași. Rondul de noapte, patrulele Utopiei, cadența leneșă a santinelelor mizeriei. Brusc, întunericul scrâșni. Brusc, rafale de lumină. Farurile, scrâșnetul mașinii, tablă roți șuruburi, un autobuz gol, hodorogit, bălăbănindu-se turmentat, smulgând din noapte zidurile, arbori adormiți, streașina ruginită, butoaiele borțoase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
larg deschisă, dar în rama de lemn nu mai era nimeni. Șoferul privi, buimăcit, prin geamul murdar al cabinei. Cicatricea deasupra sprâncenei stângi ardea, dureroasă. Stinse din nou farurile. Pândea întunericul. Se auzea respirația speriată invadând, acoperind strada în beznă. Rondul, toxinele, surdina, spasmul bufniței lovind antenele de televizor. Văzduhul negru, uriașele sale plase perfide. Avionul se legăna calm. Un interior curat, funcțional, geometrie și luciu. Pasagerul se apleca spre fereastra din stânga, dar nu vedea decât noaptea compactă. Ochii lui mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
întreabè la telefon portarul, mi-a trebuit mult timp pânè sè-mi dau seama cè sunè telefonul, Eu plec în controlul clèdirii, mè anunțè el, am închis poartă, Măi rèmân o orè, cel mult, Pânè atunci sunt gata și eu cu rondul, Bine! E trecut de zece și nu-mi dau seama de unde-mi vine atâta întristare, ca și cum, I love you, asta era! cum poti iubi o proiecție virtualè?! Angel?! Yes?! Are you there?! Always and forever! Don’ț say it ! Why
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]