17,708 matches
-
politicos cîte o informație pe strada plină de trecători. Am observat, încă de la București, că exprimarea cetățeanului trebuie să fie cît mai scurtă și mai limpede posibil. La Madrid, am pățit un lucru ieșit din comun. Nimeni nu pricepea ce rosteam. Nume de bulevarde în care voiam să ajung, neavînd hartă... Toți mă priveau cu cea mai mare atenție, apoi cu un fel de ostilitate, sumbră. Apoi mai veneau și alții. Erau inși mai în vîrstă, nu prea bine îmbrăcați. Și
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
tăcere ca o pauză între Rău și Bine, precum între două acte ale unei piese de teatru. Însă adevărul, inclement, este altul. Chiar dacă, din motive lesne de înțeles, n-a mai putut ocupa prim-planul, ex-președintele Uniunii Scriitorilor s-a rostit nu o dată, și încă apăsat. Dar nu cum ne-am fi așteptat, în sens autocritic. Nu printr-o despărțire de trecutul său comunist, cum a cutezat, bunăoară, Titus Popovici, ci printr-o încrîncenată, ursuză, veninoasă, frecvent trivială, după cum vom vedea
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
șocul năuc, greoi, strident colorat și vandabil doar o nedumerește și finalmente o copiază pe cea existentă, multiplicând-o în n exemplare. După minunea penelor și mai ales după aceea a vorbirii se va constata că șocul-papagal, șocul din colivie rostește exclusiv textele altora. Sentințele morale și cele estetice - poate nu chiar inutile, dar locale și fade - nu vor atinge niciodată esența acestui tip de vulgaritate. Ele reușesc doar să circumscrie la centru ceea ce încă lipsește; suverane și pudice, întorc spatele
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
cafeaua împreună. De la această constatare le vine ideea unui joc: să prevadă, în scris, cum se va desfășura fiecare întâlnire a lor, să compună un fel de scenarii, care de la un moment dat vor cuprinde și replicile programate să fie rostite în cursul întâlnirii. Jocul culminează cu prescrierea fugii în lume, apoteoză a oricărei mari iubiri. Deși atât bărbatul, cât și femeia au alți parteneri conjugali, ei nu ezită să se supună textului și să se ducă undeva în munți, la
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
formației noastre am fost mai toți înrîuriți de scriitura călinesciană, fascinantă fugă asociativă pe claviatura neologismelor, prodigios-metaforică descriere a operelor, Virgil Ierunca ne-a deschis orizonturi de conștiință eliberatoare, încercînd mai întîi să denunțe impostura, apoi "să umilească uitarea". Să rostească adevărul cel făcător de dreptate prin sine, în sfera creației, chiar dacă ratificarea legală a dreptății e tergiversată. Rivarol definea adevărul drept "un fond ce nu aduce dobînzi decît în mîinile talentului". Autorul volumului Dimpotrivă are, neîndoios, un talent critic particulariza
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
fiindcă el nu și-a mai putut alege ucenici? Mă gîndesc la preparatori, asistenți. Această operațiune nu i-a mai aparținut și el n-a mai avut nici prerogativele pe care le aveau altădată profesorii în universitățile românești. - Da, ați rostit un mare adevăr, pentru că această întrerupere a legăturii, bruscă și dăunătoare, prin intervenția terților, să nu-i mai numim, a fost dacă nu fatală, oricum nocivă pentru tineretul românesc. Profesorul n-a mai avut dreptul să-și aleagă studenți, fiecare
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
Cronicar Cult și cultură În APOSTROF nr. 7-8 e tipărit discursul pe care Gelu Ionescu l-a rostit, în deschiderea unui recital de poezie eminesciană, la München, în urmă cu o lună. Ocazia festivă l-a incitat să respingă festivismul ridicol și să demonteze tocmai cultul monoteist, al cărui obiect e un Eminescu insuficient cunoscut. Analizînd factorii care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
umbrele sale reale. Iorga își declara cu mîndrie apartenența la această școală istorică modernă prin metodică, în care îi integra și pe Ion Bogdan și Dimitrie Onciul. Ideea o va relua într-o conferință (Romantism și naționalism în istoriografia românească) rostită în 1933 la Școala de Înalte Studii din Paris, în care a ținut, spre lauda sa, să precizeze cu respect că "între generația noastră și cea romantică a fost cineva bine cunoscut la Paris... A. D. Xenopol". Noua școală istoriografică românească
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
are un fel de umbră a lui, mistică. într-o dispoziție sufletească sumbră, poetul se spovedește cititorului, ca unui preot. Momentele jucăușe sunt extrem de rare și tocmai de aceea au farmec. Iată ca exemplu poemul Spirt. Deliciile disperării, care pare rostit de un om istovit și care se încheie totuși cu o glumă literară făcută în treacăt, tresărire ultimă a spiritului ludic: " Poate că ar fi trebuit să trăiesc în alt fel, să spun/ alte cuvinte. Acum e târziu - înapoi este
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
ridiculizează cînd vor să denunțe eșecul civilizației de consum. Schimbarea de accent relevă cît de personali putem să fim în curentul unei reprezentative polifonii de soluții artistice. Dar mai spune ceva. Anume că refuzăm excesele, că viața spirituală românească se rostește în buna lumină a comunității umane și nu a demoniei, dezechilibrului, explozivității. Este de reținut nota aceasta particularizantă în primul rînd pentru proba de creativitate oferită. Apoi în orientarea ce caută să trezească omenescul. Nu să-l exaspereze pentru ca, apoi
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
să spun că G.B. era un om în fond foarte bun și că avea, în cele din urmă, un humor colosal. De pildă, în ziua aceea a revelației sale din piața Amzei, strigase cu un fel de deznădejde patetică, dramatică, rostită pe o scenă imaginară, cu o mînă la piept, cu un pas schițat îndărăt: " Și cum, Costică, așa vorbești tu cu mine de-o viață?!"... * Declarația unui moralist. Domnule, mi se adresează el, eu constat de la o vreme că devin
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]
-
iubirea este și astăzi o chestiune mai importantă pentru femei decît pentru bărbați. Oricît de emancipate ar fi, femeile sînt împotriva pornografiei, preferă tandrețea intimității sexuale, citesc romanțuri de amor și se îngrijorează dacă soții sau iubiții nu le mai rostesc șoapte dulci de dragoste. Inclusiv faptul că o parte dintre reprezentantele feminismului oficial sînt atît de grăbite să extindă sfera semantică a unor noțiuni precum cea de "viol" sau "hărțuire socială" pînă la includerea a practic orice fel de acțiune
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
de Templu. Pornind de la un su- biect transparent dostoievskian, Yukio Mishima scrie o carte impresionantă despre suferința pe care o provoacă prea multa frumusețe a lumii. Un personaj din recentul laureat al multor premii Oscar de anul acesta, American Beauty, rostește la un moment dat, în lacrimi, o replică memorabilă: "Uneori lumea e atît de frumoasă încît simt că nu o mai pot suporta!" Băiatul din film nu are nici un defect fizic, nu e prin nimic respingător celorlați, dar revelația lui
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
El stă ca prostul acolo dedesubt... Asta o va povesti el. Din punctul lui de vedere. Care punct de vedere, ce să zic... (Restul, indescifrabil) Sîntem mizerabili, mîncăm semințe - vorba asta mă urmărește; mereu îmi vin în minte cuvintele acestea... rostite de un țăran, definiție colosală a realității... deși mizerabili nu prea sună țărănește, cine știe unde l-o fi auzit el, în orice caz, vorba a intrat în obișnuință, fiindcă dacă ceva progresează, nu progresează atît omul, cît limba, mai ales în
Țărani pe plajă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16936_a_18261]
-
ei, pelerini, din ce în ce mai mulți, coboară spre o Via Dolorosa imaginară. Când a scris "Matthäus Passion" Bach a procedat cu logică impecabilă. În consecință, marele rol muzical al partiturii este Evanghelistul Matei: nu Isus. Sigur, spectacolul schimbă aceste proporții. Povestitorul își rostește textul, dar implicările lui narative devin active. Clemens Biber (Evanghelistul) are glasul potrivit declamației mlădioase, urmărind acțiunea, dar și impresiunile afective care l-au îndemnat să povestească lumii Patimile. Detașare - Implicare. Spectacolul nu pune în evidență voci mari, ieșiri la
BACH - 2000 by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16954_a_18279]
-
dea lecții în România literară prestigiosului cotidian francez Le Monde, în aceeași R.L. "care l-a lins în fund pe Ceaușescu cu o nerușinare fără margini." Ghilimelele le-am luat din ziar, așa că avem garanția că eleganta sintagmă a fost rostită de însuși dl. Nicolae Breban. Gura păcătosului adevăr grăiește. E destul a răsfoi colecția revistei din anii în care dl. N. Breban era redactor-șef spre a avea deplină confirmare. Faptul că dl. Manolescu n-a scris niciodată nimic de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16957_a_18282]
-
inteligent și cultivat. Încă în 1921, cînd era numai principe moștenitor, crease o fundație care-i purta numele, avînd scopuri culturale. Negreșit dorința lui era să fie cunoscut drept un voievod al culturii. În august 1930, într-o scurtă cuvîntare rostită la universitatea din Vălenii de Munte a lui N. Iorga, declara: În mine bate același suflet românesc și, după pilda voievozilor români susținători ai culturii neamului românesc, îmi iau angajamentul să fiu și un Voievod al Culturii Românești". Și a
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
fiu și un Voievod al Culturii Românești". Și a fost, într-adevăr, un excelent voievod al culturii, depunînd energie pentru propășirea ei. În mai 1931, cînd Academia îl alege președintele ei de onoare, în discursul de recepție pe care îl rostește, declară din nou: "Oricît de mare ar fi bogăția materială a unei țări și oricît de puternică ar fi puterea ei armată, în fața istoriei omenirii acea țară nu va avea nici o însemnătate, dacă nu va aduce lumii contribuția ei literară
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
cultural al omenirii, o națiune poate rămîne înscrisă, pentru totdeauna, în istoria civilizației". După atîtea declarații de principiu, încep, relativ curînd, să se vadă înfăptuirile. În mai 1933 se inaugurează "Ziua cărții", la care ține să participe și chiar să rostească un discurs. Era cel dintîi omagiu public adus cărții, căreia i se dedica - cu fast și căldură sufletească - o zi închinată numai ei. Cînd văd că la Tîrgul de carte din incinta Teatrului Național, organizat anual, președintele țării, neparticipînd, deleagă
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
îl prețuia (ca pe fostul său profesor) pe marele Iorga, suveranul nu agrea campania desfășurată de cărturar împotriva unor mari valori ca Arghezi, Blaga, Rebreanu. Nu putea, desigur, interveni în polemică. Dar a căutat un prilej favorabil pentru a-și rosti cuvîntul. Și l-a găsit, în iunie 1937, cînd Blaga, ales membru al Academiei, și-a rostit discursul de recepție. Regele fusese gripat și ședința a fost amînată cu o săptămînă pentru că dorea, numaidecît, să participe și chiar să vorbească
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
împotriva unor mari valori ca Arghezi, Blaga, Rebreanu. Nu putea, desigur, interveni în polemică. Dar a căutat un prilej favorabil pentru a-și rosti cuvîntul. Și l-a găsit, în iunie 1937, cînd Blaga, ales membru al Academiei, și-a rostit discursul de recepție. Regele fusese gripat și ședința a fost amînată cu o săptămînă pentru că dorea, numaidecît, să participe și chiar să vorbească. Protocolul cerea ca asistența academică să asculte cuvîntul regal nu șezînd, ci în picioare. N. Iorga, care
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
certitudinea de a iubi este întotdeauna o recunoaștere: asta e, așa am citit, i-am respirat savoarea fictivă, i-am pîndit indiciile, i-am așteptat atîta elanurile, da, asta e, în sfîrșit. "Te iubesc" există în mine înainte să-l rostesc, gustul primei dăți este conform cu avangustul pe care-l degajă iubirea de a iubi" (Noua dezordine amoroasă, Alain Finkielkraut și Pascal Bruckner). Dacă întîlnirea cu ființa iubită se consumă sub auspiciile rememorării, paradoxal nu a unei experiențe niciodată trăite, ci
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
să nu cadă în plasa lui Krecinski, simțindu-i stofa de farseur. Luptă pînă la a fi considerat ridicol și chiar nebun. Agitat, frenetic, încercînd să fie și cuceritor, Grigore Gonța îți atrage privirea și atunci cînd nu are de rostit o replică, ci învîrtește doar o cutie cu bomboane în mîini, zîmbindu-i candid Lidocikăi. Absolut remarcabilă apariția lui Valentin Uritescu în Raspliuev. De mult nu l-am văzut construind un personaj dificil cu atîta complexitate și rigoare, cu atîta măsură
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
la cei doi derbedei americani... - Spune mai repede! Ce ți-a plăcut? - Mie mi-a plăcut de Huck, fiindcă este îndrăzneț și merge cu pluta pe Mississipi ca plutașii noștri pe rîul Neagra. - Și la Tom? - Că are haine frumoase, rosti ușurat băiatul. - Sigur că da, sigur că da! Dar fuga de la școală, indisciplina lor? Pe rînd mai iau cuvîntul, acuzațiile, cei din corpul didactic, plutonierul-major Popovici, secretarul de partid, fiecare cu demagogia de rigoare. Elevul cu cartea e plimbat de
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
da, sigur că da! Dar fuga de la școală, indisciplina lor? Pe rînd mai iau cuvîntul, acuzațiile, cei din corpul didactic, plutonierul-major Popovici, secretarul de partid, fiecare cu demagogia de rigoare. Elevul cu cartea e plimbat de colo, colo, obligat să rostească la fiecare oprire (îl însoțește directorul școlii): - Cine va face ca mine, ca mine să pățească! N-am să(-l) mai citesc (pe) Mark Twain! - glas pițigăiat, cît mai "convingător". În sfîrșit e dus - cu cartea în aer - pînă la
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]