5,386 matches
-
-te din nou la pământ! spuse Cristian în șoaptă. Ne vom preface că nu ne-am revenit cu totul în simțiri. Indiferent ce se întâmplă, încearcă să nu-i lași să vadă că am umblat la legături! Deja cheia se rotea în broască, când reușiră să se așeze aproximativ în aceeași poziție. Ușa se trânti de perete, în timp ce doi bărbați intrară zgomotoși. Cristian nu putea să-și dea seama dacă erau tot aceeași care îi prinseseră în pădure, dar purtau aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Într-o bună zi va veni și rîndul cărților din valiza vișinie. (Într-o teribilă inactivitate, nostalgicii ofițeri albi, din motive de igienă sufletească, vor Înlocui pasiunea pentru politică cu aceea pentru poezie. Opera poeților ruși, prin mijlocirea anticariatelor, se rotea asemeni cărților de joc de pe masă.) Arkadie Ipolitovici Belogorcev se va consola În cazul de față cu butada: la maturitate iei din cărți doar ce te-apasă: mistificarea și necredința. Fiindcă nu poți căra o bibliotecă În spate. Biblioteca personală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Filipeni, confirmat de Maria Vraciu Pușcuță din Lunca, cum stâna se organizează pe aceleași principii de asociere, iar posesorii angajează un cioban de la 2 mai pânăă la Sfântul Dumitru și pânăă dă zăpada. Se fixează, prin înțelegere, cum să se rotească posesorii de oi, adică se stabilește rândul și numărul de oi care-ți permite să iei brânza de la toate oile stânii. Acest număr este fixat la 15 oi, dar pot fi și mai puține. Dacă stâna are și capre, caprele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pânăă prin anii ’50 ai secolului trecut consta dintr-o piatră rotundă fixă (stătătoare), așezată pe un postament din lemn, aproape pătrat, peste care era așezată o altă piatră de aceeași formă care se învârtea cu mâna. Piatra care se rotea avea în mijloc un orificiu rotund prin care se introduceau boabele. În acel orificiu rotund, mai exista o piesă din lemn numită „prepeliță”, care regla piatra superioară, o ridica și o cobora, după cum cel care folosea râșnița voia să facă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fotoliu și m-a Îmbrățișat cu putere. Am simțit un nod În gît și, În lipsa cuvintelor, am Înghițit În sec. NĂRAVUL DIN NĂSCARE — 1953 11 În acel an, toamna a acoperit Barcelona cu o mantie de frunze uscate care se roteau pe străzi ca o piele de șarpe. Amintirea acelei Îndepărtate nopți de ziua mea Îmi retezase din elanuri, ori poate că viața se hotărîse să-mi acorde un an sabatic În privința suferințelor mele de vodevil, ca să Încep a mă maturiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un fapt. Ce se Întîmplă În țara asta e că lumea nu vrea să muncească. Mulți trîndavi mai există, nu vi se pare? — Nu știu, domnule. Poate. Aici, precum vedeți, vindem numai cărți. Individul se apropie de tejghea, cu privirea rotindu-i-se mereu prin prăvălie și oprindu-se din cînd În cînd Într-a mea. Înfățișarea și atitudinea lui Îmi păreau vag familiare, deși n-aș fi știut să spun de unde. Ceva din el te făcea să te gîndești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sculptat, care se termina printr-un vârf din bronz, pe jumătate ascuns În noroiul albiei. Un bâzâit stăruitor răsuna În aer. Insectele, care Îi chinuiseră de-a lungul Întregului marș, păreau acum Încă și mai numeroase și mai agresive. Se roteau asemenea unui nor grețos În jurul capului acestei sculpturi de la prora. - Belzebut, Împăratul muștelor, șopti Dante, alungându-le Îngrețoșat. O adiere de vânt mătură văzduhul, aducând cu sine o duhoare cumplită de putrefacție. - Trebuie să urcăm la bord, hotărî priorul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Soarele urcase deja sus pe cer, Însă nici măcar clopotul de ora a treia nu reușise să Învingă oboseala pe care o Încerca el. Își petrecuse toată ziua dinainte pradă unei febre populate cu vise. Se ridică În șezut. Odaia se rotea În jurul său, legănându-se precum corabia care Îi străbătuse vedeniile În chip obsedant. O chilă neagră, Înțesată de năluci, care se tot ridica la suprafață cu Încărcătura ei de fețe descompuse ori de câte ori conștiința i se stingea Într-o toropeală nelămurită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
plimbându-și mâinile peste el, ca și când ar fi vrut să Încălzească bronzul rece. Mai Întâi păru să desprindă o cataramă care probabil că asigura baza bustului. Apoi, acționând peste niște Închizători invizibile, deschide o porțiune deasupra capului, făcând să se rotească o parte din chipul sculptat. În cavitate luci o albeață. Craniul vreunui sfânt sau al vreunui martir, se gândi Dante, plictisit. Nu prețuise niciodată acea obișnuință de a li se mărunți trupurile, În loc să fie lăsați să aștepte, În integritatea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
binecuvânta pe cei de față. Pieptul ei delicat, cu sânii abia schițați, părea să se miște ritmic. - Respiră... e vie! auzi pe cineva strigând de lângă el, printre miile de alte exclamații care explodau În jur. Capul relicvei Începuse să se rotească, scrutând cu ochii săi nemișcați spațiul dinainte, ca și când ar fi căutat pe cineva. Relicva era cu adevărat vie, oricât de incredibil ar fi putut părea. Primele rânduri căzuseră În genunchi, copleșite de masele care se Împingeau În față, Întinzându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În schimb, i-au dezvăluit taina panaceului, leacul care vindecă orice boală și care alungă moartea dincolo de hotarele Împărăției beznei. Din pricina acestei legende se crede că Frederic nu a murit și că așteaptă să se Întoarcă după ce se vor fi rotit cincizeci de sori de la dispariția sa. Gândește-te, messer Durante: Întoarcerea Anticristului În anul Jubileului. Nu-i așa că ar fi o batjocură cumplită pentru Bonifaciu? - Am putea crede că papa a proclamat acest Centesimus tocmai pentru a exorciza această posibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bărbați și femei În căutarea unei căi de scăpare. Un alt bolovan, aruncat de cineva În mijlocul aglomerației, trecu pe lângă el, urmat de numeroase alte proiectile. În cealaltă parte a pieței, câțiva combatanți Începuseră să arunce cu pietre unii În alții, rotind pe deasupra capelor praștii improvizate din benzi de pânză adunate de pe jos, dintre tarabele răsturnate. Făcându-și pârghie cu scânduri și cu pari găsiți prin zonă, Încercaseră mai Întâi să desfunde caldarâmul: mai apoi, văzând că vechiul pavaj roman rezista, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o legătură Între sculptor și falsa cruciadă. Și Între aceasta din urmă și crimă. Expresia Încordată a sienezului lăsa și ea să se Înțeleagă că era cât se poate de la curent cu beregata retezată a victimei din turn. Dante Își roti privirea de jur Împrejur. - Relicvariul. Unde e ascuns? Cecco avu un moment de șovăire, după care se Îndreptă spre un colț din biserică, aflat nu departe de baza schelăriei unde priorul se luptase cu călugărul. Se aplecă și acționă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o clipă ca să se uite la femeie. Exista, Într-adevăr, o asemănare Între cele două chipuri, aceeași aparentă cufundare În gânduri, ca și când Între bronz și carne ar fi existat o misterioasă corespondență. Cu luare aminte, acționă peste Închiderile de pe piept, rotind cele două canaturi. Era ceva scris Înăuntru, invizibil din perspectiva celor ce ar fi privit din față. Bigarelli Încrustase cu dăltița două cuvinte: Sacellum Federici. Mormântul lui Frederic. Sau altarul. Dante ridică din nou lampa spre chipul acela din bronz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu adevărat mari. - Fetele care agită torța sunt cele șapte arte liberale, iar cei șapte bătrâni care vin după ele, cei șapte Înțelepți din epoca străveche, despre care au povestit grecii. Cei șapte bărbați Înstelați sunt corpurile cerești care se rotesc În jurul Pământului, carul acela mare În care Frederic a pus piciorul. Cei patru sclavi Înjugați sunt cele trei pământuri de la suprafață, supuse puterii imperiale, iar tritonul e oceanul. Centaurul, o Îmbinare de om și animal, e un simbol al Înțelepciunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
deslușească doar câte un cuvânt pe ici, pe colo, scufundat În rumoarea tavernei. Dar, oricât și-ar fi Încordat auzul, Înțelesul spuselor Îi scăpa În continuare. Simți cum crește În el furia Împotriva acelei gloate de pervertiți care se tot rotea În jurul său. Cum Își permiteau să Împiedice lucrarea justiției cu pălăvrăgelile lor desfrânate? Când avea să coboare mâna lui Dumnezeu ca să le șteargă neamul de pe fața pământului? Instinctiv, Își ridicase privirea spre cer, parcă sperând că tavanul tavernei se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de rotații vijelioase. Tot mai accelerate prin reducerea diametrului roților. Cei doi bărbați se priviră țintă În ochi, siguri că aceeași idee le trecuse prin minte. Poetul fu cel care curmă tăcerea cel dintâi. - Așa cum, În univers, cerul Lunii se rotește mai repede decât al lui Saturn, cel mai din afară, aflat imediat Înaintea regiunii lui Dumnezeu. Dar de ce? - Uite, asta nu Înțeleg. Dacă scopul ei ar fi să măsoare cu exactitate timpul, acele sale În mișcare ar marca un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
al vitezei de rotație... atât de simplu, dar cu adevărat rodul acelei iluminări pe care numai Dumnezeu o poate dărui. Soluția unei probleme enorme. Nu pricepi? Știința noastră e și ea În stare să construiască un mecanism care să se rotească, Împins de energia acumulată Într-un arc de oțel comprimat sau furnizată de o greutate care coboară. Dar nimeni nu a mai găsit vreodată modalitatea de a face astfel Încât mișcarea obținută să fie constantă, ca În această mașinărie. Mechanicus continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Lumina Lui? - Desigur... spiritul Lui. Sau urmele trecerii Sale. În opera poeților pe care Îi prețuiești nu este oare scris că Graalul Însuși e păstrat Într-un octogon din piatră? Dante Își ridică privirile spre mozaicul de pe boltă, apoi Își roti capul de jur Împrejur. - Și Baptisteriul e un octogon, observă el. Celălalt Îi urmărise privirea. - Așa e, zise. - După domnia ta, de ce ar trebui cineva să construiască un mare edificiu octogonal, În ținuturile noastre? Nu mai e nici un Graal de păzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Oare simțise și ea căldura pasiunii care se deșteptase În el și voia să scape? Însă, În loc să iasă, când ajunse lângă ușă, se opri și Îl chemă pe Dante cu un semn, arătându-i o măsuță dintr-un colț. Își rotea ochii cu nerăbdare, ca și când ar fi căutat ceva. În mai multe rânduri, Își duse o mână la buze. Parcă Încerca să vorbească, arătându-i din nou În aceeași direcție. Poetul se apropie. Pe măsuță se afla o placă subțire din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
singurul păzitor al unui secret atât de grozav? Însă, dacă se pregătea să Își facă publică lucrarea, de ce să fi distrus tocmai textul care Îi putea pune În valoare afirmațiile? Trebuia să Îl găsească pe istoric cu orice preț. Își roti privirea de jur Împrejur, căutând un răspuns la Îndoielile care Îl strângeau ca Într-un clește. Pentru o clipă, crezuse că era aproape de dezlegarea misterului. Sau, cel puțin, de descoperirea vinovatului și a complicelui său ocult. Însă dispariția lui Bernardo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
improvizată, alunecându-i pe umăr. Simți răceala oțelului trecându-i peste grumaz și o durere ascuțită urcând dinspre baza gâtului. Apoi atacatorul Își retrase arma ca să lovească din nou. Între timp, cu o smucitură puternică, izbutise să se elibereze; Își roti orbește brațele În față, căutând să Își lovească Într-un fel sau altul agresorul. Dar mâinile sale nu Întâlneau decât văzduh. Omul trebuia să se afle Încă În spatele său, se gândi el cu groază, și continua să strângă pânza care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Cercul de străfulgerări din jurul nostru a apărut la unison, nu gradat. Dovadă nu a mișcării, ci a eternei sale nemișcări. Omniprezentă și constantă precum creatorul ei. Priorul scutură energic din cap și eliberă resortul mecanismului. Axul dințat Începu să se rotească, la Început lent, iar mai apoi din ce În ce mai iute. Își apropie ochiul de gemulețul din partea opusă celei cu lampa. În jur strălucea haloul de lumină, Însă În deschizătură domnea Întunericul cel mai deplin. Bonatti se apropiase și el de punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din cap cu hotărâre, de mai multe ori. Își Închisese pleoapele, ca și când ar fi Încercat să nu mai vadă nimic. - Crezi că ai biruit? zise după o tăcere prelungă, curmată doar de zumzetul frenetic al mecanismului care continua să se rotească. - Da! Și aici, În San Giovanni, aceasta e coroana mea! răspunse Dante, continuând să fixeze scânteierea, Îmbătat. Imaginea atât de Îndelung căutată a slavei cerurilor se afla acum acolo, În fața lui, iar Comedia Își găsea În sfârșit epilogul. - Asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
viteză a axului, se proiectează o rază de lumină spre prima roată: aceasta trece prin fantă, se reflectă Într-o oglindă așezată la o depărtare considerabilă și se Întoarce spre cel de-al doilea angrenaj, care Între timp s-a rotit atât cât să Îi ofere luminii un nou interval. Calculând raportul dintre distanța parcursă de dinții angrenajului și cea străbătută de raza de lumină e posibil, așadar, să i se stabilească viteza cu o bună aproximație. Dată fiind relativa simplitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]