1,817 matches
-
formau, în termeni moderni, cheia) trebuia să fi fost stabilite anterior, și erau distribuite în cărți de coduri. Starea inițială a unei mașini Enigma avea câteva aspecte: Enigma a fost proiectată să fie sigură chiar și dacă este cunoscută cablarea rotoarelor de către adversar, deși în practică s-au depus eforturi considerabile pentru a o păstra și pe aceasta secretă. Dacă cablarea e secretă, numărul total de configurații posibile a fost calculat a fi de ordinul a 10 (aproximativ 380 biți); când
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
nu era fezabil ca un adversar să înceapă măcar să încerce fiecare configurație posibilă într-un atac cu forță brută. Majoritatea cheilor erau păstrate în vigoare o anumită perioadă de timp, de regulă o zi. Totuși, o poziție inițială diferită a rotorului era aleasă pentru fiecare mesaj, concept similar cu cel de vector de inițializare din criptografia modernă, deoarece dacă mai multe mesaje sunt trimise criptat cu setări aproape identice, atunci un criptanalist, folosind mai multe mesaje interceptate, ar putea ataca mesajele
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
din primele proceduri de indicator a fost utilizată de criptanaliștii polonezi pentru a reuși primele spargeri cu succes ale mașinii Enigma. Procedura era ca operatorul să-și seteze mașina în conformitate cu lista de setări, care includea o poziție inițială globală a rotoarelor ("Grundstellung"), de exemplu AOH. Operatorul întorcea rotoarele până când literele AOH apăreau prin geamuri. În acel punct, operatorul își alegea o poziție de start arbitrară pentru mesajul respectiv. Putea alege de exemplu EIN, iar aceasta devenea "setarea de mesaj" pentru acea
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
utilizată de criptanaliștii polonezi pentru a reuși primele spargeri cu succes ale mașinii Enigma. Procedura era ca operatorul să-și seteze mașina în conformitate cu lista de setări, care includea o poziție inițială globală a rotoarelor ("Grundstellung"), de exemplu AOH. Operatorul întorcea rotoarele până când literele AOH apăreau prin geamuri. În acel punct, operatorul își alegea o poziție de start arbitrară pentru mesajul respectiv. Putea alege de exemplu EIN, iar aceasta devenea "setarea de mesaj" pentru acea sesiune de criptare. Operatorul scria atunci EIN
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
două ori, pentru a permite detecția erorilor de transmisie. Rezultatul era un indicator criptat— EIN scris de două ori s-ar fi putut transforma de exemplu în XHTLOA, care ar fi transmis împreună cu mesajul. În cele din urmă, operatorul punea rotorul la setarea de mesaj, EIN în acest exemplu, și scria textul clar al mesajului. La capătul celălalt, operation era inversată. Operatorul seta mașina la valorile inițiale și scria primele șase litere ale mesajului (XHTLOA). În acest exemplu, lămpile ar fi
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
mesaj, EIN în acest exemplu, și scria textul clar al mesajului. La capătul celălalt, operation era inversată. Operatorul seta mașina la valorile inițiale și scria primele șase litere ale mesajului (XHTLOA). În acest exemplu, lămpile ar fi arătat EINEIN. Mutând rotoarele pe EIN, operatorul receptor scria apoi restul textului cifrat, descifrând mesajul. Slăbiciunea acestei scheme de indicator venea din două surse. În primul rând, din utilizarea unei setări globale de inițializare—aceasta a fost ulterior schimbată, astfel încât operatorul își selecta valoarea
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
Biroului de Cifruri din Polonia spargerea sistemului Enigma dinainte de război încă din 1932. Totuși, după 1940, germanii au schimbat procedurile pentru a îmbunătăți securitatea. În timpul celui de-al doilea război mondial, s-au folosit cărți de coduri doar pentru setarea rotoarelor și a inelelor. Pentru fiecare mesaj, operatorul alegea o poziție aleatoare de pornire, să zicem WZA, și o cheie aleatoare de mesaj, de exemplu SXT. Apoi muta rotoarele în poziția de start WZA și codifica cheia mesajului SXT. Presupunând că
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
doilea război mondial, s-au folosit cărți de coduri doar pentru setarea rotoarelor și a inelelor. Pentru fiecare mesaj, operatorul alegea o poziție aleatoare de pornire, să zicem WZA, și o cheie aleatoare de mesaj, de exemplu SXT. Apoi muta rotoarele în poziția de start WZA și codifica cheia mesajului SXT. Presupunând că mesajul rezultat era UHL, el își seta apoi cheia de mesaj SXT ca poziție de start și cripta mesajul. Apoi, transmitea poziția de start WZA, cheia mesajului UHL
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
opt) sau "Richtung" (direcție) au fost înlocuite cu Q (AQT, RIQTUNG). Două, trei sau patru zerouri erau înlocuite cu CENTA, MILLE și MYRIA. Wehrmacht și Luftwaffe transmiteau mesajele în grupuri de câte patru caractere. Kriegsmarine, utilizând mașina Enigma cu patru rotoare, avea grupuri de patru caractere. Numele sau cuvintele folosite des erau variate atât cât se putea. Cuvinte ca Minensuchboot (detector de mine) puteau fi scrise MINENSUCHBOOT, MINBOOT, MMMBOOT sau MMM354. Pentru a îngreuna criptanaliza, era interzisă transmiterea de mesaje de peste
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
securitate. În plus, mai multe alte țări au adoptat sau au adaptat designul Enigma pentru propriile lor mașini de cifrare. La 23 februarie 1918, inginerul german Arthur Scherbius a depus o cerere de patent pentru o mașină de cifrare cu rotoare și, împreună cu E. Richard Ritter, a fondat firma Scherbius & Ritter. Ei au abordat marina germană și ministerul de externe pentru a le prezenta proiectul, dar nu au găsit interes pentru acesta. Apoi ei au dat drepturile asupra patentului firmei Gewerkschaft
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
dat drepturile asupra patentului firmei Gewerkschaft Securitas, care a fondat Chiffriermaschinen Aktien-Gesellschaft (Societatea pe Acțiuni Mașini de Cifrare) la 9 iulie 1923; Scherbius și Ritter făceau parte din consiliul director. Chiffriermaschinen AG a început să facă reclamă unei mașini cu rotoare—"Enigma model A"—care a fost expusă la Congresul Uniunii Poștale Internaționale în 1923 și în 1924. Mașina era grea și masivă, și conținea și o mașină de scris. Măsura 65×45×35 cm și cântărea aproximativ . A fost introdus
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
fost pusă în producție până în 1925 și a fost introdusă în folosință în 1926. Tastatura și tabloul de lămpi conțineau 29 de litere—de la A la Z, Ä, Ö și Ü—aranjate în ordine alfabetică, și nu în ordinea QWERTZU. Rotoarele aveau 28 de contacte, litera X fiind cablată să treacă necriptată prin rotoare. Trei rotoare erau alese dintr-un set de cinci și reflectorul putea fi introdus în una din patru poziții diferite, notate α, β, γ și δ. Mașina
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
1926. Tastatura și tabloul de lămpi conțineau 29 de litere—de la A la Z, Ä, Ö și Ü—aranjate în ordine alfabetică, și nu în ordinea QWERTZU. Rotoarele aveau 28 de contacte, litera X fiind cablată să treacă necriptată prin rotoare. Trei rotoare erau alese dintr-un set de cinci și reflectorul putea fi introdus în una din patru poziții diferite, notate α, β, γ și δ. Mașina a fost revizuită în iulie 1933. Până la 15 iulie 1928, armata germană ("Reichswehr
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
și tabloul de lămpi conțineau 29 de litere—de la A la Z, Ä, Ö și Ü—aranjate în ordine alfabetică, și nu în ordinea QWERTZU. Rotoarele aveau 28 de contacte, litera X fiind cablată să treacă necriptată prin rotoare. Trei rotoare erau alese dintr-un set de cinci și reflectorul putea fi introdus în una din patru poziții diferite, notate α, β, γ și δ. Mașina a fost revizuită în iulie 1933. Până la 15 iulie 1928, armata germană ("Reichswehr") își introdusese
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
comerciale a fost adăugarea tabloului de prize pentru a schimba între ele perechi de litere, mărind cu mult puterea criptografică a mașinii. Printre alte diferențe se numărau utilizarea unui reflector fix, și mutarea marcajelor de schimbare a stării de pe corpul rotorului pe inelele mobile cu litere. Mașina măsura 28×34×15 cm și cântărea în jur de . Până în 1930, Armata a sugerat ca și Marina Militară să adopte această mașină, arătând beneficiile sporului de securitate (cu tabloul de prize) și simplificarea
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
beneficiile sporului de securitate (cu tabloul de prize) și simplificarea comunicațiilor între servicii. Marina a acceptat în cele din urmă și în 1934 au introdus versiunea specială a mașinii armatei, denumită "Funkschlüssel M" sau "M3". În timp ce armata folosea doar trei rotoare la acel moment, pentru a crește nivelul de securitate, Marina a decis să folosească trei rotoare din cinci posibile. În decembrie 1938, Armata a produs două rotoare suplimentare, astfel încât cele trei rotoare erau alese dintr-un set de cinci. În
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
în cele din urmă și în 1934 au introdus versiunea specială a mașinii armatei, denumită "Funkschlüssel M" sau "M3". În timp ce armata folosea doar trei rotoare la acel moment, pentru a crește nivelul de securitate, Marina a decis să folosească trei rotoare din cinci posibile. În decembrie 1938, Armata a produs două rotoare suplimentare, astfel încât cele trei rotoare erau alese dintr-un set de cinci. În 1938, Marina a mai adăugat două rotoare, și apoi încă unul în 1939 pentru a permite
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
a mașinii armatei, denumită "Funkschlüssel M" sau "M3". În timp ce armata folosea doar trei rotoare la acel moment, pentru a crește nivelul de securitate, Marina a decis să folosească trei rotoare din cinci posibile. În decembrie 1938, Armata a produs două rotoare suplimentare, astfel încât cele trei rotoare erau alese dintr-un set de cinci. În 1938, Marina a mai adăugat două rotoare, și apoi încă unul în 1939 pentru a permite alegerea a trei rotoare dintr-un total de opt posibile. În
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
M" sau "M3". În timp ce armata folosea doar trei rotoare la acel moment, pentru a crește nivelul de securitate, Marina a decis să folosească trei rotoare din cinci posibile. În decembrie 1938, Armata a produs două rotoare suplimentare, astfel încât cele trei rotoare erau alese dintr-un set de cinci. În 1938, Marina a mai adăugat două rotoare, și apoi încă unul în 1939 pentru a permite alegerea a trei rotoare dintr-un total de opt posibile. În august 1935, Forțele Aeriene au
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
nivelul de securitate, Marina a decis să folosească trei rotoare din cinci posibile. În decembrie 1938, Armata a produs două rotoare suplimentare, astfel încât cele trei rotoare erau alese dintr-un set de cinci. În 1938, Marina a mai adăugat două rotoare, și apoi încă unul în 1939 pentru a permite alegerea a trei rotoare dintr-un total de opt posibile. În august 1935, Forțele Aeriene au introdus Wehrmacht Enigma în comunicații. Marina a introdus pentru traficul submarinelor o mașină Enigma cu
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
În decembrie 1938, Armata a produs două rotoare suplimentare, astfel încât cele trei rotoare erau alese dintr-un set de cinci. În 1938, Marina a mai adăugat două rotoare, și apoi încă unul în 1939 pentru a permite alegerea a trei rotoare dintr-un total de opt posibile. În august 1935, Forțele Aeriene au introdus Wehrmacht Enigma în comunicații. Marina a introdus pentru traficul submarinelor o mașină Enigma cu patru rotoare, la 1 februarie 1942. Mașina se numea "M4" (rețeaua era denumită
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
apoi încă unul în 1939 pentru a permite alegerea a trei rotoare dintr-un total de opt posibile. În august 1935, Forțele Aeriene au introdus Wehrmacht Enigma în comunicații. Marina a introdus pentru traficul submarinelor o mașină Enigma cu patru rotoare, la 1 februarie 1942. Mașina se numea "M4" (rețeaua era denumită de Aliați "Triton", sau "Shark"). Rotorul suplimentar a fost montat în același spațiu prin reducerea grosimii reflectorului, ceea ce a făcut loc pentru un al patrulea rotor mai subțire. A
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
posibile. În august 1935, Forțele Aeriene au introdus Wehrmacht Enigma în comunicații. Marina a introdus pentru traficul submarinelor o mașină Enigma cu patru rotoare, la 1 februarie 1942. Mașina se numea "M4" (rețeaua era denumită de Aliați "Triton", sau "Shark"). Rotorul suplimentar a fost montat în același spațiu prin reducerea grosimii reflectorului, ceea ce a făcut loc pentru un al patrulea rotor mai subțire. A existat și un model mare, cu opt rotoare și imprimantă, numit "Enigma II". În 1933, criptanaliștii polonezi
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
Enigma cu patru rotoare, la 1 februarie 1942. Mașina se numea "M4" (rețeaua era denumită de Aliați "Triton", sau "Shark"). Rotorul suplimentar a fost montat în același spațiu prin reducerea grosimii reflectorului, ceea ce a făcut loc pentru un al patrulea rotor mai subțire. A existat și un model mare, cu opt rotoare și imprimantă, numit "Enigma II". În 1933, criptanaliștii polonezi au detectat că acesta era folosit pentru comunicațiile militare la nivel înalt, dar că a fost retrasă din utilizare deoarece
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
M4" (rețeaua era denumită de Aliați "Triton", sau "Shark"). Rotorul suplimentar a fost montat în același spațiu prin reducerea grosimii reflectorului, ceea ce a făcut loc pentru un al patrulea rotor mai subțire. A existat și un model mare, cu opt rotoare și imprimantă, numit "Enigma II". În 1933, criptanaliștii polonezi au detectat că acesta era folosit pentru comunicațiile militare la nivel înalt, dar că a fost retrasă din utilizare deoarece a fost considerată nesigură și se bloca des. Abwehr a utilizat
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]