5,212 matches
-
a „pâinii cea de toate zilele”. Dumnezeu a oferit mana cerească și roua în pustie poporului ales în perioada fugii din robia egipteană. Dar fiecare era obligat să le ducă singur la gură după culegere. Prin rugăciune oricât de adâncă roua se evaporă iar mana se usucă astfel că ”smeritul credincios” nu mai capătă pâinea cea de toate zilele. Vii cu vii. O veche zicală germanică, frumos cântată în opereta Liliacul sune: este fericit cel care uită ce nu se mai
PA, TIBIC MIC! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383911_a_385240]
-
tău sân dulce fecioară purtat de dor de vrajă plin din ierbi covor de-acolo vin ! *** Blestemul Dragobetelui blestemat sunt să mă țes nou veșmânt pe corp ales vânt să-ți fiu să te adie pe sânii-ntăriți sub ie rouă-nrourată crudă pe trupul de paparudă apoi raze calde ninse peste picături prelinse să te ardă ca de focuri cerc de brațe pe mijlocuri să te zbați să simți arsură când te-oi săruta pe gură să te-ascunzi ca
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383960_a_385289]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > OCROTIRE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ce dacă-n loc de rouă cade brumă și în grădina mea nu mai sunt flori, dacă deja bătrâni vin noii zori, iar viața doar la zbucium se rezumă? Atâta vreme cât îmi ești alături, cu sufletul tău tânăr și frumos, nu pot să ies decât victorios din
OCROTIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383977_a_385306]
-
chipuri, ce caută mereu altă formă, ci doar simțuri înaripate în dans de zi, de seară, dar mai cu seamă de dimineață! Orice cântărire, a ceea ce a fost, doar crengilor între creșterea și desfrunzirea anului și ierbii sub picătura de rouă, brumă sau îngheț căzute din nopțile de suspine, să o lăsăm... E drept, e greu de înțeles, și totuși, poate... nu chiar, cel ce nu vine, cel ce nu vorbește, nu are ce spune sau nu are curaj să mai
DANS de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384006_a_385335]
-
culori. Și mi-a adus în dar un zâmbet, Șoptindu-mi cald:-uită de nori! Mi-a bătut primăvara la poartă, Cu verde crud si muguri ce nu dor. -Hai vino mi-a șoptit, vino odată, Sărutul fericirii e-n roua zorilor! [Dorina Omota] 15.02.2015 Referință Bibliografică: Mi-a bătut primăvara în suflet... / Dorina Omota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1865, Anul VI, 08 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dorina Omota : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
MI-A BĂTUT PRIMĂVARA ÎN SUFLET... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384003_a_385332]
-
noi nu există pretenții/ Nici limite, nici restricții, doar vis/ Sătui de absurde convenții/ Cuvânt nerostit și nescris...”( Doar noi...) Regăsirea este o luptă aprigă dusă cu sine la finele căreia universul interior al autorului este luminat de razele iubirii. Roua care plânge, razele lunii care străpung întunericul și verdele ierbilor sunt imagini grăitoare care contemplă imagini ale sentimentului de dor mângâiat de vise și memorii calde, pe filele cărora au curs lacrimi pure. Departe de negura vremilor și zgomotele surde
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
mângâiat de vise și memorii calde, pe filele cărora au curs lacrimi pure. Departe de negura vremilor și zgomotele surde, frumusețea neștirbită a iubirii își are cuibul în adâncurile sale, acolo unde se poate regăsi cu sine. “Te caut în roua ce-ți plânge pe gleznă,/ Din frageda glie călcată de cerbi,/ În razele lunii străpunse prin beznă,/ În verdele prea necositelor ierbi./ Te caut în vise și în calde memorii./ În zgomote surde și-n liniștea grea,/ În vremuri uitate
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
unor perle bine șlefuite, pe un șirag catifelat, invizibil. Cu adevărat veștile sunt încurajatoare și finalmente lui îi va scădea binișor rata. Lângă această zână sufletul său freamătă ca un bujor în răcoarea dimineții de vară, încărcat de boabe de rouă și sărutat de primele raze de soare. “Oare cum o cheamă pe această atrăgătoare ființă?” se întreabă, vânătorul din el. Ar vrea să-i știe numele, să-i obțină numărul de telefon, să converseze cât de des poate și cu
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
melodii! Constatăm indignați o decență pudică din partea sufletului,care stă consternat,cu priviri de mătase,sub o ploaie ce nu-și mai ridică vălul de pe caldarâmul lui.Și,ne ascundem sub o ceață groasă de incertitudini,în spatele unor picături de rouă,doar pentru a ne potoli frustrările și setea asta de îngâmfare ce ne spânzură,numită frică.Te întrebi fără drept de vot asupra răspunsului,dacă consternarea asta nătângă de viață și reproș,ar putea fi umilită sau nu,ca să nu
GARA SUFLETELOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384076_a_385405]
-
rup degetele, n-am ce să fac. Dragă, încă lumea se învârte și liniștea ta mă frământă până îmi rupe inima! VINO! (Eja!) Ticăitul orei sparge liniștea melodie posomorâtă, așteptare!... Vino te rog cu vântul dorului! Depășește coroanele căpșunelor, topește roua nopților cu lună Călărește meteoriții cetății sufletului! Vino! Te aștept cu sărutul petalelor de flori, să aburească cu înălțarea dorului, să construiască barca dragostei, să numere șiragul stelelor. Vino! Să ne urcăm în măreția cerului Să ne topim în vulcanul
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
Acasa > Stihuri > Semne > TOAMNA IUBIRII PIERDUTE Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1392 din 23 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Toamna iubirii pierdute transformă roua în brumă. Iar prin zile tot mai scurte, plăcerea plimbării curmă. Vântul biciuiește pomii, până cad frunze sângerii. Jalea morții pun în lacrimi galbene, roșii, arămii. Vântul răscolește norii ce-ascund razele de soare. Ploaia să-și pună fiorii în
TOAMNA IUBIRII PIERDUTE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384134_a_385463]
-
oamenii cerului. Osteneala pilotului care brăzdează înaltul cerului, odată ajuns acolo sus, este răsplătită din belșug, din bunătatea și fericirea dumnezeirii. Când ajungi să vezi și să cunoști cerul, să te hrănești cu parfumul frumuseții depline și să bei din roua norilor cu care te însoțești, să admiri cu uimire panorama de vis a unei văi acoperită de un ocean verde și cea a munților încărcați de zăpadă, când simți și trăiești clipe de nedescris, nici o glorie a pământului, nici cel
UN SEMN, UN GÂND, UN DRUM FRUMOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384124_a_385453]
-
Acasa > Eveniment > Actualitate > FLORIN BOGARDO. IUBIREA RÂULUI CU LIVADA Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1393 din 24 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Există în vastul patrimoniu al muzicii ușoare românești o rouă de iubiri ce-nfioară, strivind singurătățile, în intensă solidaritate a celor ce-și închină liniștea la Porțile sărutului. Sub degetele compozitorilor ce cântă fermecător iubirii, clapele pianului trezesc note răsunătoare ca apa setei de cineva, din fântânița duhului. Unul împreună cu aceștia
FLORIN BOGARDO. IUBIREA RÂULUI CU LIVADA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384123_a_385452]
-
Acasa > Poezie > Amprente > MĂRȚIȘOR Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1886 din 29 februarie 2016 Toate Articolele Autorului În zori, crâmpei de primăvară Și talisman de viață nouă, Un fir de zile înfășoară Din salba boabelor de rouă. Simbol al timpului ce vine, Un împletit din strămătură, Podoaba zilelor senine Și ciucure de covertură. Născut în leagăn de poveste Pe sub imensele troiene, Alungă frigul de pe creste Și nopțile bacoviene. Îmbracă firea în culoare Trezind la viață timpul visător
MĂRȚIȘOR de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383341_a_384670]
-
mai degrabă, un zburdalnic miel. Cand vorba-i rea, e-atâta de grăbita, Prea multe guri în jurul ei se-agită. Vă-nchipuiți, plăpândul ghiocel, Cât l-a durut,,, când au ajuns la el. A plâns din greu, cu lacrime de roua. Hăinuța lui s-a despicat în două. De-atunci răsare foarte rușinat Ținându-și căpușorul doar plecat. Și peste toate, timpul a pus cheie Sub care a-ngropat orice scânteie Din care-ar mai începe un război, E primăvară... de la
EU NU MAI SCRIU POVEȘTI CU PRIMĂVARĂ de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383359_a_384688]
-
să fie. Să ni se facă iarăși dor de-a alerga desculți prin lanuri intrând voioși în viitor cu-aceleași tinere elanuri. Să ningă florile de tei peste iubirea noastră nouă, uimită că în ochii mei se-așterne a speranței rouă. Să se-mplinească tot ce-a vrut iubirea noastră minunată, când locuiam într-un sărut și nu-n acest „A fost odată !“... Și-ntr-o noapte Toamna vieții noastre-i minunată, plină de belșug și-albastre cruguri pe sub care iar
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383363_a_384692]
-
și lacrimi în suflet frânt, Împletite-n dulci-amare romanțe... Parfumuri învelind roze tremurând Adie-n zare, inimi lin atingând, Sub clar de lună, tristeți ușor stingând, Stelele, deasupra lor, vii luminând... Sub magia astrelor nopții plutind, Se înseninează priviri umbrite, Roua ochilor, fermecător sclipind, Curge prelung, în clipe infinite... O lume-n care vin și pleacă gânduri, Străbătând calea timpului efemer, Ce-mpart cugete și suflete-n rânduri, Aleargă neîncetat spre porți din cer!... Trecerea-i firească spre înalte culmi, Din
NEMURITOARE MELANCOLII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383408_a_384737]
-
ierbii-n vară se pleacă să îl taie coasa... Nu pot să cred că nu se poate să-ndepărtăm urgia lumii, Ce a făcut să moară oameni nevinovați de-a lungul vremii... Nu pot să cred că vorba bună ca roua verii a pierit, C-avem o vorbă de ocară și pentru cel care-a murit... Nu vreau să cred că oamenii sunt răi...se joacă doar... de-a răutatea, Prin jocul lor învață cum, se naște ura, vanitatea... Eu vreau
NU VREAU...NU POT... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383424_a_384753]
-
râd fiecare fibră a corpului înghețat se destinde iubesc florile de gheață. artă în gheață artă în fibre de gheață umane artă a tăcerii când zgomotul moare în copca primăverii pentru a-mi fi velință pentru tăcerea din picătura de rouă ascult mă ascult neîncetat prea zgomotoasă sunt. m-am obosit într-un cerc alergând ca un șoarece fericit de mișcarea spițelor mă întreb adeseori cine este poetul omul sau tăcerea adulmec trupul ei când versurile curg și încep să înțeleg
OMUL SAU TĂCEREA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383463_a_384792]
-
vrere am jignit, cu sloboda mea gură Iscând mărgăritare-n ochi și ofuri nestemate, Dar oare omul nu-i și el greșeala lumii pură Și n-are strânse nevoit boccele de păcate? Suntem ființe ce greșim, suntem doar praf de rouă E omenesc a fi căiți și-a-ngenunchea-n iertare, Să nu urâm natura rea când vorbele își plouă Căci ploaia vorbelor e rost și-i chip de împăcare. Te rog mă iartă că greșesc, de multe ori cu vorbă Așa mi-i
TE ROG... MĂ IARTĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383468_a_384797]
-
Acasă > Manuscris > Jurnal > ROUA ȘI ROAA Autor: Florica Patan Publicat în: Ediția nr. 2231 din 08 februarie 2017 Toate Articolele Autorului ROUA ȘI ROAA București, martie, 2015, primul weekend de primăvară. Aproape toți călătorii și-au ocupat locurile. Au urcat și ultimii doi, trei
ROUA ȘI ROAA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383493_a_384822]
-
Acasă > Manuscris > Jurnal > ROUA ȘI ROAA Autor: Florica Patan Publicat în: Ediția nr. 2231 din 08 februarie 2017 Toate Articolele Autorului ROUA ȘI ROAA București, martie, 2015, primul weekend de primăvară. Aproape toți călătorii și-au ocupat locurile. Au urcat și ultimii doi, trei și plecăm cu destinația finală, Cluj. Mă aflam mai în spate, aveam loc la geam, dar , cum locul
ROUA ȘI ROAA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383493_a_384822]
-
înțeles. Am crezut că e o fată de pe la noi, măritata cu vreun arab... Călătoream de o oră bună spre Pitești, pe autostradă. Soarele se înălțase, ne simțeam confortabil. Cu totți priveam peisajul de primăvară timpurie, viaductele, câmpul întins, acoperit de roua în acest ceas al dimineții, apoi cerul aprins... O pace adâncă, din timpurile de început, părea instalatăș peste lume, și acolo noi toți , într-un autocar elegant , diferiți în fond, dar uniți prin Călătoria ce condensează aspirații. Era un zumzet
ROUA ȘI ROAA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383493_a_384822]
-
gândesc eu. Am dorit s-o consolez cumva, îmi câștigase respectul prin sinceritate și un farmec personal pe care-l etală cu discreția unei ființe educate. Ieșim din Sibiu.O cheamă Roaa și numele ei se pronunță aproape identic cu '' roua'', Roaa și „roua„ ce rezonanță! Are 26 de ani și studii universitare. Îmi vorbește despre cutumele musulmane. Neostentativ. Înțeleg și respect. Trecem de Sebeș și de Albă. Ne îndreptăm spre Turda .Roaa citește, eu ațipesc și tresar... 20,15. Într-
ROUA ȘI ROAA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383493_a_384822]
-
dorit s-o consolez cumva, îmi câștigase respectul prin sinceritate și un farmec personal pe care-l etală cu discreția unei ființe educate. Ieșim din Sibiu.O cheamă Roaa și numele ei se pronunță aproape identic cu '' roua'', Roaa și „roua„ ce rezonanță! Are 26 de ani și studii universitare. Îmi vorbește despre cutumele musulmane. Neostentativ. Înțeleg și respect. Trecem de Sebeș și de Albă. Ne îndreptăm spre Turda .Roaa citește, eu ațipesc și tresar... 20,15. Într-un sfert de
ROUA ȘI ROAA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383493_a_384822]