1,828 matches
-
ca să mai variez programul, i-am vorbit eu mai întîi despre Viky: "Știi că Viky a întrebat de dumneata. Spune ca îi e dor să-i cînți." Toată povestea era inventată numai ca să-i fac o mică plăcere. Am fost rușinat de minciuna mea, așa i s-a luminat fața de bucurie, dar nu puteam să-mi mai schimb vorba. Pentru oamenii simpli orice cuvânt are o semnificație exactă, nu sunt în stare să bănuiască nimic îndărătul lui. Ce admirabili sunt
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cum inspirat s-a spus la un moment dat, este decisiv pentru învățatul creștin. Va pune imediat în discuție o altă rezervă a lui Marcion, anume că faptul Întrupării ar apărea nedemn de Dumnezeu (IV, 1). Însă de ce să Se rușineze Domnul de ceea ce El Însuși 152 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE iubește? De ce ar fi „nedemne de El cele pe care nu le ar fi răscumpărat dacă nu le-ar fi iubit?“ (IV, 4). Nu cumva în mintea unora se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
o presupune. În definitiv Wilkins practică haosul, cum se întâmplă și în alte proiecte de acest fel. Pare să aibă dreptate David Hume când scrie că „lumea e, poate, schița rudimentară a unui zeu copilăros, care a abandonato la jumătate, rușinat de execuția defectuoasă“ (Dialogues con cerning Natural Religion, V). Near rămâne, în acest caz, perspectiva unor frumoase și ciudate presupuneri. „Se cuvine atunci să mergem mai departe; să presupunem că nu există univers în sensul organic, unificator, pe care îl
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
transfigurată, cum inspirat sa spus la un moment dat, este decisiv pentru învățatul creștin. Va pune imediat în discuție o altă rezervă a lui Marcion, anume că faptul Întrupării ar apărea nedemn de Dumnezeu (IV, 1). Însă de ce să Se rușineze Domnul de ceea ce El Însuși 152 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE iubește? De ce ar fi „nedemne de El cele pe care nu le ar fi răscumpărat dacă nu lear fi iubit?“ (IV, 4). Nu cumva în mintea unora se petrece
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
o presupune. În definitiv Wilkins practică haosul, cum se întâmplă și în alte proiecte de acest fel. Pare să aibă dreptate David Hume când scrie că „lumea e, poate, schița rudimentară a unui zeu copilăros, care a abandonato la jumătate, rușinat de execuția defectuoasă“ (Dialogues con cerning Natural Religion, V). Near rămâne, în acest caz, perspectiva unor frumoase și ciudate presupuneri. „Se cuvine atunci să mergem mai departe; să presupunem că nu există univers în sensul organic, unificator, pe care îl
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fals, steril. De aici furia și dezgustul lor, de aici critica de iconoclaști, - care nu iartă nimic; nici rege, nici religie, nici familie, nici stat. "Generația de la Coimbra" vrea să transforme Portugalia semifranceză într-o țară aidoma Franței. Se simt rușinați că părinții lor imitaseră prost modelele pariziene, sau le imitaseră numai în parte. Prezentul li se pare abominabil iar trecutul plin de "spectre retrograde". Tradiția portugheză, o rușine națională care se cerea batjocorită în văzul lumii. De aceea, în loc să-și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se mișcă... stau acolo... Transformați în stană de piatră, așa. Și tu - nu i-ai salvat pe băiețeii ăia? Cu bagheta magică pe care ți-am cumpărat-o? Nu.... I-ai lăsat să stea acolo, să stea sub pământ? Da.... [rușinat]. Și tu... eu am făcut vaja nu să se tansfome copiii în stană de piată, ci copiii din stană de piată să revină la nomal!... Păi da, cu bagheta ta magică. Nu! Am făcut o vajă cu mâinile! Și cum
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
furioși, ducând în brațe multe securi și alte arme tăietoare de diferite mărimi, dar toate la fel de ruginite. într-unul dintre ei îl recunoscu pe tânărul ce fusese lângă ea în grădină. Băiatul se opri brusc și o privi înspăimântat, evident, rușinându-se fiindcă o abandonase în momentul pericolului și temându-se de mânia ei. însă Hippolita avea cu totul altceva în minte. — Ce stai așa aici? îl mustră. Du jos lucrurile, mișcă-te! Ajunsă pe terasă, se găsi în aer liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se întindea peste câmpie. Cântecul sutelor de greieri se auzea din toate părțile. în pasul liniștit al calului, fiul lui Reinwalt se apropie de el, cu privirea ațintită asupra taberei. Mabertus îl observă din semiîntuneric: îl vedea încruntat, cu siguranță rușinat de întoarcerea aceea dezonorantă. Cunoștea destul de bine mentalitatea barbarilor încât să-și imagineze că tânărul acela - fiul unei căpetenii puternice și temute - s-ar fi simțit obligat să caute tot restul vieții sale să-și răscumpere situația stânjenitoare în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
uciși, pe care voiau să le prezinte ca pe niște trofee când aveau să ajungă în ținuturile lor. Când vreunul din dezertorii aceia îl recunoștea, le dădea coate celorlalți, iar câte unii nu ezitau să-l salute, fără să arate rușinat în vreun fel. Chiar și la corturi —simple pânze, întinse pe prăjini înfipte în pământ - simți că se instalase o atmosferă incredibil de relaxată. Aproape toți bărbații dormeau; unii dintre ei, deși treji, păreau complet beți; iar alții zăceau, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
suprimă orice preludii și merg drept la scop. Câte milioane de vorbe ai spus tu în viața ta! Ai spus vorbele care sunt în Shakespeare, în Goethe și în Kant. Numai că le-ai combinat altfel. Unele femei nu se rușinează să apară în haine sumare față de servitori, pentru că au sentimentul că servitorii nu sunt oameni. Altele se rușinează de goliciunea lor în fața animalelor, pentru că animalele au ochi ca și oamenii... De câtă impertinență dai dovadă când îmi spui că mâine
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Ai spus vorbele care sunt în Shakespeare, în Goethe și în Kant. Numai că le-ai combinat altfel. Unele femei nu se rușinează să apară în haine sumare față de servitori, pentru că au sentimentul că servitorii nu sunt oameni. Altele se rușinează de goliciunea lor în fața animalelor, pentru că animalele au ochi ca și oamenii... De câtă impertinență dai dovadă când îmi spui că mâine la ora cutare ai să vii negreșit la mine, parcă tu ai cunoaște întreaga cauzalitate universală ca să știi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
din oglindă, spargi sticla și în cioburi nu mai vezi un singur chip, ci mai multe. În Paradis, Eva era sterilă și Adam ignorant. Ce cunosc cei doi după mușcătura fatală? Se cunoaște fiecare pe celălalt, se văd și se rușinează, se acoperă, se ascund. Cunoașterea fundamentală, primordială este, în Biblie, cunoașterea carnală, echivalentul uzual al actului sexual. Iar consecința imediată a cunoașterii este facerea. "Pedeapsa" constă în repetiție, în ceea ce devine mecanic în actul lor, în șansa dată numărului de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de această prorocire a babulei, Mașa tresări pentru o clipă străfulgerată de un gând: „Nu cumva ființa ce se afla În fața sa e Anticristul?“ Înfățișarea umilă, ușor decrepită a oaspetelui ce se afla În casa ei o făcu să se rușineze de gândurile ce-i frământau conștiința. În fond, suspiciunea sa nu se baza pe ceva concret, ci era doar rodul fanteziei prea bogate, al nopților petrecute În singurătate și al zilelor lipsite de griji, dar și de bucurii ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-sa Însă avea grijă să-i tragă cu polonicul peste mână. „Dacă ar fi mâncat tot ce aruncați la masă, copii mei s-ar fi transformat În niște coloși...“ Ascultându-l, cei doi băieți, Tigru și Eufrat, Își lăsau capetele rușinate În pământ. „Și acum Tigru ar fi fost un adevărat tigru, iar Eufrat - Eufratul...“ „Dar te lăudai că la voi se trăiește bine, Îi arunca babulea, și atunci cum de nu aveți nimic?“ „Avem de toate“, răspundea cu același glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
regiune Însă, e distribuit organelor Centrale ale Statului precum și organelor care mențin ordinea În interiorul sărmanei țări. În comparație cu venitul lor, acest produs e vândut acestei categorii priveligiate de oameni la un preț atât de mic, Încât aceștia de multe ori se rușinează când trebue să plătească. Directoarea Tatiana mai destupă o sticlă cu vin, turnând În pahare. Răspunse la telefon dând unele indicații profesionale după care pregăti câte două sticle de vin negru pentru fiecare musafir, făcând precizarea. „Așa cum i-am recomandat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pășeșeti În interiorul prăvăliei cu mutra lor permanent zâmbitoare Încât nu puteai realiza daca-i serios ori zâmbește din obișnuință. Dacă totuși făceai imprudența să intri În prăvălia lor, patronul ori vânzătorii Îți făceau atâtea reduceri din prețul inițial Încât, te rușinai și trebuia să cumperi produsul lăsându-ți bănuții În buzunarul amabilului negustor. O parte din construcțiile arhitectonice erau constriute În stil asiatic - mai mult chinezesc - În timp ce majoritatea vizitatorilor o alcătuiau rasa chinezească Îtr’o așa manieră amețindu-te cu iluzia
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
că era într-adevăr greu să desenezi mâini și a continuat cu câteva vorbe de încurajare legate de importanța exercițiului și studiul cu modele umane. La un moment dat l-a surprins uitându-se fix la mâinile ei. S-a rușinat, își amintește ea, pentru că erau așa de neîngrijite. Apoi a pus desenul de-o parte și și-a încrușișat brațele. Am avut o discuție cu domnul Mawson în legătură cu orarul tău, a zis ea. Se pare că nu e așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
încercare stângace de a-l face să se simtă mai confortabil, Sheba a făcut un comentariu glumeț legat de pieptul generos pe care i-l atribuise. — Aș vrea io, zisese ea. Dar asta l-a făcut pe băiat să se rușineze și mai mult. S-a înroșit puternic și n-a mai zis nimic destul de mult timp. Sheba s-a simțit măgulită de acest episod. Era o noutate, zicea ea, să fii admirată în acel fel candid. Când mi-a povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
azi îi ia apărarea lui Connolly, furibundă chiar, pentru „strălucirea“ lui, pentru „imaginație“. Dacă a mimat un interes pe care nu-l avea, atunci prefăcătoria lui arată „o foarte sofisticată adaptivitate socială“ în ce-l privește, susține ea. Școala se rușinează de ideea că el ar putea fi inteligent, pentru că “întotdeauna l-au declarat ca fiind un elev slab“. Școala nu l-a declarat niciodată pe Connolly slab, bineînțeles. Faptul că fusese identificat ca având „Nevoi Speciale“ - și că primea ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Râdea. — Când mă gândesc la toate astea, aproape că-mi pare rău pentru Polly. Știi? Mă gândesc, oare la ce fel de băieți visează ea? La liderii locali ai Organizației Drepturilor Animalelor? S-a oprit brusc de parcă s-ar fi rușinat de pasiunea cu care începuse să vorbească despre acest subiect. — Ei, asta e, a zis ea după un moment. E complicat cu adolescenții, tu știi asta. Am dat din cap: — Acum, spune-mi, unde ai învățat să faci astea? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
era pe cale să dezvolte o pasiune pentru ea și era îngrijorată pentru că nu știa cum să procedeze în continuare. Când am întrebat-o din ce cauză suspecta că el făcuse o pasiune pentru ea, a ezitat, ca și cum s-ar fi rușinat. Apoi mi-a explicat că, cu o săptămână în urmă, când pleca de la școală, Connolly se apropiase de ea pe stradă și încercase s-o sărute. Cu toate omisiunile fusese a fost o poveste lungă, pe care mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mi se părea că pot. — Se poartă urât cu toată lumea, a continuat Sheba. Chiar și cu Richard. Când nu vrea bani de la el. Cu mine, e nepoliticoasă agresiv - mă tratează de parcă aș fi o mătușă fată bătrână de care te rușinezi. Ultimele ei expresii sunt „super“, emisă cu mult sarcasm, când cineva îndrăznește să se supere pe ea, și „marfă“. Sheba a făcut o pauză, căutând alte dovezi ale răutății fiicei ei. — Oh, și acum fumează jointuri la ea în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să-l potolească pe bătrân, că prea le dădea de furcă, și l-au trimis. bătrânul tăcea și își ținea ochii ațintiți în pământ, părea rușinat, iar copilul îl mustra. copilul îl tot mustra, îi reproșa lucruri teribile, bătrânul se rușina și mai tare, barba îi străpungea pieptul, despicându-l și inima îi ieșea la iveală o inimă fragedă ce se zbătea ca o pitulice, ai fi zis că e inima unui prunc. și bătrânul își văzu inima de prunc și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mustrarea odraslei, nimic din cele întâmplate n-a văzut și inima copilului era atât de veștedă și de uscată că așa o frică de moarte îl cuprinse încât își duse mâna dreaptă la piept și o smulse și o ascunse rușinat la spate. și ochii copilului erau încercănați și obosiți, parcă văzuse atât de multe încât acum nu mai putea să privească nimic și așa tare se necăji copilul că-și duse ambele mâini la ochi și îi scoase din orbite
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]