985 matches
-
doamna Sabina, când acest intermezzo pașnic, prietenesc și emoționant a fost curmat brusc de fluieratul brutal și strident al locomotivei. La acest semnal de plecare, Neamțul s-a apropiat de ușa vagonului și i-a spus mamei, vizibil fâstâcit și rușinat: Doamnă, vă rog frumos, nu vă supărați, dar la al doilea semnal, avem ordin să închidem ușile. Vă rog... Vai, Rozinka, ce uitucă sunt! Sandule, pune mâna și saltă pachetele astea în vagon. Repede, repede! Cât ai zice "pește", domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dar s-a dezechilibrat și, la contactul cu solul, s-a prăvălit într-o rână, iar căciula i s-a rostogolit cât colo. A fost penibil. Câteva clipe am rămas fără grai. Moș Butu se fâstâcise de tot, jenat și rușinat. Stătea în fund complet amețit, neștiind ce s-a întâmplat cu el. La o privire superficială, dar cu totul condamnabilă, l-ai fi putut lua drept unul dintre indivizii azvârliți noaptea în stradă, de către ospătarii vreunei cârciumi nenorocite, sătui de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pot vorbi dincolo, în Țară, pentru că soarta le-a legat limbile". Constatînd disponibilitatea de a colabora cu regimul comunist a unor personalități culturale, mulți dintre ei păcătuind din frivolitate, "fie cu un miticism solemn ( G.Călinescu), fie cu o condescendență rușinată (T.Vianu), fie cu un cinism mereu așezat (Mihai Ralea), fie cu un neo-ciocoism estet (Al. Rosetti)", autorul volumului Românește consideră că talentul singur nu îndreptățește și nici nu justifică abdicarea morală, prostituția partinică, alegerea blamabilă a Academiei comuniste, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu mirosi. Încă tot nu mă văzuse stând în tocul ușii. - Așa deci, mama nu te lasă să mergi costumat ca un star rap, ai? am zis. Se întoarse brusc, surprins. Apoi își regăsi calmul. - Nu, zise el, îmbufnat. Arăta rușinat, încătușat. Ceva în mine s-a înmuiat. Am mai luat o gură de vin și am intrat în cameră. - Păi ar trebui să ai părul platinat și o nevastă pe care s-o bați, și cum n-ai nici una, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un vis și eram readuși brutal la realitate aici, în clădirea unde se născuse demența ideologică care a dus în mormânt zeci de milioane de oameni. Am râs cu poftă când scriitorul portughez Paulo Teixeira l-a întrebat pe Vasile, rușinat și oarecum depășit de subiect, cine a fost de fapt Krupskaia. Cât de fericiți pot fi unii pe lumea aceasta!... VASILE GÂRNEȚ: Guvernatorul Iakovlev a lipsit de la recepția „spartană” - sobră și cam meschină - oferită de primăria Petersburgului în continuarea excursiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu „activul cultural” din Minsk are loc într-o sală imensă, unde Lukașenko organizează întâlniri - televizate, în mod obligatoriu - cu persoane din conducerea statului, pe care le moralizează și cărora le trasează sarcini și obiective de activitate. Aceștia, evident, pleacă rușinați capul și iau notițe... Întâlnirea demarează plicticos: vorbește cineva din conducerea orașului - un partinic relativ tânăr, care spune niște banalități, apoi Thomas Wolhfahrt, conducătorul Trenului Literaturii, cu un cuvânt de salut care nu poate fi prea nou, pentru că a tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
emană o cu totul altă atmosferă: un soldat sovietic înarmat încearcă să smulgă bicicleta din mâinile unei tinere femei, chiar în fața Porților Brandenburg, sub privirile îngrozit-stupefiate ale trecătorilor - unii au înțepenit pe trotuar, incapabili de vreo reacție, alții se feresc, rușinați, din raza obiectivului fotografic, de parcă s-ar teme să nu li se imortalizeze lașitatea. Cele două imagini, surprinse în sectoare diferite ale orașului, american și sovietic, sunt foarte elocvente pentru tipul de valori și relații care au prevalat în cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
acum la cotidianul An Nahar. Aflând vestea asasinării tale la Beirut, într-o seară de vară, pe 2 iunie 2005 mai exact, la trei luni după moartea primului-ministru Rafic Hariri asasinat, foarte probabil, de către serviciile siriene, acesta am redeschis-o rușinat. Cartea rămăsese exact pe același loc pe care o lăsasem, la plecarea ta. Ne vorbiseși despre faptul că oamenii Siguranței libaneze te-au urmărit atunci când te-ai întors să prânzești acasă cu soția ta și cu Gisèle Halimi, pentru a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
puțin nedumerit dar dă ordin să se pacheteze. Cine plătește? Întreabă pe d. ministru. Vă rog, d-le ministru cine plătește. Aferim, cocoș belit! Cap de ardelean prost! Cum poți tu să întrebi pe ministrul tău așa ceva? Virgil se retrage rușinat. El nu știa ce-i cu brânza, cum rămâne cu brânza, cum scrie în condici, are să-l țipe la ocnă! Și nu știe nici ce-i aia "aferim cocoș belit". Nu sum în clar! Și umblă de colo colo, întrebând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
foarte de Candachia lui Cristea și vine la dânsa ca trimis din partea Măriei-Sale. Îi spune că vrea să facă dragoste cu ea. Candachia îi cere răvaș și poruncă dela Vodă, și, cum el n-are așa ceva, trebuie să se retragă rușinat. Tot Gavriluță a atacat o femeie pe când se întorcea călare sara, și, după ce s-a drăgostit cu dânsa, n-a mai văzut-o și a simțit în nări putoare de pucioasă. Au văzut oamenii dela Cahul, călătorind cătră bălțile dela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de măcel îngrozitor lupta a încetat fără să se fi declarat într-o parte biruința, ceea ce transpiră și din cronicile noastre care afirmă numai că „mare mulțime dintr-înșii fură omorâți”. Însuși craiul fu săgetat atunci în luptă și astfel rușinați se întoarseră pe altă cale mai scurtă. Amândouă armatele obosite și decimate de măcelul îngrozitor au încetat lupta deodată”. Și, adaugă I. Ursu, lupta trebuie privită „ca o baie de sânge, care s-a terminat după ce amândouă oștile s-au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe nora sa, broasca. Revenind la funcțiile identificate de Propp, subiectul de basm al baladei Broasca Roasca începe prin lipsa miresei (VIIIa,1) care declanșează mecanismul epic. Eroul pleacă de acasă în căutarea suliței indicator (funcția XI) și se întoarce rușinat, urmat de broască. Aceasta îndeplinește probele grele (XXV și XXVI) cerute de împărat, răufăcătorul întruchipat de acesta moare blestemat (funcția XVIII), iar cuplul neobișnuit rămâne să domnească peste împărăție (XXXI). Gruicea I(33) se deschide cu absența unui soț pentru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
român și servești dușmanul! Cu mine să nu mai vorbești!“ Hartenstein se duse direct la Grig. Cantacuzino, căci trebuia să execute mandatul de aducere, dat din eroare pentru Didina, crezând că e vorba de Sabina. Era așa de furios și rușinat, încât n-a mai venit, cum spusese, nici n-a mai voit vreodată să dea ochii cu mine, delegând pe Kadenbach, pe Scheibl, pe Jelkmann de câte ori a trebuit să vin la poliție. Cum aflai de arestarea vecinei, cerui celorlalte directoare
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de ei. Ni meni nu știe cum se va sfârși războiul și în urmă poporul vă va fi recunoscător“. Cu ce simplitate judeca bietul om! În privința corespondenței, l-am întrebat (ca să-l încerc) când am mai putea scrie acasă. Cam rușinat, mi-a zis: „Dar aveți atâtea ocazii să dați știri familiei dvs. prin toți care trec la București! Noi nu avem nevoie să știm și nu vom ști nimic, căci suntem oameni. Tot însă pentru cei mari trebuie trimise scrisorile
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Victor Slăvescu, ministrul armamentului de doi ani, [se declară] categoric contra războiului, căci nu suntem pregătiți! Unde se scurseseră cele 55 miliarde? Dr. Angelescu, Mironescu - pentru luptă. Din 28, 11 au fost cu ei, 17 contra. La iscălitura cesiunii, Tătărescu, rușinat, nu voia să-și pună numele, Argetoianu pretinde că i-a zis: „D-ta ne-ai adus aici, trebuie să subscrii“. Și a subscris. Nistor subscrie, Inculeț demisionează, ca și Sima. Basarabia este dată fără luptă, retragerea se face fără
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
amintiri de familie și după cele urâte, din școala primară, unde o bestie rânjită de director, cu o mână mai scurtă decât cealaltă, ne bătea la palmă cu trestia de mare, de mă În grozește și azi amintirea dureroasă și rușinată; și după amin tirea, și mai urâtă, a gimnaziului, al cărui director, altă bestie pedagogică, ne Învăța aritmetica „rațională“ bătându-ne cu capul de tablă - mai bucuros [sunt] să cujet acum, cu melancolia anilor mai ajunși, la altă școală a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Însă preopinentul, Încruntând din sprâncene la mine și cântărindu-mă dintr-odată cu privirea, izbucni: — Dar ai o voce admirabilă, pe care ai putea să ți-o cultivi, să ajungi un cântăreț de seamă și să câștigi parale! Uimit de Întorsătură, rușinat și mișcat, fiindcă, Într-adevăr, aveam un glas cu lungi și plăcute vibrații metalice, la vorbit, ca și la cântat, Îi răspund Încurcat: — Mi-a spus-o și maestrul de muzică din liceu... Cânt... Am și o bună ureche și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
băieții, și toate clorotice, fiindcă mâncau lămâi și tibișir ca să fie În moda timpului, adică slabe, cât mai slabe, palide și bolnăvicioase, așa cum fură iubitele mele de mai târzior: Nini, moartă ofti coasă; Leanca, astăzi spectru scofâlcit și de aceea rușinată când Îmi iese În cale; și Eugenia, care le va supraviețui, sunt sigur, pe toate, spre a le răzbuna și a mă pedepsi precum Furiile Infer nului cu părul lor Împletit cu șerpi, torța Într-o mână și pum nalul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
l-ați ghicit, În plină faimă a lui libertină, la 32 de ani, atent nevoie mare cu juna și trupeșa fecioară adusă până aci cu stăruinți și șiretli curi, uimită și nedumerită Încă de tot ce abia cunoscuse și pătimise, rușinată să privească la lume, mâncând cu nasul În farfurie și ascultând, aiurită, nesfârșita incantație a șarpelui, fruntea răutăților lumii, iscoditorul, Îndemnătorul și vinovatul de toate relele pământului. Hotelul orașului, Steaua, era clădit larg, cu scări, culoare și odăi nemăsurate, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Victor o ajuta pe Monica ținând-o de mână (atingerea aceea a pielii ei, a trupului ei i se părea ceva formidabil, ca o intrare într-un ținut interzis, aducător de plăceri inegalabile...), apoi fata își retrăgea rapid palma, cumva rușinată, ca și când ținându-se de mână amândoi ar fi săvârșit un gest nepermis de îndrăzneț... În august, Monica a împlinit optsprezece ani. Și-a sărbătorit majoratul invitând câțiva prieteni acasă la mătușa sa. Printre ei, desigur, și Victor. I-a servit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
autoconservare a apăsat trăgaciul. Vreme de o secundă interminabilă, tunetul s-a izbit de toți pereții, oprindu-se numai cînd În ușă a apărut o torță dinspre care curgeau urlete disperate. Dar pricepuserăm deja, sau măcar bănuiam, În tăcerea noastră rușinată, motivul răcnetelor asurzitoare ale Îngrijitorului și al plînsetului isteric al nevesti-sii, care se aruncase peste cadavrul lui Bobby - cîinele ei rău și neastîmpărat. Alberto s-a dus pînă În Angostura ca să repare cauciucul, iar eu am crezut că voi petrece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
bucurii și de speranță? Exista undeva, într-o cută ascunsă a sufletului meu, credința că aveam dreptate, dar atât de mare îmi era neputința de a o dovedi și celorlalți, de a mi-o dovedi mie însumi, încât am plecat rușinat, pradă unei cumplite dezolări. Tot ce îmi mai rămăsese încă din principii, din prejudecăți și din iluzii, tot ce atâta vreme îmi servise pentru a mă feri mai cu folos de loviturile soartei, totul se prăbușea, nelăsând în loc decât instincte
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mi se pară un bibelou fără de însemnătate, artizanat din cel mai ieftin. M-am întrebat, firește, de unde provenea Cheia cerului. Era și timpul s-o fac: a reieșit că originea obiectului era de-a dreptul ridicolă, și m-am simțit rușinată amintindu-mi de supușenia mea de odinioară în fața Cheii. Să-i știi originea nu putea însemna decât demontarea statutului ei deosebit, înscenat cu atât tupeu. Căci Cheia cerului era un dar făcut bunicului meu de Camera de Comerț din Viena
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
evidente pentru orice om cu bun-simț. Unul din cei patru copii din această coloană a rușinii șchiopăta de piciorul drept atât de grav, încât stătea mai mult atârnat de proba incriminatoare ținută pe umeri de frații lui. Mergeam prin sat rușinați, cu frunțile plecate, privind în jos, pierduți cu totul ca niște condamnați la moarte. Ajunseserăm în dreptul primăriei. Trecerea noastră a stârnit senzație și rumoare în rândul bumbăcărenilor care se aflau în fața instituției, prin simplul fapt al modului de constituire al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lupta cu neajunsurile vieții... Dumnezeu să vă ajute și să vă ocrotească. Și a plecat bătrâna doamnă. Iar pe masă, lângă farfuria cazonă de aluminiu cu boabe arse de porumb de proveniență plebeiană, nobilul pachet de griș sigilat a rămas rușinat, singur și stingher ca un mare semn de întrebare, neputându-se dumiri: cine l-a adus și ce căuta acolo? Am avut una dintre nopțile fericite, în care am visat că mama ne gătise fel de fel de bunătăți, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]