3,312 matches
-
dar și ceilalți copii ai lui. Îi dădură lacrimile. Dacă nu va ajunge repede acasă, va muri înghețat de frig! „Doamne, ajută-mă să nu rătăcesc, să ajung cât mai repede acasă!”, se ruga el. Nici nu termină de rostit ruga, că începură să se întrevadă, pe întuneric, chiar în fața sa, mici urme troienite. Niște sălbăticiuni pășiseră nu demult înaintea sa prin întunericul pădurii. „Voi merge întocmai după urmele astea, prin zăpadă! Apoi - Domnul să aibă grijă de mine!”. Răzbătea prin
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
Își tot ziceau printre ghionturi de frați. „Îmi veni”, răspunse bătrâna, așa, într-o doară, „Să vă pun la încercare pe toți. Nu vedeți cum gloanțele zboară? Ce vreți, să cerșiți schilozi pe la porți?” „Dar vorbește, odată, limpede, mamă!” O rugă olteanul cu glas repezit. „Pe nepusă-masă ne cheamași să dăm seamă, Când și cocoșul obosi de cucurăgit?” „Ce tăt zâși, tu, cucoș fără grindă?” Îl luă moldoveanul la rost. „Iaca, d-aia n-o cloși găina în tindă, Că faci
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
nu-i destul. Zi „punct și de la capăt”, recentelor constrângeri! Dar pentru asta, totuși, lectura din tren sau din metrou, Nu e-ndeajuns de coaptă în gânduri de rouă născătoare Și n-are absolut niciun prea-ademenitor ecou, Nici vorba-n rugă seacă , de dinainte de culcare. E-o luptă de idei, subconștiente.... Sortite a rămâne repetente, Pe când surâsul gândului hrănit Te face piatră de hotar în infinit. STATUIE Dedicată tuturor celor din generația părinților mei, care au suferit în trei epoci, ducându
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
la groapă, rând pe rând, părinții (unii morți în război, sau deportați), apoi comunismul și lipsurile de după revoluția română furată. Mi-e frig și focul abia mai pâlpâie-n vatră. E-așa de rece, că-mi îngheață pe buze și ruga! Privesc la limba ceasornicului, cum se mișcă înceată, Bătând pasul pe loc, neștiind să iasă de-acolo, să fugă! Adânc, trag aer în piept, să găsesc o amintire mai caldă, Dar chiar și așa, tot ce-mi răsare e tot
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
Publicat în: Ediția nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului ANTONIE CEL MARE Mă-ntreb cu sacră-nfiorare, Sub steaua care nu s-a stins, Oare Antonie cel Mare Ce constelație a aprins? De ce spre ceruri mă îndeamnă O rugă să rostesc sfios, Ce glas necunoscut mă cheamă Să fiu ca el evlavios? Eu cred în timp, în steaua lui, Și știu că Sfântul mă privește, Mă-nchin smerit la dumnealui Cât poate fi mai omenește. Referință Bibliografică: ANTONIE CEL
ANTONIE CEL MARE de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366033_a_367362]
-
noi, construiește mici catedrale de sunete ce anunță că încă suntem capabili să regenerăm prin noi înșine. Spiritul cărții de față este o prefață la nemurirea cuvântului odată ce a fost gândit și transpus pe hârtie. Poemul este un loc pentru Rugă, este un refugiu în care, autoarea se retrage din marasmul lumii moderne, un loc unde î-L imploră pe Dumnezeu, să o învețe cum să culeagă Lumina. Lumina este atotcuprinzătoare dintr-un capăt la altul din acest volum, deși uneori
VIORELA CODREANU TIRON, VRAJ(B)A CLIPEI de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366059_a_367388]
-
Izvorul rugăciunii, suflarea ta divină,/ Cuvântul tău aproape să-l auzim cântând.// Minunea izbăvirii să nu ne ocolească,/Sădește-ne iubire în suflet pe pământ,/ Înalță-n noi virtutea și voia ta cerească,/ Coboar-asupra noastră cu duhul tău cel sfânt. “(Rugă ). Amestecul acesta de jubilație candidă și de frison creștin străbate, de altfel, aproape în întregime volumul.Echilibrul se menține adesea pentru a impinge poemul fie în relatarea diafană unde regăsim, mai în toate cazurile, jumătatea mitologică a femeii, adică bărbatul
EMILIA TUDOSE TRIUMFUL IUBIRII , CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366066_a_367395]
-
ai zilei prea grăbite era un semn o fulgerare albă unde să fugi când iarna-și etala făptura la un singur pas... în cuibul unde verile își desfătau iubirea n-a mai rămas nimic o candelă de seară și-o rugă stinsă... ninsă îngândurată a răsărit de nicăieri o nălucire dalbă purtând în brațe stele și-o iubire moartă n-ai vrea să știi și nici să fii aproape când urlă crivățul sub vălu-i alb pe care-l poartă an de
LEVITÂND SUB GERURI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366082_a_367411]
-
brațe am adunat / iubiri pierdute / și flori liliachii ne-dăruite/ și zbaterea cuvintelor / ce n-au putut să ardă / la vreme de ploi, / de vânturi ... Și-am așteptat în cărare / să vii - amurg grăbit / eliberându-mă / cu ultima suflare / de ruga stinsă / și amintirea unui vis ce-a rătăcit / cătând / culoarea împăcării, / împăcării ... (din ciclul poeme becartiene)”. O feminitate care-și reprimă chemările în numele preceptelor, în refulări și inhibiții de moment, dar care izbucnește aidoma unei flăcări din rugul mocnind, aceasta
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
și "Alba-negra" "Regretul și invidia"... " Umbra", "La masă","Viața" "Drumul", " Speranțe"și "Împăcare" "Nemâncații"-n " Cumpenele serii" "Obârșie", " Îngemănare" "Și-am adunat" : "Bacoviană", "Eminescu, Grigorescu" "Câți ani (oare) au trecut ?" "Dorul", "Brâncuși", " George Enescu" "Marmura Mioriței", "Țărm pustiu", "O mână", " Rugă pentru piatră" "Nucule cu ochii verzi", "Bat clopote", "Alean" pe vatră... "Frunza", " Cu tăcere-a nins", mult "Cât toate la un loc" "Zbor de adânc", " Singurătate", "Iubire răstignită", în ghioc "De-atunci, din nouă sute șapte", " Eterna dimineață" "Fluturi de noapte
(EU NU !) M-AM SINUCIS ÎN GÂNDURI NE SPUNE SCR.ÎNV.CONSTANTIN STANCIU. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365326_a_366655]
-
mut... Setea mă mistuie și arderea doare, Fântânile au încremenit la hotare, Cumpenele stau răzimate de cer, Vai, satele noastre, Doamne, cum pier! Hristoși părăsiți, răstigniți la răscruci, Nici nu mai știi spre unde s-apuci, Clopote ruginite, amuțite în rugă, Mă simt parcă mai umil ca o slugă... Scriu despre Sat, el nu mă aude, Îl strig pe nume și nu-mi răspunde, Scurmă întunericul ca o cârtiță-n humă Prin liniștea mea pârjolită de brumă... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică
SATUL DINTRE AMINTIRI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365323_a_366652]
-
în apa râului se apleacă mai mult decât celelalte. Își ia avânt, pășind energic și calculat, apoi, într-o fracțiune de secundă, își comprimă forțele și totodată le destinde, rezultatul fiin o plutire deasupra apei ; mâinile se înalță parcă a rugă, creanga prinsă se scutura surprinsă, potolindu-se apoi, recunoscându-l. Aici, în acest loc, mai mult ca oriunde, simțea și va simți întodeauna că dragostea îi este împărtășită...’’ Scriind, și-a regăsit liniștea ; scriind și-a însămânțat neliniștea, o neliniște
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
poporul cel ascultător din adâncul amar al păcatelor, aducandu-l la lumină cunoștinței celei adevărate...” (Condacul al 7-lea). Cu multă evalavie, poetul protosinghel închină „Stihuri de laudă” poetica Sfanțului Martir: „Dar eu știu că Domnul nu trece cu vederea/Ruga smeritului Sau rob, Antim,/Care pentru El a trudit îndelung/pentru popor s-a rugat!” („Septembrie vine”, Repere și idei, 23 septembrie 2016). Anul trecut, părintele a avut bucuria de a merge în pelerinaj la locurile sfinte în urma căruia a
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
dara , Și banii la săraci i-a dat. Și a plecat la mînăstire, Cu gînd curat el s-a călugărit. Lipsit de-a grijei stăpînire Și-a bogăției ispitire, El se ruga din zori în asfințit. Și-a limpezit în rugi viața, Căutînd nestingherit pe Dumnezeu . Tot mai senină-i era față, Ca răsăritul dimineață, Căci tot mai mic e al său eu. Citește mai mult Trăia odată într-o țară,Un om ce era putred de bogat.Și ca sa-si
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
a vîndut-o dara , Și banii la săraci i-a dat.Și a plecat la mînăstire,Cu gînd curat el s-a călugărit.Lipsit de-a grijei stăpînireși-a bogăției ispitire, El se ruga din zori în asfințit.Și-a limpezit în rugi viața,Căutînd nestingherit pe Dumnezeu . Tot mai senină-i era față,Ca răsăritul dimineață,Căci tot mai mic e al său eu.... XXI. DESENSIBILIZAREA CA MOD DE EDUCAȚIE (INCONȘTIENT?), de Lucia Tudosa Fundureanu , publicat în Ediția nr. 961 din 18
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
dor și cerul înstelat al împlinirilor. E cântec duios, cerul sufletului se umple de bolta serafică a splendorii. E cântec, în lumina lui s-a așternut armonia. În adâncul inimilor curate răsună frumusețea cântecului. În piept urcă o cărare de rugă, se aude un imn al bucuriei, apoi se luminează totul: Dumnezeu se primenește în apele Frumuseții Sale. Am pornit pe drumul acestei Frumuseți cerești deodată cu Neamul călăuzit de Dumnezeu. Crucea mea a țâșnit din piscul Carpaților, înveșmântați în Suferință
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
aprinde lumina fiecărei zile. Acolo e untdelemnul bucuriei! Acolo e Copacul Neamului cu brațele verzi și coroane de azur ce scânteie majestos în Cerdacul Cerului. Acolo e mântuirea noastră! Cineva îmi bate în fereastra inimii. O fi cântec, o fi rugă, o fi om, o fi înger, o fi dor, o fi întrebare? Dacă e om, e cel care a găsit răspunsul la chemarea Frumuseții. Sufletul mi-e plin de cerul Tainei; țărâna aceasta îmi poartă pașii înfloriți în iarba verde
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
frumusețe, să crești ca un fior divin atât de mult dorit și de sublim. Clipele vesele brodează zilele senine: cu rod mult, cu frumusețea neasemuită a anilor buni.Cântarea celor de demult, a celor nemuritori, împrejmuiesc frumusețea grădinii mele ortodoxe. Rugile lor respiră aerul bucuriei mele. De acolo, din înalt se lasă peste noi aura frumuseții lor. La ceasul rugăciuni, când ramurile verzi adastă smerite în roua de mărgăritar a dimineții, atunci auzi cântecul unic al Frumuseții lui Dumnezeu, al Frumuseții
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
veselă și zâmbitoare, ca o boare de aur din grădina lui April, fără ascunzișuri, fără nepăsări, cu tainice chemări... De sub scoarța străbună, picături grele de apă și sânge se revarsă spre aura Cerului în psalmi de mulțumire. E cântecul și ruga Neamului nostru frumos care nu a încetat. Lumina lui învăluie vălul vieții, apropiind miresmele cerului de pământ ca să se zămislească menirile divine. Frumusețea și-a deschis cerurile sale ca să pună cunună albă pământului din care odrăslește țărâna sfântă a Neamului
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
care chiar de n-o vedem, o simțim românește, profund, permanent, filocalic, ca pe o Făptură Albă: în fiecare râu, în fiecare ram, în fiecare suflare, la fiecare pas, în fiecare gând, în fiecare tremur, în fiecare dor, în fiecare rugă, în fiecare plinire, în fiecare cântec, în fiecare tresărire, în fiecare rază, în fiecare chemare, în fiecare alegere, în fiecare bucurie, în fiecare nădejde, în aceeași credință străbună, în plinătatea iubirii fiecărui erou, fiecărui martir, fiecărui sfânt, fiecărui mărturisitor, în
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
a comprimat atât de mult, încât de atâtea ori avem impresia că nu ne mai ajunge? Parcă nu mai avem timp nici pentru familie, nici pentru casă sau pentru prieteni, și de mers la biserică pentru a ne închina și ruga celui ce ne-a creiat, parcă nici atât, nici nu încape vorbă! De ce oare în timp, am scăpat din vedere aproape cu totul adevăratele priorități, care parcă s-au pierdut printre prea multe amănunte și astfel, inconștienți fiind, treptat, treptat am
DEZAMĂGIRI ŞI ÎMPLINIRI ÎN PLAN SPIRITUAL! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365467_a_366796]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ÎI MULȚUMESC IUBITULUI MEU TATĂ Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Astăzi, acum, doresc să-nalț o rugă Celui Preasfânt, lui Dumnezeu Yehova, Să-I mulțumesc pentru întreaga-mi viață Și pentru tot ce îmi transmite Slova. Cuvântul Său, mi-a dat o perspectivă, Un nou traiect pe care-n umilință, Să îl urmez în orice-mprejurare, Pășind
ÎI MULȚUMESC IUBITULUI MEU TATĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365510_a_366839]
-
s-a dat de veste că soția sa a născut cu bine băiat. Mai târziu, acesta crescând, a devenit un vajnic apărător al ortodoxiei și episcop de Caransebeș și Vârșeț. A fost întrebat dacă un creștin trebuie să asculte de ruga unui păgân iar el a răspuns că nimeni nu cunoaște gândurile Domnului care poate să grăiască prin gura oricărui om și ca atare datori suntem să luăm aminte. Ajungând la Timișoara este întâmpinat de Iovan Capră, de profesie argintar, olog
SF. IERARH IOSIF CEL NOU DE LA PARTOŞ de ION UNTARU în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365040_a_366369]
-
amar deopotrivă te-ntâmpli fir de iarbă-ntr-un vulcan al firii te-mpaci cu tine însuți și pleoapele cobori alergi cu visul clipa și gândul libertatea ești urma unui clopot și sunetul de toacă biserică-n mișcare trup ca o rugă-n piatră Referință Bibliografică: biserică-n mișcare / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 952, Anul III, 09 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
BISERICĂ-N MIŞCARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 952 din 09 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/365132_a_366461]
-
apa râului se apleacă mai mult decât celelalte. Albert își ia avânt, pășind energic și calculat, apoi, într-o fracțiuna de secundă, își comprimă forțele și totodată le destinde, rezultatul fiind o plutire deasupra apei; mâinile se înalță parcă a rugă, creanga prinsă se scutură surprinsă, potolindu-se apoi, parcă recunoscându-l. Aici, în acest loc, mai mult ca oriunde Albert simțea și va simți întodeauna că dragostea îi este împărtășită. Pentru a ajunge cât mai sus, în vârf, era nevoit
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]