1,058 matches
-
surpriza pe care mi-o fac. Poate că, la urma urmelor, le pasă și lor de mine? Intru în su fra gerie și desfac cu o curiozitate de copil cadoul. Este o trusă de farduri. Farduri de ochi, de obraz, rujuri. — E timpul să începi și tu să te machiezi, îmi spune mama, mângâindu-mă pe obraz. L-am convins și pe tata că nu mai ești o puștoaică, ești ditamai domnișoara, chiar dacă te porți încă de parc-ai fi o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
absolut necesar în ultima vreme pentru momentele când lumina electrică se întrerupea frecvent datorită bombardamentelor. Marius înconjoară atent cu privirea întreaga încăpere. Pe canapeaua joasă, cu aspect ponosit, din stânga ușii, sunt aruncate în dezordine câteva furouri, prosoape, ciorapi fumurii, pudriere, rujuri. Dulapul deschis lasă vederii lucrurile dinăuntru. O haină de ploaie verde, decolorată de vânt și ploaie, un pardesiu maro, ros pe la margini, câteva rochii din stambă înflorată, așezate pe umerașe din sârmă, iar pe raftul de jos două perechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
repete vechile amenințări, voalate acum, fiindcă eram mare și nu trebuia să aud eu, dar destul de clare ca să le înțeleg. "îmbracă-te și tu mai bine, continua, mai du-te și tu la coafor, dă-ți cu pudră și cu ruj și mai lasă biserica." Mama avea destul humor ca să surâdă de furia lui, îi spunea "e numai gura de tine!"; nu-i urma sfatul decât în parte, își mai cumpăra cîte-o rochie, dar sprâncenele ei erau subțiri de la natură și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
golul cel mare al câmpiei și nu mai vroia nimic...Mă dusei peste ea să văd ce face, cu veselia care mă năpădise reprimată, dar care nu se stingea. O găsii așezată pe taburetul din fața oglinzii de toaletă, cu un ruj în mână. Și-l dădu peste buze, se contemplă, își supse gura... Buzele reapărură, se uită, îi plăcură sau nu, operă iar cu rujul, de astă dată desenîndu-și o gură de vampă... "Cum arată o curvă, zise, tu trebuie să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar care nu se stingea. O găsii așezată pe taburetul din fața oglinzii de toaletă, cu un ruj în mână. Și-l dădu peste buze, se contemplă, își supse gura... Buzele reapărură, se uită, îi plăcură sau nu, operă iar cu rujul, de astă dată desenîndu-și o gură de vampă... "Cum arată o curvă, zise, tu trebuie să știi... Ai fost la curve, nu? Să nu minți, toți ați fost..." Izbucnii în râs. Vorbea tot așa, tărăgănat, ca și atunci când constatase că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-aia drăgălașă și cum sta ea cu blana pe umeri, prințesă, dom' profesor, cu mâini fine, cu unghiile tăiate scurt și nedate cu roșu, cunosc eu vampele astea cu unghiile lungi și ai zice date cu sânge și pe buze ruj de două degete..." " Astea sânt vampele vulgare, zisei, există și vampe de înaltă calitate, care arată altfel." " Se poate, nu vă contrazic, dar astea care ziceți dumneavoastră caută oameni mari, dom' profesor, care le dau bani, le cumpără garsoniere, apartamente
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
una mai respingătoare decât alta. Nici măcar tinere! Curve în pragul ofilirii și desfigurării totale, când zbârciturile și vinețeala pleoapelor, rictusul vulgar al gurii, odinioară fragedă, obrazul altădată mat și fără pori abia mai puteau fi ascunse sub fardul gros și rujul sidefiu (nu violent roșu, nu mai era la modă). Ceremonial... Sărutări de mâini respectuoase (într-adevăr, nici un reproș că întîrziaseră mai mult de-o oră, deci nici scuze), scaune trase, Olimpia, jjj, stai lângă mine, te'n bida mă-tii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nevoie să stăm amândoi la coadă, du-te acasă și viu și eu pe urmă". "Bine, zise și deschise poșeta și scoase din ea o părere de plasă (pe care toate femeile aveau grijă s-o poarte cu ele împreună cu rujul, pudriera și creionul, nu se știe unde "se dă" ceva și erau totdeauna pregătite.) Să știi că se întinde, nu te uita la ea că e așa minusculă, adăugă. Și e foarte rezistentă, ține și trei kilograme!" Nu mai spune
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cică ar fi relatat grecul însuși, și mă repej la telefon s-o anunci pe iubita mea că am șoșit. Telefonul cîrrr, cîrrr... nu răspunde! Mă urc ia taeși... Adușeșem pentru ea ciorapi de mătasea, rochice, pantofi cu tocul ascuțit, ruj Christian Dior, și alte lucruri drăguce... Șun la ușa... Nimic... Școt cheia, intru în apartament, nu era, și atunci am avut un preșentiment și am deschis șifonierul: golul! Beștia fugise!" Surâsei în forul meu interior și închisei, de astă dată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
punte, așteptând să vină „mașina de carne“ sau, cine știe, să defileze la un ultim spectacol. Aproape nimic nu se potrivea cu poveștile senile și optimiste din manuale, în care moșnegi impecabili, însoțiți de câte un pionier parcă dat cu ruj pe buze, sorbeau din priviri steagul Partidului de pe catargul Fabricii de Textile. Bătrânii mei arătau încruntați, cu dopurile de vată atârnându-le din urechile păroase și pe care le scoteau ca să te-audă mai bine: „Ai?“ Îi urmăream de dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
gestul ăla străvechi și alambicat pe care nici un bărbat nu-l va înțelege vreodată: și-a țuguiat buzele-n oglindă. Se produceau fel de fel de minuni în ziua de azi, pudriere cu senzori termici, telefoane mobile în formă de ruj, rimeluri cu-antenă; trebuia doar să știi să le folosești. Apoi, ca din întâmplare, a îndreptat oglinda spre cutia luminoasă, înainte s-o închidă la loc. Toată scena n-a durat mai mult de patru secunde. Nici cel mai deștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu mai multe strategii“) și confiscându-le CD-playerele și jocurile de buzunar. Duceam un război de uzură, din care n-aveam cum să ies învingător. Cu timpul, zurbagiii ăștia nu tocmai mici (majoritatea aveau deja tuleie și buzele înmuiate în ruj) mi-au devenit simpatici. Am început să jucăm fotbal împreună, să schimbăm casete cu Soundgarden și Pearl Jam (cine își mai amintește că tocmai ieșise grunge-ul pe piață?), fetele s-au îndrăgostit de mine, eu de vreo două mămici (la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ba trei degete, ba două, ba unul singur, trimestru după trimestru, o bănuiai că ține un set de lame în poșetă. Despre cele mai în vârstă, „mamaiele“ - cum le spuneau băieții, nici nu putea fi vorba: părul vâslea prin peroxid, rujul curgea dement (puteai să juri că s-a deschis o expoziție Munch), iar pe picioare atârna obosit varicele, în globuri albastre-vișinii. Ajungeau la clase triste, cu degetele arse de nicotină. Nu le vedeai deloc așezate la catedră; dacă ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să-mi fac griji pentru victime, aproape că veneau singure la mine, atrase de farmecul savant și-otrăvitor al vorbelor specific profesorilor de literatură. Indivizii te puteau plimba oriunde, sucindu-ți mințile plăcut și insesizabil: de la filosofia lui Maiorescu, la rujul Emiliei Răchitaru, și de la mustața lui Caragiale, la bâtele Fraților Jderi. Din paginile romanelor, îți explicau dedesubturile vieții, amestecând personaje, versuri, citate, întâmplări imaginare, ca și cum ar fi ajuns în posesia unor răspunsuri infailibile, demne de-a fi împărtășite și altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de plâns când plecau la serviciu, la simularea spaimei în timpul furtunilor de vară. Rezultatele se dovedeau pe măsură: obțineam când săruturi prelungite pe-obraz (ele aveau să-mi dea repulsia calmă și justificată de mai târziu față de buzele mânjite cu ruj), când un loc privilegiat în patul din dormitor, între taică-meu și maică-mea. Asta nu-i împiedica să forfotească, improvizau ei și-așa, cu mine la mijloc, dar nu eram eu suficient de mare ca să-mi dau seama; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ecran alb-negru, bombat și butoanele țepoase ieșind ca niște macaroane din carcasă, nici o solistă din lume nu s-ar fi uitat la noi. Până se încălzea aparatul și pornea imaginea, se termina melodia. Fetele se evaporaseră și, odată cu ele, și rujul ăla senzațional cu sclipici, care sărea de pe buze și topea tubul catodic (și imaginația noastră) în valuri de curent electric. Maria ar da și-astăzi oricât ca să știe din ce era făcut. Cât despre Leana, n-am aflat nici ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu mine (singurii care ne scosesem becurile de la intrare). Tot iarna, ședințele de bloc se mutau la tanti Aldea, de la blocul vecin. Era un moment onorific. Tanti Aldea făcea parte din categoria femeilor cumsecade, în vârstă, îmbrăcate în violet, cu ruj violet și părul violet, începând să cadă (tufa aia filată la ceafă, prin care strălucește pielea roz, lucioasă, ca spălată de-acid). Lumea o poreclise „Nășica“, dintr-un motiv lesne de bănuit. Ne instala pe toți pe tabureți, la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fond, eu chiar eram profesor, iar Maria îmi fusese studentă; de îmbolnăvit, mă îmbolnăveam destul de des (mă chinuiau când migrenele, când gastritele, când alte câteva maladii semi-imaginare), așa că mă puteam lipsi de halatele albe și termometrele lungi, sticloase, strivite cu ruj pe mercur. Cât despre treaba cu pompierul, pe lângă faptul că nu pricepeam ce farmec are să dai buzna în costumul roșu de-astronaut (la noi, oricum, arăta căcăniu), transpirat și greu de-o tonă, mai apărea ceva: mă umfla râsul doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care, la rândul lui, fusese încastrată de cine știe ce bibliograf anonim în foile dosarului meu existențial) fără să-i cer acordul, îmi amintea de copilărie, de zilele bune. Scotoceam prin poșeta maică-mii ca hoțul nevăzut din „Maiorescu“; mișcam degetele printre rujuri, chei și oglinjoare, în căutarea dropsurilor chinezești. Cotrobăiam prin sertarele scrinului din dormitor (semăna cu un automobil de epocă), în care, dacă m-aș fi culcat pe-o rână, aș fi încăput ca pe banchetă printre prosoape și fețe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
curgeau pete verzi și bleumarin, împroșcate de lasere tridimensionale, decupând brațe, pulpe și abdomene. Fetele aveau șepci negre și ochelari-lacrimă, chiloței negri mulați, top și lanțuri subțiri prinse de gât și-n jurul taliei, ca o centură frântă de castitate. Rujul mov, căpșuniu sau caramelizat strălucea de poftă și gloss. Li se vedeau buricul gol și sexele strânse de materialul supraelastic. Unele purtau inel pe degetul mare (minunat de impertinente, cum nu puteam suferi), altele tricouri albe, înnodate sub sâni: sfârcurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Îl morsecaseră pe Ludovic al XIV-lea și îi întinseseră gropi și creneluri pe-obraji marchizei de Pompadour. Lărgeau porii deschiși, săpau printre riduri și puncte de grăsime, mutau alunițe din loc, dezlipeau fondul de ten, înfloreau pete albinoase sub rujul vișiniu al buzelor. Arsura lor desfigura chipurile cele mai curate, intrând prin piele și colorând obrajii în pasteluri bolnăvicioase, gri, albe, roz prăfuit. Nici un fard nu părea suficient de gros, nici o pudră n-avea atâta consistență cât să le ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rulat pe stradă, în văzul trecătorilor îngroziți). Mai numărai și vânzătorii de baloane colorate, scoțând din manșetă căței și girafe de latex pentru copilașii uimiți. Lângă ei, își făceau veacul coșarii cu peruci fumigene și arlechinii drapați în romburi de ruj portocaliu și pudră albă de talc: ăștia stăteau nemișcați, încremeniți pe-un soclu imaginar, pentru a smulge 50 de cenți părinților. Abia la urmă apăreau plasatorii de bilete la Operă, deghizați în Mozart sau Salieri, cu partiturile clămpănind prin mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prepară mama ciorba? Unde se macină boabele de porumb? Când este întuneric? Cum este perna? Cine cântă „Oac!Oac!”? În care anotimp cade brumă? Pe unde intrăm în curte? 115. Citiți cuvintele, apoi despărțiți-le în silabe: jar, jir, etaj, ruj, bandaj, viraj, joi, prilej, modelaj, birjă, birjar, lenjerie, mijloc, plajă, stejar, baraj, cârjă, pijama, marcaj, bujor, păianjen, cojocar, curaj, bijuterie, înconjurat, rotunjit. 116. Scrieți după dictare textul: Biju Ursului din parc îi spunem Biju. Nouă ne place să ne jucăm
Primii paşi în lumea cuvintelor/ Auxiliar curricular pentru perioada preabecedară şi abecedară by Teodora Covrig () [Corola-publishinghouse/Science/697_a_980]
-
am înțeles de ce sunt acolo. bine, mă, că le știi tu pe toate! covrigul cald cu ciocolată de la Luca și cana de cafea. am venit la serviciu cu bicicleta și pentru că azi am o bluză roșie, un batic roșu și rujul la fel... mi-a zâmbit jumătate de oraș! sau alta să fie cauza? bună dimineața! înseamnă că ai avut vise frumoase azi noapte! eu, însă, am fost așa de obosit că am dormit fără vise! ziua bună! că, deja, dimineața
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
în camera ta pentru că vreau să aspir covorul. Toate jucăriile care nu sunt la locul lor le voi pune în sacoșe și le duc în debara. Se adresează persoanei, nu comportamentului și presupune judecata morală a făptașului. Exemplu: Ai luat rujul fără permisiunea mea și l-ai stricat. Nu știi că asta e ca și cum ai fura?Nu îți mai cumpăr nimic! - poate conduce la atitudini de răzbunare din partea copilului. Se adresează comportamentului, nu persoanei și implică judecata morală. Exemplu: Nu este
ARTA DE A FI PĂRINTE by Ramona Chinan () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93084]