KorAP: Find »[drukola/base=sânt & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...153 >

3,819 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

412} Dacă voim a urmări fondul intern al împreunării reprezentațiilor până la punctul în care ele trebuie să se concentreze spre a forma acolo abia imitate de cunoștință pentru-o experiență posibilă, atunci trebuie să-ncepem de la apercepția pură. Toate intuițiunile sânt pentru noi nimic și nu ne pot interesa câtuși de puțin, dacă nu vor fi recepute în conștiință, influez-o ele direct sau indirect, căci numai prin aceasta cunoștința e posibilă. Apriori suntem conștii despre identitatea de noi înșine în privirea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
toate, prin care formă trebuie deci să se reprezinte apriori toate obiectele unei experiențe putincioase. Unitatea apercepției în referință la sinteza imaginației este inteligența; și aceeași unitate, referindu-se la sinteza transcendentală a imaginației, este inteligența pură. Deci în inteligență sânt conținute cunoștințe apriorice pure, cari conțin unitatea necesară a sintezei pure a imaginației în privirea tuturor fenomenelor posibile. Prin urmare puterea de cunoștință empirică a omului conține neapărat o inteligență care se referă la toate obiectele simțurilor, deși numai prin

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
posibile a acestei aprehensiuni, atuncea ar fi ceva cu totul întîmplător ca fenomene să se potrivească într-un conex al cunoștințelor omenești. Căci, deși am avea facultatea de a asocia aprehensiuni, totuși ar rămânea nedeterminat și întîmplător dacă ele și sânt asociabile și-n caz dacă n-o ar fi, atunci ar fi cu putință o mulțime de aprehensiuni, ba chiar o sensibilitate întreagă în care s-ar găsi multă conștiință empirică ca material în sufletul meu, însă risipit și fără ca

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
însă risipit și fără ca să se ție de una și aceeași cunoștință de mine însumi; împrejurare care nu-i cu putință. Căci numai prin aceea că număr toate aprehensiunile la o conștiință (apercepția primordială) pot predica despre toate aprehensiunile că sânt conștiu de ele. Trebuie deci să existe un temei obiectiv care să poată fi evident apriori și-nainte de orice legi empirice ale imaginației pe care să se-ntemeieze putința, ba chiar necesitatea unei legi extinse asupra tuturor fenomenelor, lege

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
înaltă (a elementelor numai empirice ale experienței) niște noțiuni cari fac cu putință unitatea formală a experienței și cu aceasta toată valabilitatea obiectivă (adevărul) cunoștinței empirice. Aceste fundamente a recognițiunei celor diverse întru cât ating forma unei experiențe în genere sânt citatele categorii. Categorii Pe ele se bazează deci toată unitatea formală în sinteza imaginației și, prin mijlocul acesteia și a toată întrebuințarea empirică a ei (în recognițiune, reproducție, asociație, aprehensiune), până jos la fenomene, fiindcă nu pot aparține conștiinței noastre

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Inteligența am definit-o mai sus în deosebite moduri: am spus că-i spontaneitatea cunoștinței (în antiteză cu receptivitatea sensibilității), am spus că-i facultatea de a cugeta, sau și facultatea noțiunilor, sau a județelor, cari explicări, privite la lumină, sânt una și aceeași în ținta lor finală. Acuma însă putem caracteriza inteligența ca o facultate a regulelor. Acest semn caracteristic e mai fertil și s-apropie de ființa esențială a ei. Sensibilitatea ne dă forme (ale intuițiunei), inteligența ne dă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Ea e-ntotdeuna ocupată de-a străvedea fenomenele, în intenția de-a afla 133 v în ele vreo regulă. Regulele, întru cât sânt obiective (adică aderă cu necesitate cunoștinței obiectului), se numesc legi. Deși prin experiență învățăm multe legi, acestea totuși sânt determinări speciale ale unor legi superioare, între cari cele supreme (cărora toate celelalte sânt subordonate) provin apriori din inteligență însăși și nu sânt împrumutate de la experiență, ci dimpotrivă acordă fenomenelor o regularitate {EminescuOpXIV 415} după legi și fac cu putință

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
adică aderă cu necesitate cunoștinței obiectului), se numesc legi. Deși prin experiență învățăm multe legi, acestea totuși sânt determinări speciale ale unor legi superioare, între cari cele supreme (cărora toate celelalte sânt subordonate) provin apriori din inteligență însăși și nu sânt împrumutate de la experiență, ci dimpotrivă acordă fenomenelor o regularitate {EminescuOpXIV 415} după legi și fac cu putință prin asta esperiența. Inteligența deci nu este numai o facultate de a face reguli prin compararea fenomenelor, ci ea este însăși legislațiunea naturei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
iar facultatea unor asemenea reguli este inteligența. Toate fenomenele ca experientă posibilă sânt virtual conținute apriori în inteligență și-și capătă posibilitatea lor formală de la ea, tot așa precum ca intuițiuni zac în sensibilitate, și după formă numai prin sensibilitate sânt cu putință. Oricât de exagerat și absurd ar suna dac-am zice: inteligența noastră este izvorul legilor naturei și prin urmare a unității formale a naturei, totuși o asemenea aserțiune e cu totul adevărată și amăsurată obiectului, adică experienței. Legi

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
experienței. Legi empirice ca atari nu-și pot deduce-n adevăr originea lor de la inteligența pură, tot așa de puțin precum nemăsurabila varietate a fenomenelor nu se poate pricepe suficient din forma pură a intuițiunei sensibile. Însă toate legile empirice sânt numai determinații speciale ale legilor pure ale inteligenței, sub cari și după a căror normă acelea sânt abia cu putință și fenomenele accep o formă legiuit regulată: tocmai așa precum toate fenomenele, oricât de varie ar și fi, trebuie cu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ar fi lucruri în sine înșile n-am putea să avem defel noțiuni apriorice despre ele. Căci de unde le-am și lua? De le luăm de la obiect (nemaicercetînd cum un asemenea ni s-ar putea face cunoscut), atunci noțiunile noastre sânt empirice, iar nu apriorice. De le luăm din noi înșine, atunci ceea ce-i numai în noi nu poate determina calificația unui obiect cu totul deosebit de reprezentațiile noastre, adică ce-i numai în noi să fie rezonul pentru care să existe

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ca formă intelectuală a lor, ba chiar constituie apriori cunoștința formală a tuturor obiectelor întru cât ele sânt cugetate (categorii). Sinteza lor prin imaginația pură, unitatea tuturor reprezentațiilor în raport la apercepția primordială precede cunoștința empirică toată. Noțiuni apriorice pure sânt deci numai de aceea cu putință, ba-n respectul experienței chiar necesare, pentru că cunoștința noastră n-are a face cu nimic alt afară decât cu fenomene a căror posibilitate rezidă în noi, a căror împreunare și unitate (în reprezentația unui

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cei dintâi va trata despre condiția sensibilă sub care singură noțiunile intelectuale pure pot fi întrebuințate, adică despre schematismul inteligenței pure; al doilea iar va trata despre județele sintetice cari sub aceste condiții decurg apriori din noțiunile intelectuale pure și sânt temeiul tuturor celorlalte cunoștințe apriorice, adică despre principiele inteligenței pure. CAPITOLUL ÎNTÎI AL DOCTRINEI TRANSCENDENTALE DESPRE PUTEREA DE JUDECATĂ SAU ANALITICA PRINCIPIELOR DESPRE SCHEMATISMUL NOȚIUNILOR INTELECTUALE PURE În toate subsumțiunile unui obiect sub o noțiune reprezentația celui dentăi trebuie să

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
a unui talger e omogen[ă] cu acea curat geometrică a unui cerc, fiindcă rotunjimea ce se cugetă în cea dentăi se poate intui în cea de a doua. Noțiuni intelectuale pure însă în comparație cu intuițiuni empirice (sau sensibile în genere) sânt cu totul eterogene și nu pot fi regăsite în nici o intuițiune. Cum de este acuma cu putință subsumțiunea celor din urmă sub cele dentăi, cum de se poate aplica categoria la fenomene când nimeni nu poate susținea că cauzalitatea de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cauza proprie care necesită o doctrină transcendentală a puterei de judecată pentru a arăta putința cum noțiuni intelectuale pure pot fi în genere aplicate asupra fenomenelor. În toate științele celelalte, unde noțiunile prin cari obiectul se cugetă în genere nu sânt atât de deosebite și eterogene de acelea cari-l reprezintă in concreto, nu-i trebuință de a face o cercetare deosebită pentru aplicarea celei dentăi asupra celei de a doua. Acuma-i clar că trebuie să existe un ce al

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
transcendentale, care ca schemă a noțiunilor intelectuale mijlocește subsumțiunea celor din urmă sub cea dentăi. După câte am arătat în deducțiunea categoriilor nimeni cred nu va mai fi în îndoială de a se decide în privirea chestiunei dacă noțiunile intelectuale sânt numai pentru o întrebuințare empirică sau și pentru una transcendentală, adică: dacă {EminescuOpXIV 420} ele sânt numai si numai condițiile unei experiențe care apriori se referă la obiecte, sau dacă ele, ca condiții a putinței obiectelor în genere, se pot

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
câte am arătat în deducțiunea categoriilor nimeni cred nu va mai fi în îndoială de a se decide în privirea chestiunei dacă noțiunile intelectuale sânt numai pentru o întrebuințare empirică sau și pentru una transcendentală, adică: dacă {EminescuOpXIV 420} ele sânt numai si numai condițiile unei experiențe care apriori se referă la obiecte, sau dacă ele, ca condiții a putinței obiectelor în genere, se pot întinde asupra unor lucruri în sine înșile (fără vo restricție la sensibilitatea noastră)? Căci în așa

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
experiențe care apriori se referă la obiecte, sau dacă ele, ca condiții a putinței obiectelor în genere, se pot întinde asupra unor lucruri în sine înșile (fără vo restricție la sensibilitatea noastră)? Căci în așa caz am văzut că noțiuni sânt cu totul imposibile, nici pot avea vro însemnătate, dacă [un] li este dat și nu li corespunde un obiect, de nu lor, cel puțin elementelor din care ele se compun; prin urmare am văzut că nici se pot îndrepta asupra

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
putea-o supraspecta și compara cu o noțiune. Acuma această reprezentație despre o procedură generală a imaginației întru a căpăta pentru o noțiune icoana ei eu o numesc schema la această noțiune. În faptă temelia noțiunilor noastre sensibile pure nu sânt icoane ale obiectelor, ci schemate. Cu noțiunea unui triunghi în genere nici o icoană a acestuia n-ar fi vrodată adecuată. Căci n-ar ajunge generalitatea noțiunei care face ca aceasta să fie valabilă pentru triunghiuri de tot soiul (dreptunghe, piezișe

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
inteligenței nu țintește prin sinteza transcendentală a imaginației la nimic alta decât la unitatea tuturor celor diverse ale intuițiunei din simțul interior, și astfel indirect la unitatea apercepției, ca funcție ce corespunde simțului interior (receptivității). Așadar schemele noțiunilor intelectuale pure sânt adevăratele și singurele condiții cari li pot da acelora o referare la obiecte, prin urmare o semnificație, și categoriile nu sânt în urma-urmelor capabile de o altă întrebuințare decât de una empirică posibilă, servind numai la aceea că, pe rezoanele

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
unei unități apriorice necesare (din cauza împreunării necesare a toată conștiința într-o apercepție primordială), ele supun fenomenele sub reguli generale de sinteză, făcîndu-le prin aceasta apte la o-mpreunare peste tot într-o experiență. În întregimea a toată esperiența posibilă sânt cuprinse însă toate cunoștințele noastre și în referarea generală la aceasta consistă adevărul transcendental, care premerge adevărului empiric și-l face abia cu putință. Totuși însă mai cade în vedere cum că, deși schemele sensibilității realizează abia categoriile, ele le

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
însă de a fi predicat la altceva). Din această reprezentație nu pot face nimic, fiindcă ea nu-mi arată defel ce note (determinații) are lucrul pe care-l admitem să fie un asemenea prim subiect. Așadar categoriile fără schemate nu sânt decât funcțiuni ale inteligenței în crearea de noțiuni, nu înfățoșază însă nici un obiect. Însemnătate îi dă abia sensibilitatea, care realizată inteligența, restrîngînd-o totodată. AL DOILEA CAPITOL AL DOCTRINEI TRANSCENDENTALE A PUTEREI DE JUDECATĂ (SAU ANALITICA PRINCIPIELOR) SISTEMUL TUTUROR PRINCIPIELOR INTELIGENȚEI

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ar fi chiar de trebuință, pentru ca teza să nu atragă asupra-și prepusul că e o aserție subreptă. Al doile, ne vom mărgini numai la principiile acelea cari se referă la categorii. Principiile esteticei transcendentale, după cari timp și spațiu sânt condițiile posibilității tuturor lucrurilor ca fenomene, asemenea regula de restricție a acelor principii, că nu pot [fi] referite la lucruri în sine înșile, nu se țin de circumscripția prezentă a cercetării. Tot așa nici principiile matematice nu fac parte din

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
lucrurilor ca fenomene, asemenea regula de restricție a acelor principii, că nu pot [fi] referite la lucruri în sine înșile, nu se țin de circumscripția prezentă a cercetării. Tot așa nici principiile matematice nu fac parte din acest sistem, pentru că sânt trase din intuiție și nu din noțiuni intelectuale curate, dar, fiind județe sintetice apriorice, totuși posibilitatea lor trebuie să fie obiect al discuției și-n acest loc, nu pentru a dovedi adevărul și siguranța lor apodictică, pentru că n-au trebuință

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
reprezentărilor. Dacă e vorba ca o cunoștință să aibă realitate obiectivă, adică să se refere la un obiect și să aibă într-însul însemnătate și înțeles, atunci obiectul trebuie să poată fi dat într-un mod oarecare. Fără aceasta noțiunile sânt goale și, deși am gândit ceva prin ele, totuși în realitate n-am cunoscut nimic prin această gândire, ci ne-am jucat numai cu reprezentări. A da un obiect însă - nu iarăși mediat, ci imediat în intuițiune - nu-nseamnă nimic

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]