KorAP: Find »[drukola/base=sânt & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...174 >

4,350 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

e ridicată la o importanță așa de mare încît chiar arta, din fantazia ei liberă, n-ar putea să inventeze forme mai elocuente pentru aceste spirite decum li le-a împărtășit realitatea cu o generozitate rară; aceste fizionomii eterne, zic, sânt dovada cea mai concisă despre puterea simbolică a fizionomiei în genere și ele ne-nvață totodată asupra raportului dintre realitatea sensibilă și idee. Fizionomii într-adevăr însămnate, din cari să ne vorbească cu deplin adevăr distinctivul caracter spiritual al individual

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cea mai concisă despre puterea simbolică a fizionomiei în genere și ele ne-nvață totodată asupra raportului dintre realitatea sensibilă și idee. Fizionomii într-adevăr însămnate, din cari să ne vorbească cu deplin adevăr distinctivul caracter spiritual al individual[ului], sânt în realitate foarte rare. Ceea ce însă în realitate {EminescuOpXIV 342} nu e decât un fenomen singuratec, un dar care întrece orce pretențiune a vieții reale, aceea arta are de-a realiza neîntrerupt. Tot șirul tipurilor artei trebuie să nu ne

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ne întoarcă în noi înșine și să ni stoarcă interesul nostru pentru ele. Cu cât asemenea fizionomii ne lasă să presupunem și să presimțim mai multe despre ele, cu cât mai întins ni se desfășoară din ele oarecum trecutul, cu-atîta sânt (formate) desemnate mai artistic. La acei criminali mari, cum e Ricard al III-lea de pildă, fizionomia trebuie să ne cutremure; ea trebuie să ne arate un esterior format de pasiuni demonice, din care, fermă și consistentă, să ni vorbească

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
al III-lea de pildă, fizionomia trebuie să ne cutremure; ea trebuie să ne arate un esterior format de pasiuni demonice, din care, fermă și consistentă, să ni vorbească asigurarea că de-aicea trebuie să se dezlănțuiască puteri infernale, cari sânt decise de-a întreprinde lupta cu întreaga ordine morală a lumei. Și această o vedem așadar atârnând esențial de la concepțiunea ei ideală. {EminescuOpXIV 343} Ce se atinge de reprezentarea caracterelor istorice a căror chipuri ni sânt conservate, fizionomia lor reală

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
reciproc, până la un grad oarecare, momentele cele două a adevărului natural și a idealității. Numai din această pătrundere se pot rezolva toate punctele asupra cărora se discută. în privința fidelității istorice a costumului ne întîlnim cu două estreme, cari, tocmai pentru că sânt estreme, nu ne pot da principiul adevărat pentru costumul din dramă. Direcțiunea primă consultă pur și simplu numai esactitatea istorică și ia sama c-un fel de grijă penibilă ca în costum să se prezinte cea mai esactă copie a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ale unei persoane din piesă, efectul acestei calimități asupra întregului e foarte jenant. O podoabă necompatibilă cu pozițiunea individuală, o coafură, un giuvaer, o garnitură scumpă pe care individul ni le-arată pe conta rolei sale sânt erori simbolice și sânt și o dovadă că actorul n-a putut să se priveze de sine însuși în interesul misiunei sale și că n-a putut să-și sacrifice personalitatea sa. O dirigintă cu simț de arte are să-și probeze influința sa și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pretențiunea ce o facem artistului ca el să ne-arate și în ținuta corpului sau o copie adecuată cu lumea spiritului și sufletului său. Asta e cu deosebire important la caractere de-acelea cari, deja înaintea arătarei lor pe scenă, sânt gravate în fantazia noastră cu trăsuri determinate prin judecata altor oameni. Aicea stăm cu atențiune deosebită ca să vedem imaginea concretă. Această imagine trebuie să întărească intuițiunea noastră. E dătoria actorului ca, prin mască și prin o ținută care să-i

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
său fundamental o ținută mult mai intensivă decât la Franz Moor. Energia cea diabolică a lui Ricard III, care la Franz Moor s-a zgârcit într-o sofistică caricatură, îi restrânge tonul fundamental al acestuia după măsuratul caracterului lui propriu. Sânt tipuri cari nu se pot sensibiliza, în deplină conformitate cu ființa lor, fără acel ton fundamental metalic din care să revibre puterea intensivă a unei naturi eroice; tot astfel individualitățile cu deosebire ideale, adică cele purtate de intuițiuni și simțăminte

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
plin al naturelor eroice, ci un accent (petrecut) pătruns oarecum de nobleța sufletului. Tot de categoria asta se țin: Fernando în Principele statornic și Hamlet, deși fiecare din ei mărginit firește prin diferința lor individuală și prin împregiurări. Ei toți sânt plini de întreaga nobleță a spiritului, care îl ridică pe om, în toate pozițiunile din viață, asupra ordinarității. Și Hamlet, cel înfrînt în sine, {EminescuOpXIV 352} ni arată întotdeuna acea speție de spirit pe care ne-o putem închipui orșicînd

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
se măsoare impresiunea care trebuie s-o provoace cu necesitate celelalte persoane asupra lui. Proprie vorbind, jocul mut continuă tacit acțiunea vie și ne arată individul cum e întotdeauna productul necesitat a relațiunilor lui concrete. Fără jocul mut vorbirile nu sânt decât singuratecile vorbiri cari se întrerup și se reîncep (reiau). Jocul mut le mijlocește {EminescuOpXIV 357} între ele și le face să fie espresiunea conexă a vieții individuale, căci el arată oarecum firul roșu care trece prin împleticirea tuturor situațiunilor

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
fără adevăr. Și ce schimbare a sufletului trebuie să ne releveze {EminescuOpXIV 358} Ifigenia, când naratorul face cunoscut că el însuși e Orest! Aicea încordarea penibil turburată trece într-o fericire beată, căreia sufletul mai că-i sucumbă. Cuvîntul: "Eu. sânt Orest" lovește ca un fulger care luminează noaptea sufletului. În jocul mut a nobilei figure trebuie să simțim în același timp (spontaneu) bucuria inimei, încearcă[încercarea] de-a o rezuma în cuvinte și abandonul mulțămitor în providința zeilor. Sufletul (lucrează

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
întreg, care însă toate stau în cea mai strictă legătură cu espresia și însămnătatea arhitecturei, cu spiritul întregului și cari ajută la complectarea înțelesului zidăriei. Accentul etic deslucind adâncimile vieței sufletești individuale, urmează că accentul logic și cel simbolic îi sânt subordonate. Amândouă acestea nu pătrund până la espresia individuală a sufletului și stau în urma accentului aceluia, care predă o vorbire urechei auditorului asemenea unui fruct care au crescut [din] stratul specific compus al caracterului. În raport cu acesta accentul logic are numai funcțiunea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
artistică și ținuta cea mai morală. Orce progres în esercițiul acestei arte nu poate consista decât în dezvoltarea acestui spirit comun, în puterea căruia fiecare artist singular se simte neîntrerupt că e organul acelei unice idei de artă pe care sânt chemați a o realiza prin inspirație, cultură și studiu comun. DIRIGEREA REPREZENTĂRII DRAMATICE. MONOPOLUL ROLELOR ȘI ÎNSĂMNĂTATEA REPETIȚIILOR.. CULTIVAREA SISTEMATICĂ A ARTISTULUI Dezvoltarea și întărirea adevăratului simț pentru artă, un simț căruia-i e mai mult de obiect de însuși

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
a convingerei; cunoștința fără entuziasm e fără avânt, de-aceea nici răpește, nici poate avea vreo influință intensivă. Adâncimea cunoștinței produce respectul înaintea judecății mele, entuziasmul - confiență în puterea mea morală, va să zică în cugetul lui. Cine recunoaște în cei ce sânt chemați a fi organele conducătoare unei asemenea totalități pe oamenii pătrunși de idea misiunei lor se subordinează acestei puteri nevăzute a spiritului chiar dacă din început ar face-o fără voință. Într-un timp în privirea spiritului atât de întărit, în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
nu ia parte obiectivitatea interesului pentru arte și inteligența este supusă la orice schimbări. O garanție pentru curățenia principiilor este numai în cugetul moral și într-o cunoștință care să stea la înălțimea acelui cuget. Siguranța cum că calitățile acestea sânt cele predominante îi asigurează unui director chiar oarecare stimă din partea celor loviți în egoismul lor, căci în natura omenească totuși se află instinctul neînlăturat de-a recunoaște ce-i rațional și substanțial. Daca o direcție în genere merită acest nume

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
veto, dar totuși chiar dacă urmarea liberei concurențe ar fi adesea niște produceri greșite și în contrazicere cu puterile actorului, totuși toate acestea n-ar putea să și fie considerante contra întemeieri principiului, tot așa precum unele abuzuri ale presei nu sânt în stare a nimici principiul libertății presei, ca punct de izvorâre a vieței și mișcărei spirituale. Modul însă cum în urmă trebuie să se deschidă teren pentru emulațiunea liberă, cu înlăturarea cea mai mare posibilă a tuturor abuzurilor {EminescuOpXIV 364

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ce era deja conținut în noțiunea A (în mod ascuns), sau B se află cu totul afară de noțiunea A deși stă-n legătură cu ea. În cazul întîi eu numesc județul analitic, în al doilea sintetic. Județuri analitice (cele afirmative) sânt va să zică acelea în cari combinarea predicatului cu subiectul ne-o gândim prin identitate; județurile acelea însă în care această combinare se gândește fără identitate convenim a se numi sintetice. Cele dentăi le-am putea numi și județuri lămuritoare sau expozitive

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ei, la care parte pot adăoga încă și alte părți ale aceleiași experiențe, ca ținîndu-se tot de cea întîi. Pot mai întîi să cunosc noțiunea unui corp în mod analitic prin semnele extensiunii, impenetrabilității, formei ș-a altora, cari toate sânt cugetate în această noțiune. Acuma însă îmi lărgesc cunoștința și, cu privire la experiență, de la care am abstras această noțiune a corpului, mai găsesc că cu acele semne mai e combinată întotdeauna și greutatea. Prin urmare experiența este acel x care zace

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
trebuincios ca introducere sau promemoria, că sânt doi trunchi a cunoștinței, care se poate să fi răsărind dintr-o rădăcină comună, deși nouă necunoscută {EminescuOpXIV 375} {EminescuOpXIV 376} și cari sînt: senzualitatea și percepția (inteligența). Prin cea dentăi obiectele ni sânt date, prin cea de a doua cugetate. Întru cât senzualitatea ar conține reprezentații apriori cari ar constitui condiția sub care obiecte ne pot fi date, se ține și ea de filozofia transcendentală. Învățătura transcendentală a simțurilor ar trebui să se

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
dat; iară aceasta ni-i cu putință nouă oamenilor cel puțin numai întru cât obiectele lovesc într-un mod oarecare interiorul nostru. Facultatea de a concepe reprezentațiuni în modul cum suntem atinși de obiecte se numește sensibilitate. Prin sensibilitate ni sânt date așadar obiectele și ea ni-mprumută intuițiuni; prin inteligență le cugetăm și din ea se nasc noțiuni. Toată cugetarea noastră însă trebuie să se 60r refere sau de-a dreptul (directe) sau prin încunjur (indirecte) prin mijlocul unor semne

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
a căror considerație ne vom ocupa acum. DESPRE SPAȚIU 2. DEZBATERE (EXPOSITIO) METAFIZICĂ A ACESTEI NOȚIUNI Prin mijlocul simțului nostru esterior (o calitate a sufletului nostru) ne reprezentăm obiectele ca fiind afară de noi și cu toate în spațiu. În acesta sânt determinate sau determinabile figura, mărimea și raporturile lor întreolaltă. Simțul intern prin mijlocul căruia sufletul se privește pe sine sau starea sa interioară nu ni dă o intuițiune despre dânsul, ca obiect; totuși însă este o formă certă, sub care

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
singură numai intuițiunea stărei ei dinlăuntru este cu putință, astfel încît tot ce se ține de determinații interioare se reprezintă în proporții de timp. Dinafară timpul nu poate fi intuit, tot așa de puțin spațiul, ci numai în noi. Ce sânt așadar spațiu și timp? Au ele ființă aievea? Sânt ele determinații sau raporturi ale obiectelor, dar totuși de așa fel încît să li se atribuie și ca atari, de sine, chiar dacă n-ar fi intuite, sau sânt de așa fel

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
astfel încît tot ce se ține de determinații interioare se reprezintă în proporții de timp. Dinafară timpul nu poate fi intuit, tot așa de puțin spațiul, ci numai în noi. Ce sânt așadar spațiu și timp? Au ele ființă aievea? Sânt ele determinații sau raporturi ale obiectelor, dar totuși de așa fel încît să li se atribuie și ca atari, de sine, chiar dacă n-ar fi intuite, sau sânt de așa fel cari atârnă numai de forma intuițiunei noastre, va sa

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în noi. Ce sânt așadar spațiu și timp? Au ele ființă aievea? Sânt ele determinații sau raporturi ale obiectelor, dar totuși de așa fel încît să li se atribuie și ca atari, de sine, chiar dacă n-ar fi intuite, sau sânt de așa fel cari atârnă numai de forma intuițiunei noastre, va sa zică de făptura subiectivă a sufletului nostru, fără care aceste predicate n-ar putea fi atribuite nici unui obiect? Despre a ne desluși asupra acestui punct vom (dezbate) expune

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
o reprezentație apriorică necesară, care întemeiază toate intuițiunile exterioare. Căci nici ni putem face închipuirea că n-ar fi spațiu, deși ni putem gândi că lipsește din el orișice obiect. Deci e privit ca o condiție a putinței fenomenelor, Germanii sânt singurii cari până acuma s-au servit de vorba estetică pentru a însemna cu ea ceea ce alții numesc: critică a gustului. Asta arată o speranță greșită, pe care a și priceput-o excelentul analist Baumgarten, de a reduce adică dejudecarea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]