6,791 matches
-
pat cald și în niște brațe adormite, și nu în tranșee mocirloase, pentru a merge să împingă vagonete, și nu cadavre. Ce noroc chior! Șuierul obuzelor, teama, prietenii care gem și mor la douăzeci de metri de tine, agățați în sârma ghimpată, șobolanii rozând cadavrele morților, toate astea erau atât de departe! În locul lor, viața adevărată, și atât. Viața îmbrățișată în fiecare dimineață nu ca un vis de dincolo de perdeaua de fum, ci ca o certitudine caldă ce simte somnul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lor, urmau să facă în curând drumul înapoi între patru scânduri din lemn prost de zadă, asta în cazul în care aveau norocul să li se mai găsească niște rămășițe trupești pe fundul gropilor făcute de obuze sau agățate în sârma ghimpată. Tot umblând fără scop și mergând ca un orb, am ajuns în fața ușii localului RĂbillon. Asta m-a zguduit puțin. Apoi m-am gândit că nu puteam merge în altă parte, că trebuia să merg, să împing ușa, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fusese mănăstire. Deținuții au venit după călugări. Asta e tot. Altfel, locul nu s-a schimbat prea mult. Refectoriul avea încă aceeași destinație, celulele rămăseseră celule. Mai fuseseră adăugate niște gratii, uși, zăvoare și, pe ziduri, țăruși de metal și sârmă ghimpată. Lumina nu prea intra în această mare clădire. Înăuntru, era mereu întuneric, chiar și în zilele însorite. Iar când intrai, nu îți doreai decât să ieși cât mai repede posibil, în fugă dacă se putea. Le spusesem gardienilor că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mari, roșii, se așază în lădițele care sunt duse apoi în pivnițele vilei care fusese construită în stânga, dincolo de gard. Via rămasă la margine, lângă gard, este atent tăiată an de an și ridicată pe spaliere cu patru, cinci rânduri de sârmă. La mijlocul lui octombrie 2005, în grădina aceasta, sub unul dintre merii care adăpostește o masă din nuiele împletite, uscate de timp, și trei fotolii așezate de jur-împrejur, stau două femei, Frumoasa Neli, grădinăreasa, iar în fața ei, stăpâna casei, o tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Moldova lui, mai fredonează el, fără să mai știe de ceilalți, ca și cum, sub pleoapele lui căzute, singurătatea ar fi ros încontinuu, se duce spre Tara și o smotocește, o mănâncă tata pe ea!, câinele schelălăie ascuțit, ca și cum ar fi în sârma unui hingher, actorul o trage cu adevărat de blană, înțelege tot ce spune câinele ăla, asta e ca muierile, glumește el, țipă, dar sare pe mine!, e ca o femeie hoață, voi vedeți ce privire are?, ochi de curvă, măăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
notă sclipitoare și iată-te În fața mea... țâșnise primăvara. (Țurțurii se scurtau pe streșini și orașul, populat acum de elfi, leșina.) Gândurile noastre erau o ceață Înghețată de-a lungul burlanelor. Cele două fantome ale noastre se sărutau sus, pe sârmele lungi și labirintice ... Lugubre ecouri de râs se aud Înfundat, lăsând doar un suspin iluzoriu pentru dorințele tinere. Regretul a urmat lucrurilor iubite de ea, ieșind din coaja cea mare. UN ALT SFÂRȘIT La mijlocul lui august a sosit o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
scos În fața râului, mai precis la un lung debarcader cu mai multe șantiere, separate prin garduri, pentru ambarcațiuni mici: șalupe, canoe, bărci cu vâsle, veliere. S-a Întors spre nord, a urmat linia țărmului, sărind peste un gard scund de sârmă, și s-a pomenit În mijlocul unui șantier naval dezordonat de lângă doc. În jurul lui zări cocile multor ambarcațiuni În diferite faze de reparație. Mirosea a rumeguș și a vopsea și se simțea miasma abia distinctă a fluviului Hudson. Un om s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
momentul desfășurării acțiunii, tuturor le merge deja mult mai bine și miracolul economic (expresie germană concretizată în numeroase filme cu măsuțe joase, curbate și bar de apartament, precum și în nenumărate femei blonde și grase, cu sânii ridicați de sutiene cu sârmă) poate să‑și facă nestânjenit intrarea triumfală. Va fi întâmpinat cu strigăte de bun venit. Dar încă mai există oameni la care nimic nu le intră triumfal în casă, cu atât mai puțin un miracol. Deschid mereu ușa, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
întâmplă din iubire, Sophie spune că puțin îi pasă de motivele lui, important e s‑o facă și își cuprinde gâtul cu palmele ca să și‑l răcorească. Hans muncește în continuare la propria pulă, de parcă ar vrea să treacă o sârmă printr‑un zid, când de fapt nu reușește decât să tragă de el însuși. Sophie ar vrea ca Hans să ejaculeze și chiar i‑o spune. Hans n‑ar vrea să murdărească brocartul fotoliului cu sperma sa. Sophie spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care să ridice cadavrul și cât timp a fost plecat am aruncat o privire prin studioul lui Poliza. Nu era mare lucru de văzut. Un grupaj de instantanee cu picioare desfăcute, lăsând la vedere organele genitale, se uscau pe o sârmă în camera obscură. O colecție de biciuri, lanțuri, cătușe și un altar cu tot cu sfeșnice, de genul celor pe care le văzusem în seria de fotografii cu fata cu castravetele. Două grămezi de reviste ca acelea pe care le găsiserăm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
întâi aș fi înjosit în mod dramatic. Chiar și într-o zi însorită cum era asta, biroul meu avea un aspect întunecat, deprimant. Biroul din metal verde-oliv avea mai multe margini în care te puteai agăța decât un gard din sârmă ghimpată și singura lui virtute era că se asorta cu linoleumul tocit și cu draperiile murdare, în timp ce pereții aveau o tentă galbenă de la câteva mii de țigări. Intrând în birou, după ce furasem câteva ore de somn în apartamentul meu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
23. De altfel, am verificat imediat observația mea prin tovarășa Smaranda. Mi-am zis că, deși nouă, roboților, nu ne este permis să greșim, totuși - cine știe? se putuse întâmpla în timpul imponderabilității cu tovarășa Smaranda să-mi fi sărit o sârmă, un tranzistor, mă rog, ceva vital, că știți cum se întâmplă: dacă nu ești atent în ocazii de-astea, riști să te consumi pe un semestru și tot ele râd. Așa că m-am întors în cosmoscuter și am pus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
e lungă misiunea? — Depinde, își recăpătă glasul Felix S 23. Dacă ne-o îndeplinim, nu e lungă. Dacă nu ne-o îndeplinim, ne bagă la reprogramare și asta durează. — Și ce misiune aveți? se interesă Getta 2, aranjându-și cochetă o sârmă. — Păi - răspunse Felix S 23 cu ochii la sârmă -, trebuie să depistăm satelitul natural „Veac Nou”, dispărut deunăzi de pe orbită. I-auzi! se miră Getta 2. Ce ți-e și cu sateliții ăștia! Mereu o iau razna! Alaltăieri mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
23. Dacă ne-o îndeplinim, nu e lungă. Dacă nu ne-o îndeplinim, ne bagă la reprogramare și asta durează. — Și ce misiune aveți? se interesă Getta 2, aranjându-și cochetă o sârmă. — Păi - răspunse Felix S 23 cu ochii la sârmă -, trebuie să depistăm satelitul natural „Veac Nou”, dispărut deunăzi de pe orbită. I-auzi! se miră Getta 2. Ce ți-e și cu sateliții ăștia! Mereu o iau razna! Alaltăieri mi-a spus cineva de un satelit care pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ființe uriașe, de vreo trei metri, cu păr pe piept și foarte mușchiuloși. Cărau bucăți mari de stâncă pe care le stivuiau în grămezi. Întreaga carieră era înconjurată de un zid înalt din duraluminiu. În afara zidului, într-o gheretă de sârmă prevăzută cu periscop, se zărea o mogâldeață. Când zăriră nava, tăntălăii scoaseră un „huuooo!” prelung și începură să azvârle cu pietre. Getta luă binoclul și privi. — Au degetul mare de la picioare opozabil, observă ea. — Da, dar se înmulțesc prin ouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
paie. Știți cum e mașina de balotat: la un capăt intră paiele și la celălalt ies baloții. Și dumneata ce trebuia să faci? vru să afle Dromiket 4. — Eu trebuia să-i leg cu ceva, că nu se prea găsea sârmă. — Și cu ce-i legai? Păi cu ce să-i leg? Tot cu sârmă, că-mi trimitea soră-mea. Episodul 24 Continuă mărturisirile lui Felix S 23 — După aceea - continuă robotul comandant Felix S 23 -, pe baza experienței dobândite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
celălalt ies baloții. Și dumneata ce trebuia să faci? vru să afle Dromiket 4. — Eu trebuia să-i leg cu ceva, că nu se prea găsea sârmă. — Și cu ce-i legai? Păi cu ce să-i leg? Tot cu sârmă, că-mi trimitea soră-mea. Episodul 24 Continuă mărturisirile lui Felix S 23 — După aceea - continuă robotul comandant Felix S 23 -, pe baza experienței dobândite la paie am fost trimis la stuf. Aici însă nu trebuia să tai sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-n școala profesională învățase să facă mici buchețele de flori din materiale recuperabile, recondiționate și refolosibile, din șpanul de strung, de pildă. De unde șpan în cosmos?... Ce mai știa face? Purceluși din șuruburi, girafe din chei franceze ruginite, coronițe de sârmă. Nimic nu i se potrivea Gettei. Păcat că nu știa face poezii. I-ar fi plăcut să-i compună Gettei o poezie așa, simțită, sinceră, dar, când intrase la Universitatea Populară, cursul de poezie „De la Dosoftei la Eminescu” fusese înlocuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
continuă să se joace, deoarece am sporit numărul de jucării, le-am perfecționat. Observați totuși că sunt câțiva care nu se mai joacă, s-au plictisit, uite, ăștia trei, de lângă gard! Într-adevăr, trei copii stăteau lipiți de gardul de sârmă și priveau prin ochiurile lui spre dreptunghiul nr. 3. — În dreptunghiul nr. 3, corespunzător clasei a III-a, am dublat numărul jucăriilor, dar, după cum puteți vedea, sunt tot mai puțini cei care se joacă. Majoritatea privesc spre clădirea mare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
glas al pașii muri prin seară lin. Cum nici un stâlp ori sfoară nu tremura pe punte, În gândurile toate, soseau ninsori mărunte Și unsuroase liniști se tescuiau sub cer. Și deslușit, cu plânsul unui tăiș de fier În împletiri de sârmă intrat să le deșire, O frângere de ghețuri, prin creștete, prin șire, Prin toată roata gloatei ciulite, răscoli. Pic lângă pic, smalț negru, pe barba Lui slei Un sânge scurt, ca două mustăți adăugite, Vii, vecinici, din gingia prăselelor cumplite
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pentru asemenea îndrăzneli. Ambiția domniei-sale de a ne da din strofă sonoră chipul indiferent al lucrurilor, și nu aceste lucruri în absolutul lor, nu-și dă, în cele din urmă, dificultăți altele decât își îngăduiește modista, creatoare de flori de sârmă. Totuși, ideile plein-air ale d-lui Arghezi au izbutit să facă din d-sa pe alocurea un semănătoristo-poporanist reușit. Viața românească îl revendică cu drept cuvânt. Majoritatea Cuvintelor potrivite, când nu sunt ortodoxe (în felul d-lui Nichifor Crainic), sunt
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-le aici și pe cele dezvoltate din Occident. Crearea urgentă în parteneriat public-privat (fiindcă responsabilitatea nu îi poate reveni numai factorului administraiv local, atâta vreme cât punctul inițial al problemei pleacă de la însuși cetățeanul acestei țări) nu de adevărate lagăre împrejmuite cu sârmă, unde măcelul canin se află la el acasă din plin, ci de perimetre care să cuprindă adăposturi individuale pentru fiecare cățel în parte (având în vedere faptul că un cățel nu are nevoie decât de un teritoriu destul de redus de
ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364379_a_365708]
-
Soldații statistici ai bătrânului continent creștin simțeau chiar și atunci din plin viforul conflagrației încrucișate a morții, ce le sufla cu o forță nebună în ceafă și, bineînțeles, în destin. Pentru mulți dintre ei, urma vagă a libertății de dincolo de sârma ghimpată a graniței istorice fasciste nu reușise deloc să li se strecoare cu vigoare deplină în suflet. Și nici nu avea cum să se întâmple așa ceva. Stătuseră prea mult timp cu privirea înfiptă în dansul macabru al proiectilului nemilos atât
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
De biet furnicar Ecosistem II Scai din omăt Zorii plutesc pe gârlă Trași de gâște Lizieră Pâlc de stejari Păsările se rotesc Cu reverențe Vis Cerbul lopătar Ia în coarne tot cerul Se scurg fulgere... Zgribuleli Console la stâlp Pe sârmele întinse Vrăbii golașe Ajutor Elev la tablă- Mușcata din fereastră Suflă răspunsul... Referință Bibliografică: Ajutor ! / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 423, Anul II, 27 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile
AJUTOR ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364542_a_365871]
-
Toate Articolele Autorului JOCUL DE TABLE Din când în când, inima Bunului Prinț creștea ca un cozonac. Intrau atunci în ea raze de soare, miros de ploaie și pământ umed, arome de gard putred și rufe proaspăt spălate, întinse pe sârmă, și atâtea și atâtea elanuri și chemări nedeslușite, încât Bunul Prinț devenea bun, tot mai bun, sufletul lui creștea tot mai mare, și în aceste clipe el ar fi dăruit oricui i-ar cerut să îi îndeplinească o cât de
JOCUL DE TABLE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364565_a_365894]