1,363 matches
-
din poeme, fiind poezie. Acesta era visul care îl însuflețea. Vedea alte cuvinte cum, vesele și realizate, alergau în direcția unor versuri, amestecându-se cu ele, asumându-și riscul fiecăruia dintre ele, transformându-se în muzică și acceptând cadențe neașteptate, sălășluind pentru totdeauna într-un sonet sau într-un cântec de dragoste.(...) Când un poet deschidea dicționarul, aștepta să ajungă la pagina lui, îl privea atunci ca și când ar fi vrut să-l vrăjească - întrebase într-o zi cuvântul vrajă cum să
Adeus, Antonio Olinto! by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/6876_a_8201]
-
cu brațele deschise și cu sufletul pe tavă și te omeneau cu dulceața făcută din fructele din curte și cu mari pahare aburite de răcoarea dătătoare de viață a apei scoase din fântâni. Oare ele, casele, te primeau, sau gazdele sălășluind acolo? Nici nu mai știai, într-atât se întrepătrundeau; tot ce mai înțelegeai când vizitai acele mici raiuri domestice din care n-a rămas nici amintirea era că l-ai prins pe Dumnezeu de picior și c-ai vrea ca
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
Tudorel Urian În fiecare locuitor de astăzi al Bucureștiului sălășluiește, știută sau neștiută, mărturisită sau nemărturisită nostalgia perioadei interbelice. Împovărat de grijile traiului cotidian, cu mintea aiurea, poți trece zilnic pe lîngă locurile în care s-a scris istoria fără să simți nici cea mai mică tresărire, pentru ca, pe neașteptate
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
întruparea, jertfa și învierea Sa, Petru Damaschinul spune: Ce vom da în schimb Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă? Pentru noi Dumnezeu a venit între oameni; pentru firea cea stricată Cuvântul trup s-a făcut și s-a sălășluit între noi. La cei nemulțumitori a venit Făcătorul de bine; la cei robiți, Slobozitorul; la cei ce ședeau în întuneric Soarele dreptății; pe cruce, Cel fără patimă; în iad, Lumina; în moarte, Viața; Învierea pentru cei căzuți. Către El vom
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
prădalnicii rămas nenfrânt ?! Purtat deasupra pletelor vânjoase Cu capul gol și pieptul larg deschis, Nu fu lăsat pe nici un câmp de luptă Dușmanului venit la seceriș. METOPĂ IV Ci apele sunt drumuri, nu hotare Când peste fluviu tot acelaș neam Sălășluia statornicit sub soare De rădăcini legat, vânjosul ram. Rătăcitoare ginți se Învârteau Jur Împrejur, germani, iasigi, sarmați Călătorind cum Îi aduse vântul În zale de dușmani sau aliați, Dar Roma Însăși cu-al ei pas de fier Înainta Încet, fără
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
bolnav de paranoia, alcoolic în ultimul grad, dopat și cu barbiturice și cu amfetamine, o combinație care avea să-i curme viața la numai 52 de ani. Abia după două zile după ce murise de inimă în hotelul mizer în care sălășluia, s-a găsit cineva care să-i identifice cadavrul. Părăsit și uitat de contemporanii cărora le întorsese dușmănos spatele, Delmore a fost readus în atenția generală de vechiul lui prieten și chiar discipol recunoscător, Saul Bellow. Am citit undeva că
Scrisori care nu s-au pierdut by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5790_a_7115]
-
cu înțelepciunea și cu vârsta și cu harul» (Lc. 2, 52) în nenumărate feluri în inimile celor ce-L primesc pe El, nefiind la fel în toți cei ce-L primesc, ci făcându-Se după măsura celor în care Se sălășluiește, potrivindu-Se după puterile fiecărui om care-L primește: pentru unii Se face prunc, pentru alții tânăr, iar altora li se face bărbat în toată puterea vârstei, după felul fiecăruia” (Cântarea Cântărilor, 1, 13<footnote Anthony Meredith, op. cit., p. 169
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
universitare de vară de la Sinaia). Activitatea-i era diversificată, nuanțată, complexă. Dar pasiunea, "părinteasca dimândare" era una singură: Armânamea. Nu am putea jura - ca un om care cunoaște ce-i depărtarea expatrierii - că, în sufletul prietenei și colegei noastre nu sălășluia, uneori, o discretă însingurare de exil, discret ascunsă, pe care nici armânamea, nici românimea nu o bănuiau... Stihurile ei armânești pline de sensibilitate din volumele Di nuntru și-di nafoară și Neuri reflectă uneori această stare. 2. Anii se scurg
Tili by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14934_a_16259]
-
în faza de manuscris și a propus tipărirea ei, Nicolae Iorga, în rubrica sa, “Cronica” din Sămănătorul (1904, nr. 47) opinează, mai întâi, că mariologia populară românească este restrânsă: “În adevăr nașterea, suferințele de mamă, înălțarea la cer unde se sălășluia acum Fiul ei, menirea ei de sprijinitoare duioasă a oamenilor nedesăvârșiți, cărora face să li se ierte păcate, - au trezit numai ecouri puține și nu tocmai adânci în închipuirea poporului. El știe mai mult să parafrazeze în versuri și în
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh e lucrare și putere de viață și de înțelepciune făcătoare. Acestora le-a mai zis și împărtășiri neîncadrate și nemicșorate, ridicându-le peste toate cele create, și în același timp învățând că sălășluiesc în chip firesc în Cel ce le dăruiește<footnote Sf. Grigorie Palama, 150 de capete..., cap. 91, în Filocalia ..., vol. VII, p. 482. footnote>. De aceea, ca împărtășiri de sine nu sunt nicidecum create. Și tot de aceea, după dumnezeiescul
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
footnote C. Jones, S. Wainwright, E. Yaruold, op. cit., p. 251. footnote>. Harul se împărtășește și poate fi văzut în chip suprasensibil de cei vrednici, de sfinți, care experiază strălucirea naturii dumnezeiești. Bernard de Clairvaux (*ca 1090 1153) precizează că Dumnezeu sălășluiește în lumina inaccesibilă, El S-a întrupat și a sălășluit printre noi, El sălășluiește în inimile noastre prin credință. Reflectând împreună cu Bernard la această triplă sălășluire, suntem îndemnați să-L primim pe Dumnezeu în sufletele noastre și să-L preaslăvim
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
footnote>. Harul se împărtășește și poate fi văzut în chip suprasensibil de cei vrednici, de sfinți, care experiază strălucirea naturii dumnezeiești. Bernard de Clairvaux (*ca 1090 1153) precizează că Dumnezeu sălășluiește în lumina inaccesibilă, El S-a întrupat și a sălășluit printre noi, El sălășluiește în inimile noastre prin credință. Reflectând împreună cu Bernard la această triplă sălășluire, suntem îndemnați să-L primim pe Dumnezeu în sufletele noastre și să-L preaslăvim pe Dumnezeu pentru că ne-a îngăduit accesul la lumina Sa
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
și poate fi văzut în chip suprasensibil de cei vrednici, de sfinți, care experiază strălucirea naturii dumnezeiești. Bernard de Clairvaux (*ca 1090 1153) precizează că Dumnezeu sălășluiește în lumina inaccesibilă, El S-a întrupat și a sălășluit printre noi, El sălășluiește în inimile noastre prin credință. Reflectând împreună cu Bernard la această triplă sălășluire, suntem îndemnați să-L primim pe Dumnezeu în sufletele noastre și să-L preaslăvim pe Dumnezeu pentru că ne-a îngăduit accesul la lumina Sa<footnote Emmanuel Cazabonne, op. cit
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
unei plenitudini, al unei tensiuni creatoare aproape supraomenești. Fluviile de sunete din toate clopotele revărsându-se, plecând, coborându-se asupra orașului printre ogive și arcuri frânte sunt ca bătaia de inimă, viața sonoră a catedralei, voce a pietrei în care sălășluiește spiritul. Aci, în foarte protestantul centru al Germaniei, catedrale catolică e totuși în fiecare seară plină: credincioși din toate straturile sociale, mulți soldați tineri ; toți alăturea, în genunchi cântând răspunsurile liturgice. Atingem aici un punct vital, unul din izvoarele de
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
chinuie neîncetat. Însă, prin repetarea păcatului, și conștiința va slăbi și va ajunge să mintă, slăbită fiind de întunericul patimilor, iar binecuvântarea lui Dumnezeu nu mai odihnește asupra acestuia. Păcatul dezbină, împrăștie și tulbură pe om, pe când Duhul cel Sfânt sălășluit în el pacifică, adună, liniștește. Păcatul obosește, îmbolnăvește, chinuie și distruge. „Odată păcatul născut ne învață Sfântul Ioan Gură de Aur el pricinuiește sufletului ce l-a născut, nenumărate dureri. Se întâmplă cu totul altfel decât la nașterea cea firească
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
Ileana Roman Contesa Era o cățea lungă, înaltă și neagră neagră luci de albeau nopțile în juru-i, curtea unde sălășluia, locul pe unde trecea, chiar și umbra ei era mai albă decât ea. Când eu o mângâiam pe blană îmi albea mâna ca parafina. În ciuda părului atât de păcurelnic Contesa era blândă, avea ochii de smaragd dinții de ivoriu și
Poezie by Ileana Roman () [Corola-journal/Imaginative/4524_a_5849]
-
c-un Astrolog roșcat și entomolog scotoceam după vrute și nevrute prin Roma. Amor, Amor, țipau după noi florăresele și cerșetorii, și vânzătorii de suveniruri și gladiatorii, nevrutele sunt mai ușor de aflat decât vrutele, fiindcă nici viața, nici moartea nu se sălășluiesc în prea umflata virtute, cea care pocnește ca un balon de săpun suflat pe chipul orișicui l-ar primi încă din burta mamei. în dimineața aceea străbătut-am parcul homosexual, cu statuile lui Gogol și Byron suite pe cal, cu
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
de sugestiile formulate de noi. 14 oct. 1952. Am făcut „mină bună” la un seminar și mi-au parvenit indirect elogiile lui Iorgu Iordan. 19 oct. 1952. Ieri am fost în audiență la Iorgu Iordan, în același birou în care sălășluia anul trecut Rosetti. Hotărît lucru, academicienii au organizat un complot împotriva mea! Din fericire, Iordan e mult mai blajin, ca moldovean ce se află. 29 martie 1953 [...] tracasarea necontenită din timpul săptămînii, ședințe, programe speciale, o bibliografie imensă și imposibil
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
de secole de-a rândul -, reacționăm la nota aceea care, la un moment dat, scîrțâie! Vroia să vadă dacă înțelegem cât de complexă e lumea și cât de vie! (D.P.Astfel de ascunzișuri ale firii umane - Ombra în termeni jungieni - sălășluiesc alături de elevații spirituale într-o operă ca Don Giovanni de pildă. S-ar putea spune că Mozart a trăit și a creat conștient de iminența implacabilei judecăți divine care, departe de a-l strivi, l-a ajutat să se depășească
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
sub simțuri, ca unul ce este împodobit cu plante veșnic nemuritoare și pururi verzi și luminat de Soarele dreptății. În acest rai a sădit Dumnezeu pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului. Iar pomul vieții este Sfântul Duh, Care sălășluiește în omul credincios, după cum spune Pavel: Nu știți că trupurile voastre sunt templul Sfântului Duh, Care locuiește în voi? (I Cor. VI, 19; Rom. VIII, 11). Iar pomul cunoștinței binelui și răului este simțirea, care produce două roduri contrare între
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
însoțește de câteva zile traseele pariziene ca o reverență a muzicii nestatornice, lipsită de ancoră, dar nu și de busolă, reverență făcută creațiilor sonore acostate lângă țărmuri stilistice recognoscibile, demult lămurite. Și, era să uit, năluca Mariei Magdalena din tinerețe, sălășluită deasupra Catedralei Madeleine, acolo unde ochiul trecătorului creștin încearcă în zadar să zărească o cruce, dar și iluzia absolvirii de păcatele trupești prilejuite de reprezentarea sonoră a porților emblematice ce străjuiesc orașul sfânt. Les sept portes de Jerusalem mă face
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
pus de multe ori întrebarea: de ce a scris Mario Vargas Llosa o asemenea carte care uneori îți creează o stare de disconfort? Eliberare de demoni? Sau dorința de a prezenta încă o dată natura umană, cu tot binele și răul ce sălășluiesc în ea? Răspunsul ar fi ideea sugerată de Llosa că la baza răului stă singurătatea ființei omenești: aruncată în această lume, obligată să supraviețuiască cum poate, ea își folosește resursele pe care le are la îndemână. Uneori bine, alteori catastrofal
Rătăcirile fetei nesăbuite by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10913_a_12238]
-
și nici curiozitatea de a-l străbate decît oare-cum în diagonală, din zbor. Aceasta pentru că, în prin-cipal, referințele de aici sunt la niște nume care nu-mi spun nimic, un pur neant onomastic, o lume mărunt-provincială, fie și atunci cînd sălășluiește pe malurile altor revărsări de ape, mai impor-tante decît Someșul cel așa de subțiratic. E, în totul, un univers mic, al deriziunii, pe care harul poetic nu are cum să-l înalțe pînă la stratosfera unui interes mai general. Și
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
prezent: Sultana are de înfruntat aceeași ură ca la plecare, aceeași violență impusă de bărbați în numele credinței fanatice, descoperă însă acum reacția femeilor care nu se mai lasă dominate și ripostează; Vincent cunoaște o lume ca să-și înțeleagă "geamăna" ce sălășluiește în el, femeia algeriană al cărei rinichi îi asigură o nouă viață. Trecutul fiecăruia iese încet-încet la lumină, fiecare încearcă să se înțeleagă pe sine. Dincolo de vocile celor două personaje principale și naratori ce își asumă relatarea, cartea trăiește prin
Femei by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6703_a_8028]
-
însăși. Năravul, ca de altfel și limitele noastre, ne fac să trăim pe uscat. Este motivul pentru care, probabil, fiind pe apă, îmi place să privesc malurile, acceptând incitația de a mă întreba cât balamuc vituperant și câtă sărbătoare tihnită sălășluiește dincolo de limanuri. De pe Sena, Parisul pare un roman pe care îl frunzăresc în speranța că, dacă nu am cum să-i surprind esențialul, pot măcar să-l zăresc. Un roman ca un studiu franc și îndrăzneț al inimii unei metropole ce
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]