1,462 matches
-
Export și o sticlă de Grouse se loviră de linoleumul jegos. În clipa aceea, camera fu dezvăluită În strălucirea delicată a luminii unei zile de iarnă. Unul dintre Îngrijitori era pe podea, cu apărătoarea de peiele pentru braț sfâșiată cu sălbăticie de alsacianul care mârâia. Agentei Watson Îi curgea sângele șuvoi pe nas și ținea de cap pe un ins masiv cu tatuaje. Celălalt Îngrijitor era lovit În burtă, fiind țintuit la pământ de alt parior. Iar Logan zăcea, cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
umbrele se alungeau în după-amiaza de toamnă, iar imensele coloane ale Didymaion-ului se înălțau amenințătoare în vârf. Unele erau în picioare, altele căzuseră și zăceau bucăți, altele încă mai așteptau să fie cioplite, neterminate, fiindcă giganticul templu fusese devastat cu sălbăticie într-un război mai vechi și fusese reconstruit prost și numai în parte: nimeni nu reușise să-l completeze. Gajus nu putu să vadă armura vechiului pharaon, pentru că fusese furată. În ciuda ruinei, în templu se afla un mic grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zise Chereas. Atriul rămase pustiu. Se auzeau însă mulți oameni venind în goană; erau soldații germani, Germani Corporis Custodes. Îl găsiră pe Împărat mort, prăbușit pe pardoseală într-o baltă de sânge, și porniră în căutarea ucigașilor; îi omorau cu sălbăticie pe toți cei pe care-i întâlneau, însă conjurații se ascunseseră în cele mai îndepărtate încăperi ale palatului. Reușiră să ucidă trei senatori implicați în complot, apoi li se ordonă să se oprească, iar ei, disciplinați, se supuseră. Nu știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Patrioților, nu îl angajase pe Weir să îl ucidă pe Grady, ci ca să îl scoată pe Constable din Centrul de Detenție din Manhattan, renumit pentru nivelul său de siguranță, să îl transporte afară pe Podul Suspinelor și, în final, către sălbăticia din New England, unde Sfatul își va putea relua lupta contra celor impuri, murdari și ignoranți. Va putea să șteargă de pe fața pământului negrii, homosexualii, evreii, hispanicii, străinii - toți aceia față de care se revolta Constable în cadrul alocuționilor sale săptămânale de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
care le difuzează grupurile ca Sfatul Patrioților. Numai că, așa cum observa marele impresar al artei lui Malerick, P. T. Barnum, se naște un fraier în fiecare clipă. Croindu-și drum prin traficul de dumnică seara, Malerick se amuza gândindu-se la sălbăticia care îl cuprinsese probabil pe Constable chiar în acele clipe. O parte a planului de evadare presupunea ca avocatul lui Constable să fie scos din joc chiar de acesta. Cu două săptămâni în urmă, în restaurantul de la Bedford Junction, Jeddy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cursul verii să uite să curețe, să hrănească și să căptușească bine cu frunze ceea ce numea „cutia noastră cu viermi“. Dar acum, iarna, viermii de mătase muriseră, iar broaștele țestoase fuseseră eliberate acolo unde Ierusalimul se termină brusc și Începe sălbăticia pietroasă. 4 Speranțe de-a deschide un capitol nou Intrarea În clinica particulară din cartierul Kiriat Șmuel se făcea prin curtea din spate, pe o potecă pavată cu piatră de Ierusalim. Acum, iarna, poteca era acoperită cu ace de pin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a luat jumătate de minut să ne hotărâm. Am avut o divergență de opinii. N-ai de ce să te Înfurii. Luă În considerare ideea de-a Începe o discuție politică. Numai că de data asta nu va trece cu vederea sălbăticia Însetată de sânge, ci va face uz de argumente simple, limpezi și de o logică irezistibilă. Era gata să reia predica pe care i-o ținuse mai Înainte prim-ministrului. Să Înceapă din punctul În care se oprise În gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și sfredelitoare. Să fie adevărat ce bănuia Euripide? Că viața este moarte iar moartea... Cine stie? V. tînăr înțeleg că apostolatul e o himeră. Un accident de care nu te mai apără nimeni. Ieșind din ordinea oamenilor, revelația e supusă sălbăticiei lor. A ști de moarte. Un lucru simplu dar care te face periculos. Încalci legea și aceasta nu te mai apără. Ea te silește să fugi, să ocolești oamenii. Dar un mic rest din ea mai rămăne și în tine
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
trăită sub cer limpede și-n fiecare drum în noi înșine ne clădim etaje și ziduri de labirint. Ne obturăm ferestre. Și renunțăm la orice fir roșu ca să uităm că forța noastră-i infinit de mică, deoarece de moarte ne-nspăimîntă sălbăticia mării. Iată, V. tînăr reapare. Și el pare că s-a aruncat în fluviu, să înoate acolo. Prinț trist. Fuiorul fluviului te poartă ca pe un nimic, furtuna cerului înlocuiește puținul aer respirabil cu o ploaie rece și tu te
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
căci mintea îmi demonstreazăcă am dreptate: reușesc și judecă excrocii, criminalii; valorile sînt imediat închise, înecate în murdărie și luate în rîs iar noblețea și nevinovăția n-au parte decît de catastrofă. „-Da”-îi răspund. „-Căci răul premeditat, lipsit de sălbăticie, de degringolada bețiilor sexuale, devine astfel însăși demnitatea noastră. Judecătorul Suprem ne va iubi sau ne va urî așa cum încercam noi a ne ridica la cer. Rectilinii. După ce ne naștem fără voia noastră, venind din țara nelibertății, asta ne-ar
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o clipă, îmi iau cuvântul de laș înapoi și îți dăruiesc toată iubirea de noapte, prin această idilă de secol înzăpezită pe visurile mele unde numai sufletul meu, știe de ce nu îngheț în toate spulberările ispitei. VÂNTUL SUBSTANȚELOR ALBE În sălbăticia aerului am parcurs distanțele gerului prin imposibila baricadă a visului. La capăt de vieți am sângerat în acea durere a hăului unde toate înnoptările au devenit clipe de trecere dintr-un tărâm în celălalt. Oricâtă putere de dragoste în grabnica
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mult, aproape că nu mai știu cum încorsetată în durere îmi așteptam moartea și-n gustul de ură, îmi decapitasem picioarele mele de vise. Gloanțele iubirii tale veneau în inima mea, le primeam și le foloseam pentru adăpost în toată sălbăticia zilelor. Văzduhul nopților îmi prevesteau clipele negre. Ele îmi strecurau lumini din cerurile sidefate de stele și în cea mai infectă zonă orașul m-a abandonat cu toate umbrele conviețuirilor noastre, până și numele ce ți-l sărutam în ploile
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
TIMP d-lui actor Ovidiu Cuncea Mi-e dor de un aer ploios și plin cu zgomotele aglomerate ale retinei; Mi-e dor de ochii tăi răvășiți peste nesiguranța ferestrelor albe unde hoinăresc nebună să pot prinde în palme toată sălbăticia luminii... Mi-e dor de brațul tău omorât în distanțe de nori și vânturi albite de dragoste; Mi-e dor de o simplă formulă a unui vis din toată teama de a nu ucide-n iubire toată simplitatea apropierii de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
dragoste a norului sfânt Versul rămâne carnala iubire în viață... Dacă cineva în timp s-a născut Din povestea universului de sfere, Pământul rămâne purificarea-n tumult Cu sufletele legendarelor ERE... Dacă cineva își va aduce - aminte De orizontul supus sălbăticiei trecutului, Din umbra de geruri mereu voi surâde Rătăcind prin imaginea infinitului. UNIVERS STELAR Domnului ȘTEFAN POPA POPA’S UNIVERS STELAR Să-ți fie-n viață trupul un mister, Și clopote de dor, să ne despartă Imensa liniște, fântâna ta
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Însă-n scurt timp am renunțat la ea, deoarece pe de-o parte ciocăneau În ușă pînă cădea tencuiala, iar pe de alta Își făcuseră dubluri după cheia mea. Așa că se ivesc În continuare unul după altul, mă bat cu sălbăticie la table, mă Îmbată cu coniac, mă bagă sub duș ca să mă trezesc, uitîndu-mă acolo, eu adorm și ei Îmi mută mobila la loc, În tăcere. Cu rictusuri de reproș. Scrinului i s-au descleiat piciorușele, fotoliul pat nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai face o mărturisire Înfiorătoare: biata femeie a fost „supravegheată sîngeros”. Închizi ochii și vezi aievea foarfece care clămpăne, microfoane cu forme exotice de unică folosință, țepi, lame, pietre, sînge-n baie. Nici un opozant n-a mai fost tratat cu atîta sălbăticie. Care era totuși binevenită, pentru că se trece-n revistă „talentul organizatoric de excepție al tinerei femei”, asupra căreia deodată „s-au intensificat presiunile” din toate părțile În vreme ce sîngera supravegheată, cînd a-nceput calvarul și „n-a mai putut rezista șantajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de largă respirație, cu un ritm debordant, atacînd teme esențiale, sînt splendide bijuterii. Unul dintre cele mai frumoase eseuri se numește Trei floci S.A. Ținuta grafică deosebită face ca reproducerile să se prezinte ochiului Înlăcrimat Într-o naturală stare de sălbăticie. Încercînd să relanseze interesul pentru literatura de calitate, revista transcrie scenariul de la baza răsunătorului film de succes Emmanuelle, ce continuă să ruleze prin capitală spre salivarea generațiilor de toate vîrstele. Un binevenit act reparator. Mă Îmbrac și mă duc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
grădina din spatele casei, ca și de tot ceea ce reprezentau ei. Iar asta Însemna, fără să-mi dau seama, că Începusem deja să calc În picioare sufletul tatălui meu. Tânjeam din ce În ce mai mult, În taină, după ceea ce nu găseam la noi: spațiu, sălbăticie, dealuri, păduri... Cred că tânjeam mai cu seamă după crânguri, după copacii „adevărați“. Cu una sau două excepții - și anume terenurile mlăștinoase din Essex și tundra arctică -, am urât Întotdeauna ținuturile plate și lipsite de arbori. Acolo timpul pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
că noi vom pierde legătura cu ea doar pentru că avem mai puțin acces la ea. Un număr de specii, habitate, ecologii neobișnuite se află În pericol, există probleme majore de poluare; dar până și În țările cele mai dens populate, sălbăticia cea mai banală e departe de a fi pe cale de dispariție. S-ar putea să nu exagerăm primejdiile și amenințările viitorului, dar fără Îndoială că exagerăm starea actuală și reală a acestei națiuni globale - subevaluăm gradul În care ea Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
decât am făcut. Nu degeaba, la Începuturile medievale ale atitudinii noastre suspicioase față de natură, atât de mulți pictori au folosit imaginile literale ale grădinii Raiului, ale Paradisului, ale Fecioarei Măria și ale docilei licorne Într-un desiș. Chiar și atunci când sălbăticia și haosul - cele două erau, de fapt, sinonime - trebuiau să fie reprezentate În fundalul picturilor cu sihastri sau scene din iad, ele erau aranjate la fel de pedant ca un parc, la fel ca și grădina Împrejmuită; ca și cum limitele fizice ale picturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
pună pe pânză, având În vedere lipsa tehnicilor de reprezentare. Însă acele tehnici au apărut cu timpul și mi se pare că nu poate fi ceva mai relevant decât neputința unor pictori precum Pisanello și Dürer de a sesiza realitatea sălbăticiei - și asta În ciuda hotărârii lor, ce răzbate, de pildă, În portretistica umană, de a privi natura drept În față. Nici nu Încape Îndoială că acești doi observatori atenți și excelenți desenatori ar fi reușit s-o redea din punct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
pentru cei care se Îndoiau de Însăși ființa umană, aleasă de Dumnezeu ca supraveghetor și vechil peste restul creațiunii. Am putea crede că acum, de vreme ce supraveghetorul a inversat vechiul raport al naturii cu civilizația, asemenea temeri și uri superstițioase față de sălbăticie s-au stins - mai cu seamă, corolarul lor indispensabil, ideea că virtutea și frumusețea se află Între granițele lui hortus conclusus. Văd Însă prea puține semne În acest sens și, categoric, nu le găsesc În felul În care gospodarii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
le pierdem: ultimele biserici și capele verzi În afara zidurilor civilizației și culturii pe care le-am Înălțat cu propriile unelte. Și asta se Întâmplă oricât de departe am fi fugit, sau am fi evoluat În afara cunoașterii, atașamentului sau interesului pentru sălbăticie, sau ne-am fi folosit de lumea ei de imagini pentru a ne descrie eurile ascunse sau ciudățeniile. A privi crângurile și pădurile doar din perspectivă științifică, economică, topografică sau estetică, a nu Înțelege că cea mai mare utilitate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Dartmoor, abia acum mă Întorceam În acel loc. Adevărul este că uitasem de el, cu toți anii care se scurseseră, până când am Început să aștern textul de față și mi-am amintit de suspiciunea pe care tata o avea față de sălbăticie. Apoi, Într-o bună zi, amintirea locului a țâșnit misterios la suprafață, așa cum el Însuși țâșnește din panta terenului mlăștinos, ca din senin. Numele său este Codrul lui Wistman. Habar n-am cine a fost Wistman - dacă a fost vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
petrecerii, nu intuiseră cum se cuvine voința destinului. Cartea celor douăzeci și una de nopți Sătul de peisajul de moloz al orașelor, care nu se mai terminaseră de sistematizat, nici în atâtea cincinale, încercam, în anul acela, să-mi găsesc desfătarea prin sălbăticia Carpaților, subscriind profesional la detectarea unor uriașe zăcăminte de sulf, ce se presupunea, în documentele de partid, că ar exista în tainițele montane de sub secularele păduri de brazi. Probabil, fiindcă nu toți constructorii vieții noi se extaziară, asemenea mie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]