1,039 matches
-
și sărăcirea integrală și egală a educației și sănătății. Dacă erați social-democrați, ați fi promovat echitatea socială. Ați promovat, în schimb, polarizarea socială între o categorie putred de bogată (din care mulți faceți parte) și o vastă categorie putred de săracă (din care nu faceți parte). Dacă erați social-democrați, ați fi încurajat mai ales veniturile din munca salariată și proporțional impozitată. Ați încurajat subzistența în orice chip, munca la negru, neimpozitată și neprotejată, profiturile nedeclarate și neimpozitate. Dacă erați social-democrați, ați
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
de Verona și în afara diecezei. Și-au pus rădăcini și în Brazilia, unde s-au înmulțit miraculos. Congregația a obținut aprobarea diecezană la 8 decembrie 1958, și a luat numele de «Povere Ancelle del Preziosissimo Sangue - Cenacolo della carità» (Slujitoarele Sărace ale Preaprețiosului Sânge - Cenaclul carității). Pia Opera San Gaetano (Opera de binefacere Sf. Caietan) din Vicenza, fondată de don Ottorino Zanon (1915-1972), un mare prieten al Congregației Slujitorilor Săraci și fiul spiritual al lui don Calabria. După sfințirea preoțească și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
lucru e sigur: cei aruncați peste bord n-aveau cum să cânte și ei. În canon. Cotidianul, 23-24 martie 2002 Exodul criticilor și canonul Mai are și Pastenague câteodată dreptate! Alegoria nu e o armă a prezentului. Era bună ea, săraca, în timpul dictaturii. Acum însă e cam demodată. Și încă n-ar fi prea grav dacă nu s-ar dovedi în plus și ineficientă. E ca și cum ai trage cu arcul împotriva canonului. Care canon? Iertați-mă! Voiam să zic tun. Mă
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Corbu și Șarona au urmași în timp), interviurile cu vecinii. Cîteva zile, bătrînii care azi nu se ajung cu pensia, deși și-au lăsat sudoarea în cîmpul muncii socialiste, își tîrîiau sacoșele goale prin hypermarketuri îngăimînd un „S-a dus, săraca, mult a suferit“. S-a dus, Dumnezeu s-o ierte! O rugăciune de-o clipă, ca înaintea oricărui creștin care se ridică la Ceruri. Atît! Deși răposata a făcut parte dintr-o familie care dărîma biserici și dintr-un sistem
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
în pămînt. Ne mai spun ,,basmele” noastre - ale lor fiind numai revelații primite de la Talpa Iadului - că în această zi de reașezare a lumii pămîntești, se adună șerpii care se înfășoară cîte doi pe tulpina unui alun subțire chinuindu-se săracele vietăți pînă scot din gurile lor o ,,piatră nestemată” folositoare pentru vindecarea tuturor bolilor trupului și minții. Se lecuiau vrăjitoriile și blestemele aruncate pe vînt, necazurile prinse de om prin vorba rea, privirea pizmașă, descîn- tecul dușmănos trimis pe vînt
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
-i scoată pe unii, să-i pregătească pentru plecat... Cum a fost momentul plecării de acolo? O venit și rândul meu și mi-au dat bagajul, ne-au dat fier de călcat să ne călcăm hainele... că alea au umblat, săracele, prin magaziile din pușcării, și să fim puțin mai adunați așa, să nu fim chiar zdrențuroși... Unii chiar că era’ bine zdrențuroși, că toate hainele lor au fost rupte... Și, pe-ormă ne-am eliberat. A venit Securitatea acolo și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-său, și la un moment dat vede că vine cu cineva. Intră-n curte... și vine iar să se uite, că, totuși, i s-o părut ei ceva deosebit, c-aveam o traistă În spate. Și când m-am apropiat, săraca sora mea, când m-a văzut, să pice jos, nu altceva... Mă rog, vă dați seama că nu se poate descrie așa ceva... A fost o bucurie nemaipomenită. Și am stat câtva timp la ea și p-ormă o venit cumnată
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să stea jos și să restituie banii părinților pentru că nu are ce să apere din două motive: nu poate să apere pentru că nu are voie și, În principal, nu poate să apere o faptă care n-a fost săvârșită. Mama, săraca, mi-aduc aminte... când i-am zis la avocat să stea jos că nu are ce să apere, mama atunci a zis: „Mamăăă, ce-ai făcut!?”. Părinții, săracii, erau convinși că m-ajută, dar n-aveau cu ce... Avocatul era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
e o Întrebare... să spun așa, cu deschidere. Regrete... După o viață categoric Începi să ai regrete. Da’ niciodată nu știi ce regreți mai mult, când n-ai făcut pasul bun sau când... Mă rog... Regrete am În sensul că săraca mama a suferit foarte mult... În primul rând, nu mi-e de suferința lu’ tata și-a mea..., dar io cred că mama a fost cea care a suferit cel mai mult de pe urma noastră... Ăsta e Într-adevăr un regret
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
intrat Înăuntru toți, cu puști mitraliere, o mulțime... Au căutat pe sub paturi, prin dulap, prin camere, În magazii, peste tot. L-o dus pe soțul meu și În pod... Eu eram ca moartă, fetița cea mare, care deja pricepea ceva săraca, stătea și ea Îngrozită și se uita ce se-ntâmplă, ce-i cu oamenii ăștia străini... Și vine la mine și zice: „Îmbrăcați-vă!”. N-am zis nimic, m-am dat jos din pat, am Îmbrăcat fetițele, m-am Îmbrăcat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe toți. Pe soțul meu nu l-au arestat până a doua zi. Și-au făcut inventarul și au aranjat ca fetițele să fie duse la nașa noastră care ne cununase. Până atunci, o adus cu sila pe o vecină, săraca, să stea cu fetițele peste noapte și ziua cealaltă... Pe mine m-au dus la Satu Mare și Încă Weiss m-a dus cu mașina lui. Pe ceilalți, săracii, i-o dus cu camioanele și cu cătușe la mâini. Mie nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Dumnezeu să mor, nu mai suportam durerea, mă gândeam la fetițe, la soțul meu, la toți... Și acolo, la Uranus, am ajuns cu două doamne, una mai În vârstă, de 60 de ani. Fusese prietena unui diplomat francez și era, săraca, Învinovățită de spionaj. Era o bătrână nenorocită, bolnavă, o modistă... Nu știu cum au putut să o condamne. De fapt, au condamnat-o numai la un an și pe urmă a plecat acasă... Cealaltă era o doamnă englezoaică, londoneză, care era căsătorită
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să ia legătura cu Vaticanul... Și ea, prin valiza diplomatică, le ducea scrisorile... A fost descoperită ea și cu mai multe persoane, care, tot așa, ajutau pe preoții fugari, și au făcut un lot așa-zis „lotul Vaticanului”. Și ea, săraca, era În anchetă la Securitate de nouă luni, pentru că, fiind la ambasada americană, cunoștea foarte multe persoane pe care Securitatea le urmărea... Și de la ea tot voiau să afle câteva lucruri... Ea mi-a ridicat moralul, că altfel nu știu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acuma, toate cât au intrat au intrat plângând”. N-am să uit asta niciodată. Și vă spun că jos erau numai scândurile goale și-atunci șefa s-a adresat la cele de sus: „Dați repede o saltea jos”. Că ele, săracele, au cules toate saltelele și de jos și le-o pus să le fie mai cald. Atunci careva mi-o aruncat o saltea jos și-o pătură. Dar eu atuncea, naivă cum eram, am zis: „Nu vă deranjați, că eu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
un an de Închisoare, fiindcă nu o denunțat pe soră-sa, no! Dintre fetele astea, care erau din lotul francez, două făcuseră tuberculoză la Securitate. Erau mai sensibile, așa, și de-alea spusese șefa de celulă că erau bolnave, că săracele tușeau și erau În ultimul hal de bolnave... Și abia după mai multe cereri pe care le-am făcut să le ducă la Îngrijire la spitalul deținuților la Văcărești... Și abia le-o putut duce... Și una o murit, dar
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
muncim. Celelalte erau la regim Închis, așa se zicea. Deci primeau și o hrană mai slabă... Noi primeam o hrană mai bună, fiindcă aveam de la câștigul produselor pe care le făceam și ni se adăuga la hrana de-nchisoare. Și săracele, cele cu 20 de ani, cu 25 de ani condamnare sau care erau pe viață, alea erau separat Închise, În altă cameră... Pe-ale nu le vedeam, numa’ de la geamuri... Câteodată, când mâncam, În timpul pauzei de masă, la sufragerie, ne
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În timpul pauzei de masă, la sufragerie, ne dădea voie să ne plimbăm printre castani și, care voiam, mergeam să ne rugăm În fața mănăstirii... O jumătate de oră aveai voie. Apăi mâncam repede și ne plimbam, ș-atunci le vedeam, că săracele apăreau la geamuri, că nu erau obloane... La Mislea nu existau obloane, numai erau văruite geamurile, dar le puteai deschide, că aveai voie... Și vedeai numai câmp și dealuri. Atunci am văzut-o pe doamna Chehata la geam, săraca, ne
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că săracele apăreau la geamuri, că nu erau obloane... La Mislea nu existau obloane, numai erau văruite geamurile, dar le puteai deschide, că aveai voie... Și vedeai numai câmp și dealuri. Atunci am văzut-o pe doamna Chehata la geam, săraca, ne făcea semne..., și pe soția mareșalului Ion Antonescu, pe doamna Antonescu... Și-am văzut-o și când o eliberat-o, că lucram, că pe urmă am ajuns de-am lucrat la spălătorie, cu toate că aveam zece ani, da’ aveau nevoie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai eram așa de tinere, dar nici bătrâne... la 32-33 de ani. Și așa am putut sta cele șapte zile câte ne-o dat. Și În cele șapte zile n-am mâncat numa’ o dată mâncare caldă. Da’ fetele de sus, săracele, ne-o așteptat și-or reținut rația lor de marmeladă care ne-o dădeau dimineața, cât un cub de zahăr... Și le-o reținut pe toate, și cele o sută de grame de pâine care o primeau dimineața... Că În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
reținut rația lor de marmeladă care ne-o dădeau dimineața, cât un cub de zahăr... Și le-o reținut pe toate, și cele o sută de grame de pâine care o primeau dimineața... Că În rest era doar mămăligă. Și săracele n-o mâncat pâinea și ne-o ținut-o nouă pe când am ieșit, că am fost lihnite de foame... Vă puteți Închipui? Asta a fost prima mea pedeapsă... Și celelalte pentru ce le-ați primit? A doua a fost pentru
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o adevărată mișcare... Acolo am cunoscut fete din Satu Mare și din Împrejurimi. Voiau să facă revoluție ca-n Ungaria... Deci, cum să zic, organizații subversive, contra... Și erau pedepsite pentru asta..., că vroiau să submineze siguranța României, na. Ele primiseră, săracele, 12 ani de Închisoare. M-am Împrietenit cu ele, că erau chiar Învățătoare Între ele și ne cunoșteam și familiile. Deci așa de multe veniseră, că trebuia să dormim două-ntr-un pat... Nu mai aveau loc În Închisoare pentru
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
c-am stat la izolare, cinci zile și pe-ormă trei zile... O fost așa bine și răcoare acolo... Și-am fost numai trei... Și Între timp o cunoscusem pe nepoata lui Iuliu Maniu, pe Nana Boilă 10, o murit săraca, Dumnezeu s-o ierte. Tare ne-am Împrietenit amândouă. Ea terminase Literele, era profesoară de limba română. Așa mult mi-o vorbit, despre scriitorii noștri, despre Eminescu, despre cum o studiat ea la facultate... O fost o vacanță pentru mine
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de coșuri. Aici ați putut lua legătura cu familia? Am primit un pachet, pentru că În toată luna-mi făceam norma. Păi, biata mama mea o zis că de-abia aștepta fiecare lună să primească scrisoarea și deja Îmi pregătea pachetul, săraca. Da’ mie... - cum să spun - așa-mi părea de rău că scriam... Că doar dintr-o pensie a lu’ tata, cum să poată săracii părinți să-mi trimită? Da’ contribuia toată familia: frați, surori, toți aduceau câte ceva și mi-o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu cumnate-miu, și apar și ei: „Ioi, și tu ești aici!”. M-am sărutat cu ei și apoi zice: „No, stai, că mă duc s-o anunț și pe Anuca”... pe sora mea, că ea rămăsese pe bancă. Ea, săraca, suferea tare de tensiune. Și-i zice: „Haide, că-i Aurica!”. Ioi, ioi, mi-e rău... Ha, ha, ha, de bucurie... Între timp, fratele meu, care era medic de copii la policlinica CFR, care era vizavi de gară, era Înțeles
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
gară, să mă vadă. Deci ei se-organizaseră... Știi? No, cumnată-mea mere la un telefon public și-l anunță pe frate-miu: „Vino și, fii liniștit, că Aurica-i eliberată... și nu-i vorba de domiciliu obligatoriu”... Că multe, săracele, au avut domiciliu obligatoriu. Și-atuncea frate-miu s-o și dus În gară la sora aceea a mea și-o anunțat-o și ne-am adunat cu toții la fratele meu acasă. Și-acolo mama trimisese, săraca, o gâscă mare
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]