1,048 matches
-
să știi și mata cum e cu bărbații ăștia, că al meu stă numai la bufet, iar pe urmă s-a mai și dus cu unul din bloc la meci, pe stadion, că juca FC Oțelul cu FC Bacău. Fata, săraca, când a venit de la școală, nici nu l-a găsit acasă. A adormit îmbrăcată și cred că s-a trezit la un moment dat și a mâncat ce a găsit și ea, mititica, prin frigider, că am găsit-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
un sendviș cu mezeluri, căci imediat începu să miroase în împrejurimi, la celelalte mese. Rodicuța să leșine, nu alta. Credea că scăpase numai cu ciorapul roșu... „Cum mănânci ăla, nu e stricat?“ „Nu, cum să fie stricat? A stat mama, săraca, azi-noapte la rând la mezeluri. S-a trezit la două, a lăsat sacoșele la rând la lapte și a stat și la mezeluri și cașcaval, abia primiseră marfă.“ „Mama ta e pensionară?“ „Da, a fost profesoară de biologie.“ Și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
caraghioasă. Coborî în fugă scările și cât pe ce să-l calce pe domnul Zugravu, care își petrecuse din nou noaptea pe scări. De bună seamă că doamna Zugravu nu mai suporta să-l vadă beat. Și nici fetele lui, săracele... La intrarea în scară, un braț de biciclete și un milițian numărându-le tacticos. „Bună dimineața, domnișoară, locuiți aici?“, o interpelă el politicos. „Da, tovarășe milițian.“ „Și știți cumva ale cui sunt bicicletele acestea?“ „Nu, tovarășe, eu nu știu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
se pare apocaliptic. Mă duceam mai ales la o remaieuză de la o „Arta Modei“, unde era o cușcă de 1m pe 1m în holul mare, cu gresia de pe jos pe alocuri spartă la intrare. În cușca asta stătea o „doamnă“ - săraca! - care se zgâia la o lumină chioară să prindă firele alea minuscule. Iar noi, o grămadă informă de femei de toate vârstele, coafurile, staturile sociale și nivelele de studii, stăteam la o coadă chinuită și așteptam să se uite „doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
de ziceai că-s una dintre balenele clasei. Și, culmea, erau și prea lungi, nu știu pentru cine erau făcuți, că eu am bătut de mai bine de-un an un metru șapte’ș’șase. Când mi-a văzut fața, săraca, a început să plângă și a trebuit să mă duc după ea și să-i explic că nici nu-mi trebuie neapărat și faze din astea. Până la urmă, i-a vândut mamei lu’ Lili, care-i încă fetiță și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
spus eu, pentru că voiam să trecem peste asta. Iar atunci el a scos din tocul pistolului un sendviș, pentru mine - și a mai mormăit că el nici nu mi l-a cerut. Am stat mult de vorbă. Mai ales despre săraca Magdi, casierița, de la care provenea și gustarea asta. Pentru că, după „evenimentele acelea“, văduva îi procura câte o chiflă ca asta. De obicei cu șuncă și cu cașcaval, în schimbul unor informații despre scamator. Știa că nu era o afacere prea cinstită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
oricât de mare rușine ar fi fost. Totuși ea s-a dus la înmormântarea lui, ba chiar a plâns, și tot ea a gătit cina. Nu era cușer, că la aia nu se pricepea, dar măcar și-a dat silința, săraca. Încerca deci să mă educe religios, dar am căzut la înțelegere că eu eram deja dincolo de credință și că mă interesau mai degrabă leacurile ei. Cu asta am zdruncinat-o pe viață. Mi-a spus la repezeală că nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
proces din cauza celor trei Ulrich pe care-i împușcase, dar a fost achitată. Au pensionat-o pe caz de boală. Vine totuși în fiecare dimineață și noua casieriță abia s-ar putea descurca fără ea. Numai că a rămas nebună, săraca. E mereu cu ochii-n patru, îi suspectează pe toți bărbații și de atunci poartă pe ascuns un pistol cu un singur cartuș. Iar el, oricât de incredibil ar fi, l-a găsit din întâmplare pe cel de-al șaptelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
draperii negre, în timp ce altul ținea scara. Pe o ușă din dreapta au început vizitatorii. După o zi a pornit coșciugul. S-au coborât draperiile, s-au deschis ferestrele, și totul a reintrat în normal. Lângă gard o mică bătrână făcea reflexia: - Săraca! Cu o zi înainte era fericită, cântase la piano, mîncasebine. Cine s-ar fi așteptat! Într-adevăr, așa am văzut și pe bărbatul ei mai pe urmă. Nu împovărat de o grozăvie precisă, ci subțiat ca un semn de întrebare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
toate fetele pe care le cunosc". Viky a primit recomandația cu un surâs grațios, iar Roza cu un început de mânie. Ioana adăugă mai târziu numai pentru mine: "Să fii drăguț cu Roza și să nu te impresioneze aparențele. Merită, săraca!" După dejun, într-o trăsură, cu Ioana și Viky, cu un pisoi mititel, numit în glumă pentru culoare locală Ahmed, am pornit spre mare. Cavarna: o singură stradă, cu prăvălii neînsemnate ținute de bulgari și câteva cafenele umile. Trăsura a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu se poate să fi fost. Persoanele cele mai serioase, ale căror frământări interioare sunt incontestabile tot au obiceiul de a exagera, pentru ca să impresioneze. Eu, în același timp, am gîndit: "N-a făcut așa de mult" și am spus: "Iubito, săraca de tine!" Când, impresionat de farmecele mării, te încumeți să găsești cuvinte care să o sugereze, înșiri imagini. Încerci să găsești echivalențe pentru mișcarea neîntreruptă, scînteiele fiecărui val, jocul culorilor sau pentru tânguirile misterioase ce vin de la fund. Cu puțină
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
din complexul B. Conțin, de asemenea, fibre nedigerabile, fier, tiamină, niacină, riboflavină și proteine. Amintim dintre cereale: grâul, porumbul, orezul, ovăzul, secara, orzul, meiul, hrișca. Consumul cerealelor ajută la reducerea colesterolului și a glicemiei. Ele sunt bogate în glucide și sărace în grăsimi, reprezentând astfel un combustibil (aliment) ideal pentru mușchi. Fibrele alimentare pe care le conțin previn constipația și diverticulozele care sunt asociate cu riscul apariției cancerului de colon. Cerealele ar trebui să se regăsească la baza alimentației naturiste, reale
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
canari. Cu o labă lungă a des chis ușița și... să nu mai vorbim... Cu plânsete și ți pete, Suzanne a venit la mine, disperată: „De ce-ai lăsat ușița deschisă? Uite ce-ai făcut!“ Drama durase o clipă, dar săraca Suzanne a rămas de neconsolat. A luat câteva pene galbene ca soarele, care rămăseseră agățate de gratii, le-a legat cu o fundiță și, până când am plecat eu din țară, ele încă erau atârnate lângă iconița de la căpătâiul patului ei
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ca fost moșier, tata a stat ascuns într-un pod ani de zile, iar Suzanne a fost arestată și băgată în pușcărie. — Ce s-ar fi ales de tine dacă rămâneai în țară? — Nici nu apucam să stau în pușcărie. Săraca mama mi-a spus clar: „Pe tine te împușcau imediat.“ Pentru că eu vorbesc, n-aș fi tăcut niciodată. Mă duceam cu drapelul Regelui în capul Securității. Dar a trebuit să mă întorc după un an. Primisem o telegramă că mama
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cumpărături, m-a certat ca atunci când eram copil: „Cum te duci la piață fără mănuși?“ Am râs cu lacrimi: „Bine, mamă, dar ce să fac la piață cu mănușile?“ „Vai, zice dânsa, tot sălbatică ai rămas!“ Pe de altă parte, săraca de ea, când gătea un pui, mâncarea trebuia să dureze o săptămână. Mai întâi fierbea pasărea, pe urmă din ce rămânea făcea supă, apoi prepara oasele, pentru ultimele trei zile. — Așa găteam și noi în anii „de aur“ ai comunismului
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Se pră pădiseră Suzanne și mama... Nu aveam cu cine să-l las. A fost foarte greu. — Cât timp ai întrerupt pictura? — Cincisprezece ani. Când a plecat Miky în America, la studii, am fost fericită. Toate prietenele mă compă timeau: „Săraca Ioana, departe de fiul ei...“ Dar eu abia atunci am înflorit. Între bărbat, copil și artă, nu prea merge. Eu pictam prin hoteluri, azi aici, mâine dincolo, pe unde îl duceau turneele pe Sergiu. Totuși continuam să expun la Saloanele
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mai, gata, vine Tovarășa!“ „Fă-i, fato, și lui, că nu vine!“ strigă Iosub de lângă ea și-i smulse și caietul, așa că Petruța tre bui să-mi facă și mie oracolul. Nu știu de ce, m-am gândit chiar la ea. Săraca, avea pielea atât de măslinie... Și părul, nu știu cum, puțin unsuros... Și acasă nu stătea o clipă, făcea treabă, gătea, îngrijea de doi frați mai mici, știam de la mama, care aflase de la ședința cu părinții. Cu toate astea, își făcea mereu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
bucată. Ia aici, nepoate, că oi fi flămând... Bogdaproste, deadule..., îndrugă Culae, privind lung pereții casei. Pe chipul moșneagului apăru un zâmbet. Te uiți la găidulcile mele?... Astea-s rămase din vremurile de demult, de la ăi dinaintea mea... E-hei, săracele, câte cântece n-am mai zis și eu cu ele!... E frumos în casa matale, deadule... observă Culae. Parc-ar fi în rai... Ochii bătrânului se îngustară cu un fel de duioșie. E-hei, grăi el, e-heiii!... Întortocheată și plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nesomn. Hooooo!... Ptrrr!... strigă el cu un glas aspru și răgușit, care sparse liniștea acelei dimineți liniștite. Pe unde-mi umbli, mă prăpăditule, că de când te caut?!... De trei zile și de trei nopți nu mai avem hodină!...Maică-ta, săraca, și-a pus haine negre pe ea și spune la toată lumea că te-ai prăpădit!... Mă, Culae, mă prăpăditule!... Vai de capul tău, mă!... Cum ai plecat tu așa, ca un năuc și unde te-ai dus?!... Culae își plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
balegă. Riscul era cu atât mai mare, cu cât nu au apă potabilă și aș fi fost nevoit să mă spăl cu vin, care, pe insulă, curge din plin. Lăsând gluma la o parte, am fost impresionat până la lacrimi de săracele dobitoace, care munceau fără să crâcnească în arșița aceea de iad, urcând pe muntele de piatră seacă. Datorită vulcanului, Santorini, are forma unui arc de cerc, pentru că numeroase porțiuni s-au scufundat, iar apele mării au invadat craterul cel mare
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
văd că se îndepărtează, o strig: Hei, Scufiță Roșie! Așteaptă-mă! Fetița se oprește. Privește către mine. Eu îi zâmbesc. Bună! îmi spune Scufița Roșie. Mă bucur să te văd! îi răspund eu. Vrei să vii cu mine la bunica? Săraca e bolnavă și i-am pregătit în coșuleț cu bunătăți, căci poate o să-și revină, îmi explică copila plină de entuziasm. Scufița Roșie o luă înainte cu bonețica ei roșioară și cu rochița-i de mătase. Eu, după ea în
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o programeze nu numai pentru muncă, ci și pentru viață. Au încercat ei să programeze mai multe în producție de serie, dar n-au mai fost fonduri și-a rămas numai ea, o mândrețe de prototip. Vă dați seama că săraca, fiind singura de acest fel, se simțea stingheră, pentru că nu știu cum au construit-o, că ieșise mai mult pentru viață decât pentru muncă. Consuma și mai mult decât ceilalți, necesita o întreținere mai atentă, mai mult ulei etc. Au trimis-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
zis, plin de căință. Eram atât de nepotriviți că ar fi putut fi distractiv. Nu vorbeam niciodată. Am încercat să împărțim patul, de două ori și chiar și asta a fost ceva groaznic. Până la urmă, ea a fost mai curajoasă, săraca. După două săptămâini, a plecat. A ieșit din casă când eram la muncă, s-a urcat pe vas și s-a întors la casa pictorului. A rămas acolo. Eu m-am consolat cu niște băuturi tari care mi-au devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
decupase dintr-o revistă și care reprezenta carlinga unui avion cu mii de butoane și doi aviatori, cu capetele pe jumătate întoarse, surâzând. Emilia îmi spusese într-o seară: „Orice femeie vrea să fie mințită. Dar frumos dacă se poate”. Săraca Emilia. Nici nu bănuia cât de mult, în bine și în rău, va conta mai târziu sfatul ei pentru mine. A fost destul să observ pe masa la care lucra Laura fotografia cu pricina; imediat m-am lăudat că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sous, Îi răspunse prietenul. Se așeză la pian și interpretă câteva măsuri săltărețe ale melodiei, Însoțindu-le de cuvinte: — Fi! de ces vins d’Espagne. Ils ne sont pas faits pour nous... Apoi se opri. Să n-o deranjăm pe săraca Pem. — Cântă-mi bucata aceea de Chopin pe care o interpretează Trilby chiar Înainte să moară, spuse Henry. — Impromptu-ul În la bemol? Da, e destul de potolit. Sper că nu vrei să-ți vocalizez notele la fel ca ea? Găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]