1,925 matches
-
l-ar putea închipui. — Credeți că El Și-a dorit toate astea? clătină din cap supărat fostul călugăr. Credeți că El se află în biserici împodobite? Nicidecum. El sălășluiește... în altfel de așezări. Eu socotesc că El sălășluiește în casele sărmane ale indienilor. — Cum așa? — Așa... a fost viața Lui, răspunse fostul călugăr cu un glas plin de încredere adâncă. Apoi își coborî privirile în pământ și repetă ca pentru sine: — Așa a fost viața Lui. El n-a călcat niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Ți-e frică? o iscodește Alina. Ă, ă, ă, nu, nu mi-e frică! Mi-e tare dor de bunici... Nici o grijă, ajungem curând. Au ajuns în vârful pantei. Gata cu urcușul. La vale-i mai ușor. Cel puțin pentru sărmanul căluț. Dar, deodată, picioarele-i alunecă, iar pământul îi fuge, parcă, de sub picioare. Sania a început acum să danseze pe oglinda gheții. Nu se știe cum, fetele au zburat, fiecare, spre câte un nămete de zăpadă. Sorina la dreapta, Alina
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
nu mai sunt curbe de sacrificiu, adică să se ia o anumită sumă din salariu pe timp de trei luni, ci criminalii moderni nu-și mai bat capul cu delicatețuri din astea, și iau deodată hălci întregi din venitul oamenilor sărmani pentru totdeauna. Mor oameni de foame, mor oameni la porțile spitalelor sau în spitale fiindcă se dărâmă aceste lăcașuri peste bolnavi, mor copiii de foame sau că li se prăbușește școala în cap, iar medicii au împuns fuga peste hotare
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pe Darwin, Max Nordau și Kropotkin, ca să se documenteze pentru scrierea sa politică: A morte do Dr. Sidonio. Cartea a apărut, într-adevăr, și e un tulburător document al pasiunii masonice de extrema stângă, așa cum se cristalizase ea într-un sărman criminal imbecil. Dar José Julio nu era singur. O lume întreagă lupta din umbră pentru salvarea lui. După doi ani e scos din închisoare și, sub protecția câtorva masoni de vază - Francisco Ferreira de Macedo, Antonio Rodrigues și alții - trăiește
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu buze voluptoase, care, tremurând își strângea vălul sub bărbie, dar purta încă urme de farduri sub ochi și își ținea cu mare grijă rochia brodată, ca să nu și-o ude în balta unde fusese împinsă de gloată? Vieți răvășite, sărmane rămurele pe care râul, în acea revărsare de teroare, le dezrădăcina și le împingea înainte spre ruină. Cum era femeia aceea, care, apăsată de o legătură grea, făcută dintr-o pătură înnodată, ținea de mână un copil. Avea un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
obtuză, ce ducea în spinare un coș mare plin de tot felul de lucruri învelite și unelte agricole: era cu siguranță un om violent, însă acum bărbia îi tremura și lacrimi de spaimă îi străluceau în ochi. Toate acele suflete sărmane i se încredințau lui. Iar el își închipuia și ce sentimente contradictorii sălășluiau în momentul acela în sufletele confraților ce îl urmau: de ce - se întrebau, ispitindu-se - oamenii aceia urcaseră până la sihăstrie să-i tulbure pacea? Comunitatea lor își întocmise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ne oprească. Deschideți poarta și lăsați-ne să intrăm. O să fie mai bine pentru voi. Canzianus, oarecum tulburat, dădu din cap. — Greșești dacă îți închipui că ai lua de-aici o pradă mare. Cei mai mulți sunt oameni de la țară: coloni ori sărmani țărani cu familiile lor. Oricum, teama lor nu e atât pentru bunuri, cât pentru viețile lor și pentru onoarea soțiilor și copilelor lor. Dacă tu... Nu! strigă o voce din spatele lui Balamber. Se auzi un zgomot de ramuri și frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
patrulea hiug-nu trecut prin foc, nimeni nu l-ar mai fi putut ține pe Odolgan. Furia sa era împărtășită de toți războinicii, exasperați de neputința lor în fața aceleia pe care de-acum o numeau „Prințesa morții“. Cercetând amenințător din șa sărmanele rămășițe ale omului, Balamber încuviință. — Bine, îi spuse lui Odolgan, el o să plătească pentru toți. Dacă ar fi putut, ar fi ordonat să se facă exact invers: toți, în afară de Canzianus, de vreme ce recunoscuse în abate un om cu calități neobișnuite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vale nu încetă nici măcar un moment. Apoi, când totul se sfârși, o liniște tragică se lăsă în vale. Fratele Gomerius, însoțit de Ambinanus, coborî coasta, se prezentă înaintea lui Balamber și îi ceru să i se dea voie să ia sărmanele rămășițe carbonizate ale abatelui, iar acesta îi îngădui. Nici unul, însă, nu ceru ceea ce rămăsese din Inisius. A doua zi, către apus, sosi în tabără un trimis al lui Onegesius, cu ordinul să părăsească Sapaudia și să se alăture armatei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu am văzut pe nimeni. Iar confratele meu, palid ca un mort, reușea doar să facă semn că nu din cap, nu mai putea nici măcar să sufle, dar mai să și vorbească, înțelegeți? „Dar ce a făcut sărmanul?“ întrebai eu. „Sărman, la naiba, zice el, băiatul ăla e un hoț. A furat o găină de la villa, și nu e pentru prima oară. Oamenii ăștia, în loc să-și plătească datoriile, fură de la cine îi ajută. Dar de data asta o s-o plătească, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ajunși coloni semiliberi, sclavi de fapt, constrânși toată viața lor - și constrânși după aceea și fiii lor - să împartă cu dominus roadele pământului care odată era al lor. — E adevărat, fu de acord Vitalius. Așa se întâmplă că atâta lume sărmană sfârșește în ruină! Sub privirea uimită a lui Sebastianus, tânărul tăcu imediat și roși, căindu-se, desigur, că se lăsase antrenat de povestea aceea până la a face afirmații atât de hazardate în prezența a doi ofițeri de rang. Spre deosebire de tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
jos și începu să-i lege mâinile la spate, în vreme ce el ne striga să-l ajutăm, că lui îi era foame și că pentru asta furase. Eu mă apropii de vechil și-i spun: „Om bun, dacă îl spânzuri pe sărmanul băiat, stăpânul tău n-o să câștige nimic din asta, iar tatăl lui o să piardă două brațe care îl ajută la câmp. E un băiat grozav, îl cunosc, și sunt sigur că o să știe să îndrepte răul pe care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe băiat, că singurul meu gând fusese să împiedic un abuz și că... - și ăsta a fost momentul când m-am pierdut - că Domnul nostru nu putea să vrea umilirea și uciderea într-un mod atât de barbar a celor sărmani de către cei care trăiau în huzur. Da, chiar așa am zis. Un surâs amar apăru pe chipul lui Metronius: — Te-au dat afară, așa e? Lăsând din nou privirea în jos, Divicone răspunse: — Nu chiar: abatele mi-a poruncit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
le împartă cu cei săraci, iar puternicul să se facă umil printre cei umili; dar bogații și puternicii se fac că nu-i așa. Eudoxiu îi făcea pe bogați să sângereze, e adevărat, dar întotdeauna ca să facă un bine celor sărmani. Sigur! izbucni în râs Metronius. Și dacă vă scăpa cumva vreun mort, tu îi dădeai binecuvântarea ta și, cine știe, îi aplicai și ultima ungere! Râseră scurt cu toții, nu insă și Divicone, care, trecând peste aluzia la responsabilitățile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
jos lângă casa episcopului, cu siguranță puneau la cale ceva, se pregăteau pentru un atac prin surprindere. Venirea noastră probabil le-a dat peste cap planurile și, fără să știm, i-am salvat viața lui Anianus. Cu prețul vieții acestui sărman băiat, preciză nedeslușit Dubritius. Scutură din cap cu gravitate: — Acum, că se știe descoperit, Eudoxiu va căuta să acționeze în cea mai mare grabă ca să-și atingă scopul. Trebuie să fim cât se poate de vigilenți. Omul ăsta e pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la fața locului se dovediră nefondate: Vitalius și Maliban îl săltară de pe o bancă pe un vagabond beat, cu două degete lipsă, pierdute într-o încăierare; pe o uliță îl imobilizară, după o scurtă luptă corp la corp, pe un sărman tată de familie, îngrozit, a cărui înfățișare îi amintise lui Dubritius de trăsăturile lui Eudoxiu; în sfârșit, într-un post de gardă, găsiră trei bărbați - un soldat ce nu era chiar în apele lui și doi milițieni - care, la obișnuita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Mă supăr, plâng și mă gândesc Dacă să-l cert pe Dumnezeu! Prin ochelari discret privesc, Portmoneu-i gol și-înnebunesc, Fermoarul de la geantă e deschis, Mă-ntreb de-i adevăr sau doar un vis. Trist-am văzut un om sărman, Un cerșetor care- mi cerea un ban, Am vrut să-l omenesc, un lucru sfânt, Dar unde-s banii, intrat-au în pământ? Nu pot pe bietul om să-l omenesc Și-ntreb pe Domnul: Ce să fac? Privesc la
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
ceva fără să știe ce vorbește. Și niciodată, niciodată n-ar fi făcut o asemenea afirmație dacă biata Muriel - știți - n-ar fi fost atât de disperată și așa mai departe. Zău așa, ar fi trebuit s-o vedeți pe sărmana copilă, a adăugat ea, clătinând posomorât din cap. Aici ar trebui să intercalez un paragraf care să descrie reacția mea la cele rostite de doamna de onoare. Dar prefer ca deocamdată să mai amân acest lucru, dacă cititorul îmi permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
dacă erai sau nu în formă în timp ce lucrai la ea. Nu vei fi întrebat dacă era singura scriere la care ai fi lucrat dacă ai fi știut că, o dată cu terminarea ei, ți se sfârșesc și zilele tale - cred că numai sărmanului Sören K. i s-ar putea pune această întrebare. Sunt convins că tu vei primi doar două întrebări. Cele mai multe din stelele tale erau aprinse? Te străduiai să-ți torni inima în scris? De-ai ști cât de ușor e pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
la circ. Dar unde era, bată-l Dumnezeu să-l bată, vecinul lor Pancratie, cel care pe față te ungea cu lapte și miere și prin spate era mai parșiv ca un diavol!? Oare n-o schingiuise și el pe sărmana lui consoartă, Închizând-o chiar de săptămâna Patimilor În baia de aburi și chinuind-o ca pe Hristos!? Era atât de parșiv procletul, Încât, În loc s-o bată, o dezbrăca la piele și, Înarmat cu o pană de gâscă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îmbuteliat aici, are un circuit Închis!!” „Ce vreți să spuneți...??” „La export pleacă numai crema vinului românesc preparat În marile podgorii ale țării...! Acest vin de regiune Însă, e distribuit organelor Centrale ale Statului precum și organelor care mențin ordinea În interiorul sărmanei țări. În comparație cu venitul lor, acest produs e vândut acestei categorii priveligiate de oameni la un preț atât de mic, Încât aceștia de multe ori se rușinează când trebue să plătească. Directoarea Tatiana mai destupă o sticlă cu vin, turnând În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
am suficiente cuvinte pentru a-mi exprima recunoștința.Mulțumesc...!” Auzind vaietele mai bine zis, urletele ucigătoare a muribunzilor, Tony Pavone reveni la normal, o luă de mână pe Atena, suspinând. „Vino cu mine...! Trebue să dăm o mână de ajutor...! Sărmanii oameni...!” Atena se opuse. „Nu te necăji...! Are cine să-i salveze...! - preciză fata arătând cu mâna unele echipe de intervenție ce alergau la locul dezastrului. „Oare locuința noastră, o mai fi pe verticală...!?” Tony Pavone ezită, privind mormanul de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
investigații pentru a calma spiritele prea Înfierbântate! Ulterior, unele persoane fiind amânate ori refuzate la contractare, oferea sume de bani de câteva ori mai mare decât merita lucrarea respectivă, conrupând lucrătorii să părăsească lucrul inițial, În favoarea câștigului ilicit În care sărmanii oameni În necaz, plăteau Înainte de Începerea lucrului. În aceste condiții extrem de stânjenitoare, Tony Pavone Întrebuință diplomația la Întreaga ei capacitate promițând muncitorilor,concursul său la un câștig de bani suplimentar. Le promise materiale din gestiunea sa, le mai promise transportul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu vreme În urmă, un oarecare șef de echipă fusese descoperit cu doi lucrători fictivi pe ștatele de plată - lucru normal ce se practica În construcții - pentru care În cel mai rău caz puteai căpăta doi trei ani de Închisoare. Sărmanul om a avut ghinion. A Încăput pe mâna descreeratului Lc.Col. Tudose Ion, care a condus investigațiile Întocmindu-i peste douăzeci kilograme de dosare penale. Nefericitul a căpătat, douăzeci și cinci de ani temniță grea...!! Firesc, Tony Pavone nu dăduse atenție zvonurilor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
desigur, nu avea vină sărmana...?! Ce părere aveți? Îmi voi căpăta averea Înapoi...?” „Greu de presupus...!” În prezent România se află În pragul unui economic dezastru...! Pentru a salva totuși aparența, Dictatorul Încearcă să redreseze situația jefuind fără milă populația!! Sărmana noastră patrie, În decursul zbuciumatei sale istorii a suportat multe năvăliri barbare, domnii turce și fanariote ce puneau tribut greu de suportat pe spinarea bieților băștinași Însă, mai rămânea destul pentru a duce o viață decentă. Pe cîtă vreme În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]