1,766 matches
-
că ar mai fi durat, dacă lui Vandam nu i s-ar fi terminat banii de combustibil. S-a dus să facă rost de alții, și dus a fost. Nu l-a mai văzut de atunci. A fost ca și cum presimțise sărmanul Vandam că trebuie să dispară definitiv din viața ei de artistă făcută varză de bărbați, că peste câteva zile pică Velicu răvășit de căință și îndurându-se să recunoască faptul că o făcuse cam de oaie, deh, o făcuse nefăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și l-a părăsit fără o vorbă de rămas-bun și n-a mai dat nici un semn, de-ai zis că l-a-nghițit pământul, umblând prin lume să-și recupereze nevasta de la amanții ăia mulți care i-au făcut căsnicia un iad, sărmanul Milică, vai de mintea lui... Cum îl vedea aplecat, asudând peste gărdulețul rigolei să descurce lanțul, abia își stăpânea pornirea să-i tragă un șut. Așa. ca de bine te-am găsit, Milică, fi-ți-ar mintea și căpățâna aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
femeie liberă în definitiv, păi, cum dracu’, face ce vrea, și nici n-a tocat te miri ce averi agonisite de maică-sa și de taică-său, după o viață de muncă într-o postăvărie și o fabrică de mobilă, sărmanii ei părinți, tot cu coada pe sus, până într-atât de sărmani în mândria lor de doi bani, că ar fi împărțit și cu ei mila aia care băltea în ea, dacă n-ar fi fost ca și pierdută pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
n-a tocat te miri ce averi agonisite de maică-sa și de taică-său, după o viață de muncă într-o postăvărie și o fabrică de mobilă, sărmanii ei părinți, tot cu coada pe sus, până într-atât de sărmani în mândria lor de doi bani, că ar fi împărțit și cu ei mila aia care băltea în ea, dacă n-ar fi fost ca și pierdută pentru ei. Păi, chiar așa, după toate câte le făcuse, o pierduseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mâinile, și picioarele, și capu’ și să te-mpingă ușurel-ușurel, pe nesimțite, pe lumea cealaltă... Așa e, prietene, am stabilit doar de cincizeci de ori până acum că trebuie să mâncăm, iar Mărgărit că mai cu seamă pe căldura asta, sărmanul de tine, cine știe de când n-ai mai băgat nimic în gură... De aseară, îi spuse Rafael, iar Mărgărit, grijuliu, păi, cât e de-aseară, și acum e două și ceva, și ce-oi fi mâncat aseară?... Niște eugenii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-mă iarăși. — Vorbești serios? răspunsei, nevenindu-mi să-mi cred urechilor. Păi, asta era muzică populară sadea. Nu era deloc pe gustul lui. — Sigur. Uite, deja mai dansează câteva cupluri. Era cât pe ce să zic ceva de genul: „Mda, sărmanii ratați“, dar el mă Împiedică să rostesc asta luându-mă de mână și conducându-mă În jos pe scări către ringul de dans. Din clipa În care m-a atins, l-aș fi urmat În majoritatea locurilor la care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pasionează nu veți culege decât legende, povești cu djin-i și divi. Orașul le cultivă cu delectare. — Mai mult decât alte cetăți din Asia? Mi-e teamă că da. Mă Întreb dacă vecinătatea acestor ruine nu aprinde, În mod natural, imaginația sărmanilor noștri contemporani. Pe deasupra, există acest oraș Îngropat sub pământ. De-a lungul veacurilor, câți copii au căzut În crăpături și n-au mai apărut, ce de zgomote ciudate s-au auzit sau s-a crezut că sunt auzite, venite, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
unul singur la bătaie.” Deodată, amândoi luptătorii își părăseau locurile din colțuri și porneau amenințători unul spre altul. Cel rău folosea un tertip, celălalt rămânea ca lovit cu o bâtă în moalele capului și din clipa aceea știam: într-adevăr, sărmanul era singur de vină. Uneori se luptau doi contra doi, alteori purtau măști, erau tatuați sau machiați. Câteodată se punea un grilaj înalt împrejur, ca nimeni să nu poată fugi din ring. Uneori era mai pasionant decât Superman. La începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Eti, este imposibil să nu îl recunoști, îi seamănă atât de mult, un pitic negru și furios, mâinile îi tremură, nu doar ele, întreg corpul său înfășurat ca al unei mumii tremură, o asistentă oftează în spatele meu, este în criză, sărmanul micuț, s-a născut dependent, acum îl dezintoxicăm. Va fi bine, piticule, îi șoptesc eu, îi mângâi obrajii scofâlciți, te vom elibera de acest destin, te vom planta într-un alt pământ, unde vei înflori, un sentiment de mândrie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se mai deschide! S-a blocat...! Ce să fac? Ce să mă fac?! strigă Vierme neputincios, observând oripilat cum însuși Lucică-răposatul o cârmește, chiondorâș și avan, împotriva lui. Oprește...! Stai...! Nu te clinti...! îi strigă Șobolanul, Bossului. Oprește-te, tu, sărman între sărmani! E ora, scrisa, cumpăna și lingura! E bafta ta! Adu-ne vasul nouă, și Domnul meu te va chivernisi, și te va răsplăti, și te va mulțumi! Și-ți va da ție toată moștenirea lumii, toată stăpânirea vetrelor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
deschide! S-a blocat...! Ce să fac? Ce să mă fac?! strigă Vierme neputincios, observând oripilat cum însuși Lucică-răposatul o cârmește, chiondorâș și avan, împotriva lui. Oprește...! Stai...! Nu te clinti...! îi strigă Șobolanul, Bossului. Oprește-te, tu, sărman între sărmani! E ora, scrisa, cumpăna și lingura! E bafta ta! Adu-ne vasul nouă, și Domnul meu te va chivernisi, și te va răsplăti, și te va mulțumi! Și-ți va da ție toată moștenirea lumii, toată stăpânirea vetrelor și a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
rostul cuvântului, că eu nu vorbesc din capul meu, ci vorbesc după poruncile celui care știe toate câte sunt și nu sunt! ― Bine, bine, rămâi sănătos! făcu Petre, pornind înainte cu Herdelea și spunîndu-i pe urmă că Anton e un sărman care a fost călugăr pe undeva, s-a smintit, a fugit din mănăstire și acuma, de ani de zile, propovăduiește năzdrăvănii și trăiește din mila oamenilor. Conacul din Lespezi era bătrân, modest și prietenos. În curtea largă, înconjurată de acareturi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
scos armata. Degeaba, oamenii nu s-au înfricoșat nici de armată, că știau bine că armata n-are voie să tragă, și unde mi-au început să se repeadă în soldați cu furci, cu pietre, de nici n-au nimerit, sărmanii, încotro să fugă!... Ei, apoi vedeți dumneavoastră, cum să se potolească oamenii și cum să fie ascultători, dacă tocmai cârmuirea îi învață la rele? Destul că opoziția își face de cap și țipă prin toate jurnalele că țăranii au dreptate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să-l iai... Titu mulțumi mișcat. Era fericit că va putea servi și el pe Grigore Iuga, îndeosebi, care l-a îmbrățișat atât de călduros de la prima întîlnire și nu s-a dezmințit deloc, apoi și pe Gogu Ionescu care, sărmanul, e atât de îngrijorat din pricina Nadinei... Ușa directorului se întredeschise subit și în crăpătură apăru capul lui Deliceanu: ― Roșule, mai ai ceva? ― Nimic!... Poate mai spre amiazi. Am să telefonez și viu să anunț! zise secretarul fără să ridice nasul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vă spun toate din fir în păr!... O, Doamne! Prin câte am trecut și ce-am văzut, parcă nici mie nu-mi vine a crede că s-au întîmplat aievea! Și barem eu am scăpat cu viață, slavă Domnului, pe când sărmanul conu Miron, Dumnezeu să-l ierte... ― A murit? făcu Grigore sugrumat. ― L-au ucis tâlharii... ― Cînd?... De mult? ― Alaltăieri, vineri, spre seară! răspunse Isbășescu. ― Aidem la gazda dumitale să-mi spui tot! murmură Grigore cu glas bolnav. Conferința prefectului cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a rămas acasă. A bătut-o el domnul maior pe Niculina, dar tot s-a îmblînzit pe urmă și n-a mai poruncit să-l ridicăm din casă, c-ar fi fost și rușine să-l arunce laolaltă cu toți sărmanii, că doar dumnealui n-a avut nici o vină, că citise rugăciunea la căpătâiul boierului Miron și... Of, Doamne, apără-ne și ocrotește-ne, că mare greutate a dat peste noi! După o pauză, tânărul Herdelea întrebă iar: ― Dar revoluția asta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se hotărâse să plece când un alt miorlăit familiar îi ajunse la urechi. Scrută întunericul dindărătul unui pilon masiv și zări două pupile galbene lucind în negură. Șovăi o clipă... Jones era cam de mărimea bestiei care țâșnise din pieptul sărmanului Kane. Dar când auzi un alt miorlăit, al treilea, se simți mult mai bine. Numai o mâță putea scoate un asemenea sunet. Se cocârjă pe sub o grindă și se uită la ceea ce era pitit acolo într-o scobitură. Păr din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de provizii, șușoti către grup. E înăuntru! ― Ia ascultați! murmură Lambert, înfricoșată. Doamne, trebuie să fie enormă, ― Destul de mare, în orice caz, consimți Parker. Am văzut și știu. E și puternică, L-a ridicat pe Brett ca pe... Tăcu, amintirea sărmanului Brett îi tăia pofta de conversație, Dallas ridică țeava aruncătorului de flăcări. ― O conductă se deschise în spatele magaziei. Așa a ajuns acolo. (Aruncă o privire lui Parker.) Ești sigur că merg astea? ― Le-am fabricat eu, nu? ― Asta-i problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Creatura izbutise să-i ia pe amândoi. O luă la fugă, orbește, fără să ia în seamă loviturile pricinuite de izbiturile în pereți. Zbura de-a dreptul prin cursive. Alergă până când plămânii începură să o doară. Își aduse aminte de sărmanul Kane și de bestia care creștea în el aproape de plămâni. O cuprinse greața. Gâfâind, se opri să se localizeze. Traversase nava dintr-o parte în cealaltă. Era exact în mijlocul sălii de propulsie. Auzi un zgomot ușor și-și opri respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
au pus întrebarea dacă Isus avea în minte întregul psalm, în special partea care se referă la răzbunare și restaurare: Voi vesti numele tău fraților mei, în mijlocul adunării te voi lăuda [...]. Căci el nu disprețuiește și nici nu respinge cererea sărmanului și nu-și întoarce fața de la el, iar când strigă către el, îl ascultă [...]. și descendența mea îl va sluji. Se va povesti despre Domnul generației [viitoare] și vor face cunoscută dreptatea lui poporului care se va naște: „Domnul a
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
se dumirească prea tare. Când deschise însă și ochii, sau mai bine zis când îi ridică din jurnal, deveni brusc interesat, pentru că Elena avea sâni foarte frumoși. Semănau cu ai fetei din fotografia la care era silit să se holbeze sărmanul Augustin, în chilia tânărului. Iar acești sâni erau neatinși de o grămadă de vreme. Când saxofonistul, după câteva seri de tatonare și de tot mai tulbure intimitate spirituală, o atinse cu degetele pe obraz (se așezase și el în cele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care nu va mai naște dictatori. Noi toți sîntem de stînga aici, avem convingerea că ăsta trebuie să fie viitorul Întregii Europe. Monica privea incredulă scrisoarea. Ce dracu’ e asta? S-a Însuflețit ca proasta tîrgului... Bun, nu sîntem niște sărmani, dar nu putem să ne mai scriem? Și cum adică socialiști? Cum să fie de stînga? E nebună, nu știe cine a fost Ceaușescu? Băi frățicule, ce prostie... Două zile povestea i-a stat Înfiptă-n cap ca un ghimpe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
liniștită sângele, îl absorbi în trupul tău. Ai să mă usuci până n-o să-mi mai rămână strop de vlagă și atunci ai să mă proptești într-un colț și ai să le spui oamenilor: „Priviți-l pe soțul meu, sărmanul George!“. Nu crezi un cuvânt din tot ce spui, așa că nu-ți mai bate gura de pomană. — Ba cred. Tu-ți închipui că oricât aș striga, de fapt, am nevoie de tine și că de îndată ce nu mai strig, totul revine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ne putem mândri că a dăruit omenirii personalități ilustre. Istoria menționează un episcop care a dat de necaz prin secolul al XVII-lea pentru că era un platonician de formație cambridgeană. Și a mai existat prin secolul al XVIII-lea un sărman nonconformist care, după ce a ajuns predicator faimos, a declarat într-o bună zi că el e Hristos și a stârnit un soi de răzmeriță. Numele său era Elias Ossmor, iar familia Osmore de azi pretinde că se trage din neamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nerăbdare și agitație să-și vadă noua reședință. Râdeau și se zbenguiau prin casă ca două nebune. Erau îmbătate de bucurie, deși n-ar fi putut defini, coerent, ce le plăcea și ce le amuza în asemenea măsură. Poate că sărmanul, neglijatul, greșit înțelesul Papuc păstrase în el o doză de vagă, inocentă fericire, fără de stăpân, încă din trecut, trecutul în care Alex și fratele ei Desmond fuseseră adolescenți, și când Geoffrey și Rosemary Stillowen inventau tot felul de jocuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]