1,053 matches
-
din Sighișoara). Materialele de construcție sunt în mod tradițional piatra și cărămida roșie, iar țiglele acoperișurilor sunt date cu argila roșie, ceea ce e o specificitate a regiunii. În apropierea bisericii se găsește piața centrală a satului (numită "Tanzplaz" în dialect săsesc sau "piața de dansuri" în română), în jurul căreia gravita viața sociala a comunității. Singurele construcții situate în apropierea fortificațiilor sunt edificiile publice: școala sau primăria (uneori, școala era situata în interiorul fortificației, cum e cazul la Prejmer). Casa parohială și locuințele
Biserici fortificate din Transilvania () [Corola-website/Science/296759_a_298088]
-
de-a lungul secolelor XIX și XX, elementele defensive ale incintelor (turnuri, ziduri etc.) au fost demantelate parțial (ca la Bazna, la Mălâncrav, la Richiș etc.) sau total (ca la Dârlos, la Hetiur, la Saschiz, etc.). Următoarele biserici fortificate (6 săsești și una secuiască) au fost incluse pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial:
Biserici fortificate din Transilvania () [Corola-website/Science/296759_a_298088]
-
este o biserică romano-catolică construită în secolul al XV-lea pe "strada Sării" (în prezent "strada Gheorghe Magheru") din centrul municipiului Sibiu. Ea a făcut parte din mănăstirea călugărilor dominicani. În anul 1543, în urma Reformei Protestante, populația săsească din Sibiu a trecut la luteranism, iar bisericile catolice au intrat în posesia luteranilor. În anul 1728, după eliberarea Transilvaniei din sfera de influență otomană și instaurarea administrației austriece, complexul de edificii al fostei mănăstiri dominicane a fost atribuit călugărițelor
Biserica ursulinelor din Sibiu () [Corola-website/Science/317092_a_318421]
-
a fost refăcut radical în perioadele următoare, el are astăzi stil baroc. Elemente gotice se mai păstrează doar în exterior: contraforturile, ferestrele trilobate din partea superioară și portalul de intrare de pe fațada de vest. În anul 1543, în urma Reformei Protestante, populația săsească din Sibiu a trecut la luteranism, iar bisericile catolice au intrat în posesia luteranilor. Sibiul a rămas timp de 150 ani fără biserici catolice. În anul 1688 armatele imperiale habsburgice au pătruns în Transilvania, pe care scos-o de sub influența
Biserica ursulinelor din Sibiu () [Corola-website/Science/317092_a_318421]
-
provine dintr-o familie bogată și primarul orașului sas Lőcse. Conflictul s-a intensificat cu ocazia unei vânători de cerbi care a avut loc aproape de hotarul orașului Lőcse și moșia Görgey. Câinele magnatului maghiar va fi împușcat de primarul orașului săsesc, când acesta în urmărirea cerbului a intrat pe hotarul sașilor. Görgey își va răzbuna câinele împușcând primarul, rostind cuvintele "Câine pentru câine". Noul primar al orașului Lőcse, condamnă la moarte pe Görgey și dă porunca, până la executarea magnatului maghiar, care
Orașul Negru () [Corola-website/Science/318349_a_319678]
-
Secției din Sibiu a Filialei din Cluj a Academiei Române, care, după ce a purtat diverse denumiri, s-a denumit, după 1990, Institutul de Cercetări Socio-Umane al Academiei Române. În anul 1957 a dispus demararea proiectului de realizare a unui dicționar al graiurilor săsești, inițiativă pe care a menținut-o ca obiectiv principal al institutului. În cadrul acestei instituții, Nicolae Lupu a înființat revista „Forschungen zur Volks-und Landeskunde” (1959), al cărei prim redactor șef a fost. Atât la Muzeul Brukenthal, cât și la secția Academiei
Nicolae Lupu (istoric) () [Corola-website/Science/319261_a_320590]
-
asemenea. învățământul privat a fost, de asemenea disponibil. Încă din secolul al XIV-lea, sașii din Transilvania au început să înființeze școli primare, astfel că la începutul secolului al XVI-lea exista câte o școală primară în aproape fiecare comună săsească. În 1541 s-a înființat primul gimnaziu săsesc, iar în anul 1722 s-a introdus învățământul obligatoriu pentru națiunea săsească. În Transilvania, conform regulilor austriece, cea mai mare parte a educației a fost fie în limba germană sau latină. Structurile
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
Încă din secolul al XIV-lea, sașii din Transilvania au început să înființeze școli primare, astfel că la începutul secolului al XVI-lea exista câte o școală primară în aproape fiecare comună săsească. În 1541 s-a înființat primul gimnaziu săsesc, iar în anul 1722 s-a introdus învățământul obligatoriu pentru națiunea săsească. În Transilvania, conform regulilor austriece, cea mai mare parte a educației a fost fie în limba germană sau latină. Structurile medievale, cum ar fi șerbia și un puternic
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
înființeze școli primare, astfel că la începutul secolului al XVI-lea exista câte o școală primară în aproape fiecare comună săsească. În 1541 s-a înființat primul gimnaziu săsesc, iar în anul 1722 s-a introdus învățământul obligatoriu pentru națiunea săsească. În Transilvania, conform regulilor austriece, cea mai mare parte a educației a fost fie în limba germană sau latină. Structurile medievale, cum ar fi șerbia și un puternic sistem de breasle au supraviețuit până în secolul al 19-lea. Astfel, a
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
șederea a 60 de manse (locuințe) de români pe proprietățile Fylesd et Enud”. Memoria colectivă perpetuează însă o tradiție și mai veche, potrivit căreia, la anul 1200, pe urmele unei vechi locuiri antice s-ar fi pus bazele unei colonii săsești, formată din câteva familii, care proveneau din cetatea Aiudului. Astfel, noua localitate s-a chemat Aiudul Mic. La scurt timp după fondare, colonia săsească s-a destrămat, iar pe acest loc s-au așezat familii de români. Românii au reținut
Biserica de lemn din Sângătin () [Corola-website/Science/315844_a_317173]
-
la anul 1200, pe urmele unei vechi locuiri antice s-ar fi pus bazele unei colonii săsești, formată din câteva familii, care proveneau din cetatea Aiudului. Astfel, noua localitate s-a chemat Aiudul Mic. La scurt timp după fondare, colonia săsească s-a destrămat, iar pe acest loc s-au așezat familii de români. Românii au reținut numele sfântului Egidiu, preluat în varianta săsească Angetn sau Engeten, și pe care l-au adaptat fonetic, adăugându-i totodată, după vechea tradiție autohtonă
Biserica de lemn din Sângătin () [Corola-website/Science/315844_a_317173]
-
din cetatea Aiudului. Astfel, noua localitate s-a chemat Aiudul Mic. La scurt timp după fondare, colonia săsească s-a destrămat, iar pe acest loc s-au așezat familii de români. Românii au reținut numele sfântului Egidiu, preluat în varianta săsească Angetn sau Engeten, și pe care l-au adaptat fonetic, adăugându-i totodată, după vechea tradiție autohtonă particula „Sân(t)”. Nașterea Bisericii de lemn din Sângătin e învăluită în mister: nu se cunosc cu certitudine nici anul, nici împrejurările edificării
Biserica de lemn din Sângătin () [Corola-website/Science/315844_a_317173]
-
medicinale, a publicat începând cu 1791 în revista „Sieben-bürgische Quartalschrift”, prima revistă științifică din Transilvania, un inventar al planetelor medicinale sălbatice din Transilvania, clasificate după sistemul lui Carl von Linné. Pe lângă numele latin, erau menționate și numele populare în germană, săsească, maghiară și română. În 1808 a fost rugat de către medicul-șef dr. Franz Nyulás, membru al dietei de la Cluj să publice un "Herbarium vivum" pentru farmaciști, care urma să fie plătit prin abonament, iar în 1810 a publicat un exemplar
Petrus Sigerus () [Corola-website/Science/316716_a_318045]
-
(numele său complet fiind Josef ), (n. 1 ianuarie 1826, Kerz, Marele Principat al Transilvaniei azi Cârța, județul Sibiu, România - d. 29 august 1857, Sibiu) a fost un poet sas care a scris în dialectul săsesc. Viktor Kästner a fost fiul preotului Daniel Kästner (1790-1867) și a soției sale, Josefine Elisabeth, născută Heinrich (1801-1872). A fost al treilea din cei 6 copii ai familiei, născut la 30 decembrie 1826, în Cârța. Copilăria și tinerețea le-a
Viktor Kästner () [Corola-website/Science/320239_a_321568]
-
Sibiu, unde și-a întemeiat o familie. În 1854, Viktor Kästner s-a căsătorit cu Pauline Simonis, fiica preotului din Petrești, Alba, cu care a avut doi copii. În timpul Revoluției din 1848/49, Kästner a făcut parte din Garda Națională Săsească, dar a fost deziluzionat de situația postrevoluționară, fapt pe care l-a exprimat în mai multe articole în ziarele vremii. Primele poezii săsești ale lui Kästner, rânduite de tatăl său, au apărut în 1862 la Sibiu, în editura Steinhäußer sub
Viktor Kästner () [Corola-website/Science/320239_a_321568]
-
care a avut doi copii. În timpul Revoluției din 1848/49, Kästner a făcut parte din Garda Națională Săsească, dar a fost deziluzionat de situația postrevoluționară, fapt pe care l-a exprimat în mai multe articole în ziarele vremii. Primele poezii săsești ale lui Kästner, rânduite de tatăl său, au apărut în 1862 la Sibiu, în editura Steinhäußer sub titlul "Gedichte in siebenbürgisch-sächsischer Mundart nebst freier metrischer Übersetzung in das Hochdeutsche von Viktor Kästner" (Poezii în dialectul săsesc transilvănean în paralel cu
Viktor Kästner () [Corola-website/Science/320239_a_321568]
-
ziarele vremii. Primele poezii săsești ale lui Kästner, rânduite de tatăl său, au apărut în 1862 la Sibiu, în editura Steinhäußer sub titlul "Gedichte in siebenbürgisch-sächsischer Mundart nebst freier metrischer Übersetzung in das Hochdeutsche von Viktor Kästner" (Poezii în dialectul săsesc transilvănean în paralel cu traducerea metrică în germana literară de Viktor Kästner). O nouă ediție a apărut în 1895, cu un cuvânt înainte de Adolf Schullerus, retipărită în 1926. În 1929 Martin Kutschis a publicat o colecție de poezii ale lui
Viktor Kästner () [Corola-website/Science/320239_a_321568]
-
Viktor Kästner). O nouă ediție a apărut în 1895, cu un cuvânt înainte de Adolf Schullerus, retipărită în 1926. În 1929 Martin Kutschis a publicat o colecție de poezii ale lui Kästner puse pe muzică. A fost foarte preocupat de dialectul săsesc, motiv pentru care a cules expresii și proverbe săsești, pe care le-a strâns într-un "Idiotikon", de unde apoi le-a preluat în multe din poeziile sale. Prin scrierile sale i-a influențat și lui Karl Gustav Reich aplecarea spre
Viktor Kästner () [Corola-website/Science/320239_a_321568]
-
cu un cuvânt înainte de Adolf Schullerus, retipărită în 1926. În 1929 Martin Kutschis a publicat o colecție de poezii ale lui Kästner puse pe muzică. A fost foarte preocupat de dialectul săsesc, motiv pentru care a cules expresii și proverbe săsești, pe care le-a strâns într-un "Idiotikon", de unde apoi le-a preluat în multe din poeziile sale. Prin scrierile sale i-a influențat și lui Karl Gustav Reich aplecarea spre poezia în dialect săsesc. În vara anului 1857, Viktor
Viktor Kästner () [Corola-website/Science/320239_a_321568]
-
a cules expresii și proverbe săsești, pe care le-a strâns într-un "Idiotikon", de unde apoi le-a preluat în multe din poeziile sale. Prin scrierile sale i-a influențat și lui Karl Gustav Reich aplecarea spre poezia în dialect săsesc. În vara anului 1857, Viktor Kästner s-a îmbolnăvit de antrax, murind la 29 august, în vârstă de numai 30 de ani.
Viktor Kästner () [Corola-website/Science/320239_a_321568]
-
între 1866-1881. După terminarea studiilor gimnaziale în orașul natal, se duce la Târgu Mureș pentru a studia dreptul, studiu pe care îl termină în 1844 cu luarea examenului de avocat la Universitatea din Târgu Mureș, calificare recunoscută și de către Universitatea Săsească din Sibiu. Se întoarce în orașul natal unde preferă să nu lucreze ca avocat ci este angajat ca secretar onorific al magistrului orășenesc și de scaun. În 1848 se duce la Dieta de la Cluj ca locțiitor al reprezentantului scaunului sighișorean
Josef Gull () [Corola-website/Science/320322_a_321651]
-
războiului civil, Gull a lucrat mai întâi din nou la magistratura din Sighișoara (serviciu din care și-a dat demisia din cauza neo-absolutismului lui Franz Josef din 1851), iar apoi timp de 10 ani ca avocat la Sighișoara. Odată cu reinstaurarea Constituției săsești în 1861, Gull a fost ales senator și vilic (administrator economic), iar mai apoi primar în 1866. A fost în această funcție până în 1881 când s-a retras din proprie inițiativă. În această perioadă a servit orașul ca reprezentant al
Josef Gull () [Corola-website/Science/320322_a_321651]
-
Gull a fost ales senator și vilic (administrator economic), iar mai apoi primar în 1866. A fost în această funcție până în 1881 când s-a retras din proprie inițiativă. În această perioadă a servit orașul ca reprezentant al Universității Naționale Săsești la Sibiu (1861-1875), organ pentru care a stabilit regulamentul interior. Gull a fost activ și pe plan bisericesc evanghelic, fiind unul din colaboratorii și promotorii noii constituții bisericești. A fost ales în consistoriul național de către a treia adunare a Bisericii
Josef Gull () [Corola-website/Science/320322_a_321651]
-
programatică pentru orchestră), Leon Klepper (uvertură festivă), Alfonso Castaldi (Uvertură pentru orchestră, 1902, dedicată sculptorului Frederic Storck), Ciprian Porumbescu (uvertură la opereta Crai Nou), Eugen Doga (Două uverturi pentru orchestră simfonică, în 1958 și 1984), Dan Dediu (uvertura pe teme săsești), Nicolae Brânzeu (Uvertură sportivă "UTA" - 1969), George Draga („Uvertura de concert” Nr.1, 1984), Emilian Ursu (1877 : „Uvertură festivă”, 1987).
Uvertură () [Corola-website/Science/321087_a_322416]
-
n. 29 ianuarie 1903, Biertan, comitatul Târnava Mare - d. 20 octombrie 1960, Mănăstirea Cheia), doctor în teologie, a fost profesor universitar, scriitor și episcop ortodox al Episcopiei de Oradea din 1936 până în 1950. urmează clasele primare la Biertan, la Școala săsească de aici, în limba germană. Învață apoi la Liceul din Dumbrăveni, Școala Normală din Sibiu și Liceul ”Andrei Șaguna” din Sibiu, între anii 1923-1927. În anul 1925 izbutește ca, urmând o veche tradiție românească, să călătorească măcar o dată în viață
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]