12,589 matches
-
să citești Privește în jos unde umbrele se-ndesesc. Privește în jos unde umbrele se-ndesesc Degeaba trăgeam de deschizătura sacului de plastic: abia ajungea la gâtul lui Jojo, iar capul rămânea afară. Alt sistem era să-l bag în sac cu capul în jos, dar nu-mi rezolva problema, căci rămâneau afară picioarele. O soluție ar fi fost să-i îndoi genunchii, dar oricât am încercat lovindu-l, picioarele devenite rigide rezistau, iar când am reușit în fine să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
jos, dar nu-mi rezolva problema, căci rămâneau afară picioarele. O soluție ar fi fost să-i îndoi genunchii, dar oricât am încercat lovindu-l, picioarele devenite rigide rezistau, iar când am reușit în fine să-i îndoi picioarele și sacul în același timp, era și mai greu de transportat, iar capul ieșea mai mult ca înainte. Când voi reuși să scap cu-adevărat de tine, Jojo? îi spuneam și, de câte ori îl răsuceam, părul fixat cu briantină, nodul cravatei ieșind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în același timp, era și mai greu de transportat, iar capul ieșea mai mult ca înainte. Când voi reuși să scap cu-adevărat de tine, Jojo? îi spuneam și, de câte ori îl răsuceam, părul fixat cu briantină, nodul cravatei ieșind din sac ca dintr-un pulover, un pulover de pe vremea când el era în pas cu moda. Poate Jojo ajunsese la moda acelor ani cu întârziere, când nu mai era la modă nicăieri; dar invidiind în tinerețe indivizii îmbrăcați și pieptănați așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
reușit, era prea îmbătat de succes ca să mai privească în jur și să-și dea seama că acum cei cărora voia să le semene aveau un aspect complet diferit. Briantina ținea bine; chiar apăsându-i capul ca să-l bag în sac calota părului rămânea sferică și se segmenta doar în șuvițe compacte, arcuite în sus. Nodul de la cravată se cam strâmbase; instinctiv, era să-l îndrept, de parcă un cadavru cu cravata strâmbă ar fi putut să sară în ochi mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în sus. Nodul de la cravată se cam strâmbase; instinctiv, era să-l îndrept, de parcă un cadavru cu cravata strâmbă ar fi putut să sară în ochi mai mult decât un cadavru pus la punct — E nevoie de un al doilea sac, să i-l punem peste cap, a spus Bernadette, și o dată mai mult a trebuit să recunosc că inteligența fetei era superioară celei pe care o puteai aștepta de la condiția ei socială. Nenorocirea era că nu reușeam să mai găsim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
l punem peste cap, a spus Bernadette, și o dată mai mult a trebuit să recunosc că inteligența fetei era superioară celei pe care o puteai aștepta de la condiția ei socială. Nenorocirea era că nu reușeam să mai găsim un alt sac de plastic de măsură mare. Mai era doar unul de gunoi, un săculeț portocaliu, care putea servi foarte bine să-i ascundă capul, dar nu și faptul că era vorba de un trup de om, învelit într-un sac, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
alt sac de plastic de măsură mare. Mai era doar unul de gunoi, un săculeț portocaliu, care putea servi foarte bine să-i ascundă capul, dar nu și faptul că era vorba de un trup de om, învelit într-un sac, cu capul într-un sac mai mic. Fapt e că nu mai puteam rămâne în subsolul acela, trebuia să scăpăm de Jojo înainte de a se crăpa de ziuă; de câteva ore deja îl căram după noi de parcă era viu, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
măsură mare. Mai era doar unul de gunoi, un săculeț portocaliu, care putea servi foarte bine să-i ascundă capul, dar nu și faptul că era vorba de un trup de om, învelit într-un sac, cu capul într-un sac mai mic. Fapt e că nu mai puteam rămâne în subsolul acela, trebuia să scăpăm de Jojo înainte de a se crăpa de ziuă; de câteva ore deja îl căram după noi de parcă era viu, un al treilea pasager în mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
totul diferit de Jojo cel viu, cu manierele lui delicate; și nici n-ar fi fost atât de generos, încât să vină în ajutorul celor doi prieteni care riscau ghilotina pentru asasinarea lui. Atunci ne-am apucat să căutăm un sac de plastic și o canistră de benzină și nu ne mai rămânea decât să găsim locul potrivit. Pare imposibil într-o metropolă ca Parisul, dar poți pierde ore în șir căutând locul potrivit ca să arzi un cadavru. Parcă e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de a vedea lucrurile de la distanță și de a le povesti ca pe ceva din trecut. — O să fie grozav să povestim toate astea după ce vom ieși cu bine din încurcătură - îi spuneam lui Bernadette, urcând cu ascensorul, cu Jojo în sacul de plastic. Planul nostru era să-l aruncăm de pe terasa ultimului etaj într-o curte interioară îngustă, unde, a doua zi, cine avea să-l găsească avea să creadă că e o sinucidere, sau un pas greșit în timpul unei încercări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cine avea să-l găsească avea să creadă că e o sinucidere, sau un pas greșit în timpul unei încercări de furt. Dar dacă cineva avea să se urce în ascensor de la un etaj intermediar și avea să ne vadă cu sacul? Aveam să spun că ascensorul mersese în sus, în timp ce duceam gunoiul jos. De fapt, în curând se iveau zorile. — Tu știi să prevezi toate situațiile posibile, spune Bernadette. Cum era să mă descurc altfel, aș vrea să-i spun, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ceară să-i ajut să-și recupereze ceea ce pretind că au pierdut din cauza mea, să-mi atârne de gât lanțul de șantaje care mă obligă și acum să petrec noaptea căutând o soluție pentru un vechi prieten, aflat într-un sac de plastic. Și cu singalezul m-am gândit că era ceva la mijloc. Nu cumpăr crocodili, jeune homme - i-am spus. Du-te la grădina zoologică, eu fac comerț cu alte mărfuri, aprovizionez magazinele din centru, acvarii de apartament, pești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
întuneric beznă și abia puteam distinge pata neregulată în care se transformase Jojo, după ce se răsucise în gol cu poalele hainei întoarse, ca niște aripi, și după ce-și rupsese toate oasele cu un zgomot ca de armă de foc. Sacul de plastic îmi rămăsese în mână. Îl puteam lăsa acolo, dar Bernadette se temea că găsindu-l vor putea reconstrui cum se desfășuraseră faptele, deci era mai bine să-l luăm cu noi ca să-l facem să dispară. Când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ea: Ciao. Nu-mi păsa că ea îi cunoștea; cu atât mai mult cu cât prin modul de a se îmbrăca, deși mai în pas cu moda decât Jojo, le găseam un anumit aer de familie. — Ce anume ai în sacul acela? Ia să vedem, spune cel mai gras din cei trei. — Privește. E gol, spun eu, calm. Își băgă mâna înăuntru. - Și asta ce e? Scoate un pantof de lac negru cu botul de antilopă. VI Paginile fotocopiate se opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că se colorează și ele în culoarea visurilor uitate în clipa în care apar. Se succed: o curte unde sunt întinse covoare la bătut (caut în memorie amintirea unui leagăn într-o locuință fastuoasă), o a doua curte plină de saci de lucernă (încerc să regăsesc amintirea unei gospodării agricole, din vremea primei mele copilării), o a treia curte unde se află grajdurile (oare m-am născut într-un staul?). Ar trebui să fie zi, dar umbra ce învăluie povestirea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se înalță un murmur de rugăciuni. Era soțul tău, Anacleta? întreb eu. — Fratele meu, spada și scutul casei și al indienilor, până când dușmanul s-a ivit în calea lui... — Avem aceiași ochi, îi spun Amarantei, ajungând-o din urmă printre sacii din a doua curte. — Nu, ai mei sunt mai mari, spune ea. Atunci să-i măsurăm, și-mi apropii fața de fața ei, așa încât arcul sprâncenelor să se suprapună; apoi, apăsând sprânceana mea de a ei, întorc fața astfel încât tâmplele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
coincidă profilurile noastre - și buzele... un murmur cu gura închisă, pentru că și buzele noastre sunt acum lipite, sau, mai exact, jumătate din gura mea și jumătate din a ei. — Mă doare! - spune Amaranta, pe când o împing cu tot trupul pe saci și-i simt apăsarea sânilor și zvâcnetul pântecului. — Canalie! Animal! De asta ai venit la Oquedal! Așa tată, așa fiu! tună vocea Anacletei în urechile mele, iar mâinile ei m-au apucat de păr și mă izbesc de stâlpi, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Canalie! Animal! De asta ai venit la Oquedal! Așa tată, așa fiu! tună vocea Anacletei în urechile mele, iar mâinile ei m-au apucat de păr și mă izbesc de stâlpi, în timp ce Amaranta, lovită cu dosul palmei, geme căzută peste saci. Tu de fata mea nu te atingi, nici n-ai să te atingi vreodată în viața ta! — De ce niciodată? Ce ne-ar putea împiedica? protestez eu. Eu sunt bărbat și ea este femeie... dacă destinul vrea să ne plăcem, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
spuse ea. E adevărat, Rra? Domnul J.L.B. Matekoni îi vorbi despre piesele de schimb uzate și despre cerințele lor, iar ea îl ascultă cu atenție. În schimb, băiatul nu părea să fie interesat de subiect. Totuși, nu intraseră zilele-n sac. O să-l ia la service și o să-i pună pe ucenici să-i arate cum se scot șuruburile de la roți. Asta ar putea face și un băiețel de vârsta lui. Cel mai bine e să începi de mic meseria de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
lor de comuniști, da’ n-ai ce face, mănânci și tu o pâine de-aici, unde alta mai bună?, vă înțeleg, da’ nu vreți o gură de vin de butuc, cules bobiță cu bobiță de mine, le-am terciut în saci curați, face bine, nu mai puneți totul la inimă, că te ia vătămătura de nu mai știi ce-i cu tine, numa’ o-nghițitură... Am fi fumat o țigară în ghereta lui, iar nea Grigore mi-ar fi povestit a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Hai... Intrăm la „Documentare”. Pe ușă, Adrian și-a lipit și-un program de audiențe. Lunea și marțea - nu. Miercurea și joia - în principiu, nu. Vineri - doar dacă arde. Sâmbăta e srl, iar duminica e dată de la Dumnezeu pentru odihnă. Sacul de dormit e desfăcut într-un colț, în cuier haine, pe scaune tricouri, pe-o poliță, lângă Istoria... în cinci volume, mașina de bărbierit. Un borcan cu zacuscă a rămas pe birou. - Ce faci, omule? Te-ai mutat aici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
muște nu-s, să mă dedau îndeletnicirii bine-cunoscute, încerc în minte exerciții de vorbire rapidă. I-am invidiat întotdeauna pe agenții de bursă, cum naiba le-aleargă în halul ăsta limba-n gură? Eu nu reușesc, șase sași în șase saci și capra cu piatra ei cu tot, crăpa-i-ar de cap, au fost coșmarurile mele. Acum încerc să vorbesc repede, în șoaptă, pentru mine. Mai observ că, printre gene, figurile celor de la masă devin mai interesante, seamănă cu siluetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
au aruncat cu bulgări și s-au pișat toți pe stâlpul porții. - Are o pisică neagră care merge pe tăciuni. - Are-un câine chel ca șobolanul, care doarme-n pat cu ea... Când era mic, îl ținea legat și în saci de plastic până la subsuoară, de i se rupea carnea pe el, săracul, zicea Mălăchioaia. De-aia i-a ieșit copilul lingav. Acum e bine că nu e noapte, numai atunci iese omul negru, care e rău, prinde copiii și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de trei săptămîni, orice obiect care cădea În mare lîngă Continent străbătea cele șapte sute de mile care separau pămîntul de Arhipelagul Galápagos și tot acolo, În acea zonă abruptă și primejdioasă, Oberlus Își obținea „bogățiile”: lemn, butoiașe, nuci de cocos, saci, ba chiar și bucăți de chihlimbar, care erau apoi Îngrămădite În cea mai ascunsă și mai tainică dintre peșterile sale. Marea, veșnică furnizoare din care adeseori credea că s-a născut, căci de ea erau legate primele lui amintiri, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vreo insulă. Dar așa se făcu că, În zori, cînd vîntul se liniștise, iar valurile Încetaseră să mai izbească puternic În zidul de piatră, Oberlus zări corpul navei, făcut țăndări, odihnindu-se pe cornișa de stîncă, leșurile care pluteau și sacii cu ceai pe care-i tîra curentul spre mal. Trei bărbați, vlăguiți și răniți grav, reușiseră cu chiu, cu vai să se urce pe coastă și zăceau cu fața În jos, leșinați și sîngerînd, pe o minusculă plajă de pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]