1,976 matches
-
fost încântată. în situația neplăcută în care Anna nu venea, aveam deja pregătită o scrisoare pentru ea, pe care tata sau altcineva să i-o ducă. în scrisoare, îi ceream s-o ia la picior către Wicklow înarmată cu o sacoșă de droguri. Deși îmi așteptam cu nerăbdare vizitatorii, eram îngrijorată din cauza câtorva chestii. în primul rând, mi-era teamă că Helen o să moară de râs când o să afle că nu există nici sală de gimnastică și nici cabinet de masaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
m-a întrebat el cu blândețe. Cred c-am făcut o figură foarte mâhnită. —Numai cât mă duc până la farmacie, mi-a explicat el repede. Să-ți iau câte ceva. Luke s-a întors după vreo jumătate de oră, cu o sacoșă imensă în care erau înghesuite tot felul de chestii, de la termometru, la reviste și sirop de tuse cu aromă de ciocolată. — Dar nu tușesc, am șoptit eu. Dar poți să începi să tușești, mi-a atras Luke atenția. E mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi-a mai trimis un sărut răsunător prin aer, după care a luat-o din loc, îndreptându-se spre rafturile din care s-a apucat să extragă mai multe duzini de cărți din colecția Grant, pe care le arunca în sacoșa enormă, inscripționată Chanel. — Îmi place să-mi fac plinul când vin aici, mi-a explicat ea, luând la rând fiecare raft. Phil mă avertizase asupra obiceiului recurent al lui Candace de a da iama în cărți. O dată își adusese patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de a da iama în cărți. O dată își adusese patru asistenți ca s-o ajute să-și care prada. Phil era convins că tipa vindea apoi cărțile pe eBay. — OK, deci cartea mea, a zis ea în sfârșit, înmânându-i sacoșa cât în sac de gunoi asistentei tinere și timide, care se materializase în pragul ușii. Călătoria mea în căutarea Bărbatului Perfect - cu toți perverșii, ticăloșii și nenorociții pe care am fost nevoită să-i suport. Cum a fost tipul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cireșe, în camera media imaculată din apartamentul lui Randall. — Gata, trupeți. Mă doare să spun chestia asta, dar trebuie să vă duc la aeroport, a anunțat mama. Uite niște mâncare pentru pe drum, draga mea. Mama mi-a înmânat o sacoșă enormă plină cu pâine de casă cu banane, proaspăt scoasă din cuptor, fructe proaspete, sandwich-uri cu șuncă, brânză și parmezan și sucuri. Abia terminasem micul dejun, dar mie tot îmi lăsa gura apă la vederea festinului pe care ni-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de pe maxilar, pe bărbie - și nu pot să - înțelegi... — Ți-ai uitat voalul, mi-a spus Luke, întinzându-mi punga. — A, am zis eu, simțindu-mă umilită, în vreme ce lacrimile continuau să-mi curgă de pe față. femeie care târa mai multe sacoșe de cumpărături s-a oprit în mijlocul străzii. Se uita la mine cu ochi plini de milă. — Mulțumesc. — Nu vreau decât să fii fericită. Fața lui Luke era aproape de a mea. Am încercat să nu mă uit la buzele lui, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ei, au și uitat iarna! Au uitat grozăvia, nici nu le pasă, se chiorăsc după muieri. Uită repede, omul uită repede, domnule... Domnul nu auzea, bătrânica decepționată făcu un pas lateral, se apropie de un zbârcit care își tot agita sacoșa goală. — Tocmai, tocmai! bodogănea moșulică, ghebosul. Mie mi-a murit nevasta, iarna asta. Nu ne-au dat căldură, ne-au ținut în frig toată iarna. Nici apă caldă n-am avut. Bolnavă de inimă... frigul a dat-o gata. D-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
hundert prozent, nu ca pișatul ăsta care se bea în societatea noastră multilateral dezvoltată. Dacă veștile sunt serioase, adică rele, primești o cafea super. Super, direct din cazanul lui Allah. Se și rotise prin harababura cotețului, printre cărți, cravate, caiete, sacoșe.a un scamator, pescuise deja din aer termosul și ceașca. Cafeaua, iat-o! O ceașcă mare, verde, plină, pe măsuța metalică dintre cele două scaune. — Numai pentru mine? — Eu am băut o cisternă, pistoanele mele au luat-o deja razna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trebuia dat vreun răspuns, cine să știe. — E mai interesant, crede-mă. Nu-mi plac eșuații, declasații. Mult mai interesant de partea asta a ierarhiei! Nu doar mai folositor. Mai interesant, crede-mă. Irina reintră în șuvoiul străzii. Bătrâni cu sacoșe, elevi în costume de mușama, agenți în uniforme și fără, gospodine alergând de la un magazin la altul, de la o coadă la alta, țânci pitiți prin ganguri, aerul încins și prăfos al goanei diurne. Buldozere, macarale, escavatoare, orașul asediat de șenilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să-i zici și bogdaproste?... Păi, de când se lucrează la metrou, nu mai merg tramvaiele. Vin cu autobuzul, ocolesc. Schimb trei autobuze, mi se urăște, doar v-am spus. — Și te mai oprești la lapte. Iar ai două sticle în sacoșă. Ți-am spus să iei laptele aici, la colț. M-am certat cu Nuțica, responsabila. Nu mai vrea să-mi pună deoparte. Când ajung eu, nu mai e nici urmă de lapte. A zis că v-a rugat de niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se oferă decât acest medalion irizat, halucinație. Uită să coboare, se lasă strâns, strivit, dus oriunde, anihilat în marele trup comun, din care se trezește, cândva, aruncat, năuc, pe trotuar. Se dezmeticește, caută chipul adolescentei. Nu vede decât pălării mototolite, sacoșe rupte, ciorchini de nasturi împrăștiați pe caldarâm. De ce evit închisoarea, de ce n-am curajul să fiu închis, de ce nu avem puterea de a umple, dintr-odată, închisorile, toți, toți, suprapopularea închisorilor, așa bombănea recepționerul, privind furnicarul oboist neobosit, să apuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
altădată, peste dealurile tăcute. A pus valiza pe zgura umedă dintre șine, a ridicat privirea, da: se afla la destinație. Fațada de cărămidă, stâlpii metalici, acoperișul de sticlă murdară. I-a urmat, grăbit, pe puținii călători spre stația deautobuz. Căciuli, sacoșe, basmale, boccele. Se strânseseră, așteptând, așteptând și înmulțindu-se, în jurul chioșcului închis, unde se vindeau cândva țigări și biscuiți. După aproape o oră de așteptare, apăru, în sfârșit, cu farurile mijite, Bătrâna. Sforăia, clătinându-se, zornăia din șuruburi, ușile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
le! O surpriză: Fănică. Verdicte precise, obiectivitate glacială. Un tip nervos, totuși. Își freacă, din când în când, palmele uscate și mari, își tot îndreaptă ochelarii. Vorbește despre familie. Soția medic nu e dintre aceia care își umplu buzunarele și sacoșele cu bacșișuri, ca atâta lume din spitale, restaurante, tribunale, de peste tot... Cu fiul, dialogul e fracturat, prea duri sunt tinerii de azi. Cât despre el insusi, inginerul Olaru, muncește enorm, a devenit de neînlocuit la locul de muncă, cam asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de troleu! Lumea din stație se holba la neobișnuita apariție, uitase de vehicul. De departe, recepționerul Vancea urmărea secvența. Vântul înșuruba rafale iuți, umezeala se îngroșa, totul plutea într-o ceață rece, muind oasele și gândul. Un bondoc transpirat, cu sacoșe doldora în fiecare mână, se apropie de vedetă. Vorbiră ceva, ca doi vecini sau ca stăpâna cu servitorul de la moșia părinților. Brunetul încerca să-și elibereze un braț, să se încline, să sărute mâna princiară. Vedeta seînălță brusc, peste toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
subțire de lână aurie, ca broderia metalică de zale medievală. Făcea semne agitate spre taxiul care se apropia. Trepida, veselă, înviorată de norocul care frână perfect în dreptul ciocului roșu al botinei. Abia atunci sesiză agitația nefericitului care își tot muta sacoșele și se înclina, transfigurat. Zâmbi, îl bătu ușor pe umăr, să-l liniștească și... îl mângâie pe capul rotund și ud. Își introduse cu precauție trupul lung lung în carcasă. O ultimă fracțiune a pelerinei, ușa făcu țac, motorul pornise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-s de nasul nostru. Pământul se învârte, nu stă pe loc, chiardacă noi nu vedem. Troleibuzul întrerupse prelegerea filozofică. Împiedicat, brusc, să mai ofere și alte secrete profesionale, colegul Teodosiu Gică, zis Boală, zis Șeful, își folosi admirabil coatele și sacoșele ca să răzbească prin mulțimea isterică, să pătrundă primul în arcasalvatoare. Recepționistul Anatol Dominic Vancea Voinov rămase singur, din nou, vinovat de deprimare și vinovat de neîncrederea față de interlocutorii zilelor și nopților sale. Femeia reapăru, însă, în reveriile sale nocturne. Râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu mai mult, în nici un caz mai mult. Apare o vânzătoare grasă și ia o ladă de portocale pentru personalul magazinului. Începea fierberea. Apoi, peste drum, de la magazinul de electrice, apare și de acolo o vânzătoare, ia și asta o sacoșă, tocmai când un client cerea să i se cântărească 15 kilograme. Auziți, 15 kilograme! Asta a declanșat explozia. A venit șefa magazinului, o harababură, ce mai. Deci, se reia avansarea. Poporul vociferează, nu mai dați decât 2 kilograme, atât, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
urcasem, deci, la Rond, în puturoasa navă. Aglomerație, ca totdeauna nici un loc. Ei bine, în fața mea... un domn, un adevărat domn. Figura prelungă de sud-american, leit Tavi... Mă prinsesem de bara scării, îl vedeam, din când în când, fragmentar, printre sacoșele, brațele și capetele pasagerilor de pe scară. Apoi, cobor să iau autobuzul. Aștept cuminte, ei bine, n-o să credeți, când urc în autobuzul aproape gol și dau să mă așez... închipuiți-vă, erau locuri libere, perforez biletul, dau să mă așez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ei... — Mersi, eu am altele. Nici nu pot polemiza lamasa dumitale. Mâncare prea bună. Moleșește. Și balonează, să-ți spun drept. Tolea extrase bancnota dintre degetele șoferului și o restitui doctorului care tocmai ieșea din mașină, cu toate bagajele: trenciul, sacoșa, servieta, umbrela. Profesorul își consultă ceasul. — Iartă-mă, nu pot. Trebuie să fiu acasă. Mă așteaptă o damă. Un argument la care cedezi, după câte știu. — Cedez, fără să îndrăznesc a-l pune la îndoială. Dar regret. Bine, altă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-și permitea să contribuie, am achitat-o eu în întregime. În după-amiaza ceremoniei - duminică, 11 iunie -, am lăsat-o pe Lucy cu o bonă și am plecat pe jos spre parc împreună cu Tom, care ducea cutia de metal într-o sacoșă verde, cu însemnele anticariatului pe ea. De când începuse weekendul, vremea fusese oribilă, un val înăbușitor, opresiv, de temperaturi de treizeci și cinci de grade și lumină orbitoare, iar duminică a fost cea mai rea dintre toate zilele, unul dintre momentele acelea aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de dulciuri, iau revista People ca să mă pun la curent cu bârfele. Nu am mai citit nimic despre Julia Roberts, J-Lo&comp. de peste o săptămână și am nevoie de o doză. Vânzătorul pune revista și bomboanele de ciocolată într-o sacoșă. E minunat cum aici încă mai dau sacoșe de plastic gratis. O bătaie pe umăr. E Amy. S-a schimbat. Ce-au stewardesele cu îmbrăcămintea? Niciodată nu se decid cu ce să se îmbrace. Eu o pun pe seama faptului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
la curent cu bârfele. Nu am mai citit nimic despre Julia Roberts, J-Lo&comp. de peste o săptămână și am nevoie de o doză. Vânzătorul pune revista și bomboanele de ciocolată într-o sacoșă. E minunat cum aici încă mai dau sacoșe de plastic gratis. O bătaie pe umăr. E Amy. S-a schimbat. Ce-au stewardesele cu îmbrăcămintea? Niciodată nu se decid cu ce să se îmbrace. Eu o pun pe seama faptului că suntem obligate să purtăm uniformă toată săptămâna. Devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
destul de rău să fiu închisă cu ei într-un container mare de metal ore în șir, fără să mai aranjăm să ne întâlnim și după ce aterizăm. Adică avem nevoie de o pauză! — Arată ce ți-ai cumpărat. Amy îmi smulge sacoșele de plastic, precum un copil entuziasmat. Când Dumnezeu ținea lecții de subtilitate, Amy clar a lipsit pentru că-și făcea manichiura. Ia uite, ai cumpărat People! Ador revista asta, spune ea, scoțând-o din sacoșă. Din fericire pentru mine, flutură doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ți-ai cumpărat. Amy îmi smulge sacoșele de plastic, precum un copil entuziasmat. Când Dumnezeu ținea lecții de subtilitate, Amy clar a lipsit pentru că-și făcea manichiura. Ia uite, ai cumpărat People! Ador revista asta, spune ea, scoțând-o din sacoșă. Din fericire pentru mine, flutură doar People prin aer, și nu vreo revistă erotică deochiată. Mă scoate din sărite când cineva citește o revistă pe care am cumpărat-o înainte să apuc eu. Amy își face de lucru cu revista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
zece. Cel puțin, asta e senzația pe care ți-o lasă. Dacă New York e orașul care nu doarme niciodată, L.A. e orașul care pare să se închidă la apusul soarelui. Mă întâlnesc o oră mai târziu cu Debbie, încărcată de sacoșe. Îi arăt cărțile pe care mi le-am luat și își dă ochii peste cap. Crede că tot visul de a scrie un scenariu e o prostie. Ca majoritatea oamenilor. Debbie nu vrea să-și care sacoșele până acasă, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]