1,542 matches
-
pus cămașa și chiloții peste pistol. M-am așezat gol pe marginea patului și m-am uitat la băiat cum se dezbracă. Și-a Împăturit cu grijă costumul albastru, ponosit. Și-a scos cămașa și și-a pus-o peste sacou, pe speteaza unui scaun. Avea pielea netedă și arămie. Băiatul și-a dat jos chiloții și s-a-ntors și mi-a zîmbit. Apoi a venit și s-a așezat lîngă mine pe pat. Mi-am plimbat o mînă Încet pe spatele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Întîlnit cu avocatul, l-am Întrebat pe trăgător dacă vrea să ia cina cu mine și ne-am dus la un restaurant pe San Juan Létran. Trăgătorul m-a-ntrebat care-i povestea mea și i-am spus-o. Și-a-ntors reverul de la sacou și mi-a arătat o seringă Înfiptă pe partea interioară. - SÎnt pe marfă de douăș’opt de ani, a zis. Vrei să iei? *** Există un singur dealer În Mexico și acesta e o ea: Lupita. E În branșă de douăzeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
dacă stau să mă gîndesc, nu pot să-nțeleg cu precizie de ce anume. Am coborît din taxi, am făcut cîțiva pași pe stradă și-am intrat În bar. Tipul stătea sprijinit de tejghea, cu spatele și umerii slabi strînși În sacoul gri. S-a-ntors spre mine cu o față lipsită de expresie. - Ieși afară În fața mea! am zis. - De ce, Bill? a-ntrebat. - Dă-i drumu’! Mișcă! Am scos revolverul de la centură, armîndu-l În timp ce-l scoteam, și i-am proptit tipului țeava În burtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
trezit În dimineața următoare Într-o cameră necunoscută. M-am uitat Împrejur. Stabiliment ieftin. Cinci pesos. Un șifonier, un scaun, o masă. Prin perdelele trase vedeam oamenii trecînd pe-afară. Parter. O parte din hainele mele erau Îngrămădite pe scaun. Sacoul și cămașa Îmi erau pe masă. Mi-am coborît picioarele din pat și am stat așa, Încercînd să-mi amintesc ce s-a Întîmplat după acel ultim pahar de tequila. Mi se rupsese filmul. M-am dat jos din pat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Rollins acasă.” Era mult de mers. Rollins era În fața casei lui și Își plimba dogul norvegian. Era un tip bine făcut, de vîrsta mea, chipeș, cu trăsături pronunțate și cu un păr negru, sîrmos, ușor Încărunțit la tîmple. Purta un sacou sport scump, pantaloni de percal și o scurtă de velur. Ne știam de treizeci de ani. Rollins mi-a ascultat povestea din seara precedentă. - O să te-alegi cu creierii zburați tot umblînd cu pistolul ăla, a zis. Pentru ce-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mexican orice se poate Întîmpla. Bill a cumpărat oricum heroina și eu m-am dus undeva și nu l-am mai văzut pînă a doua zi, pe la unșpe Într-o frumoasă dimineață mexicană, stînd În picioare lîngă patul meu În sacoul lui negru-albăstrui, cadaveric, cu ochii mai strălucitori ca niciodată scînteindu-i În penumbra camerei cu perdelele trase. Stătea acolo cu impuritățile heroinei de amator În creier, ca spirocheții. - Ai de gînd să mai zaci mult În pat? m-a-ntrebat. Cu toate transporturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
aici, întrece orice regulă. Al cui este tabloul?” La întrebare a răspuns Vasile Savonea: -„E al pictorului de la Reșița”, arătându-mă cu mâna. Murariu privind în direcția mea a zis: ”Ah, te cunosc!” Și-a făcut un gest netezindu-și sacoul, zâmbind mi-a întins mâna zicând: ” Felicitări, dă-i înainte!” Pe domnul Murariu îl cunoscusem la Reșița, la un salon de toamnă. După vernisajul expoziției a urmat momentul discuțiilor amicale, protocolul. La masa de protocol, când am vrut să umplu
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
un salon de toamnă. După vernisajul expoziției a urmat momentul discuțiilor amicale, protocolul. La masa de protocol, când am vrut să umplu paharele cu vin, sticla de vin lipindu-se de fața de masă, a vărsat paharul domnului Murariu pe sacou și pe pantaloni. Eu îmi ceream scuze continuu, iar dânsul repeta, netezindu-i sacoul ca și acum: -„Nu-i nimic, nu-i nimic, doar soția o să spună că iarăși m-am bețivit.” Aici am avut plăcuta surpriză să-i reîntâlnesc
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
masa de protocol, când am vrut să umplu paharele cu vin, sticla de vin lipindu-se de fața de masă, a vărsat paharul domnului Murariu pe sacou și pe pantaloni. Eu îmi ceream scuze continuu, iar dânsul repeta, netezindu-i sacoul ca și acum: -„Nu-i nimic, nu-i nimic, doar soția o să spună că iarăși m-am bețivit.” Aici am avut plăcuta surpriză să-i reîntâlnesc pe unii colegi, să-i cunosc personal pe cei despre care auzisem multe sau
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
comisie și să-l bage în Cartea Recordurilor, dar destul ca să-i bage în draci pe toți care-l cunoșteau. Cu pantalonii mai era cum era, că-i cumpăra mai mari și-i purta suflecați pe dinăuntru. Problema era cu sacourile, că a cumpărat unul nou primăvara, vara nu l-a purtat, că a fost tot timpul arșiță, iar când să-l îmbrace toamna, nu-i mai venea. Toate astea însă n-au însemnat nimic, până ce a ajuns la 1,85
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ora 5 după amiază să mă lase într-o celulă a securității din Bacău. În celulă era un miros insuportabil deoarece în aceeași încăpere era și un wc turcesc necurățat. În prealabil mi-au luat ochelarii, m-au lăsat în sacou, în care m-au ținut toată iarna în celula neîncălzită și mi-au tăiat curelușele lungi de la sandalele cu care eram încălțat. Fiindcă nu se țineau sandalele de picior mi-au aruncat în celulă niște pâslari rupți la talpă în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
între cartierul băncilor și Universitatea din Geneva. Decor alb, elegant, clasic, plus cea mai bună cafea espresso din Geneva. La ora prânzului nu se mai găsea nici o masă disponibilă. Oameni de afaceri, "femei de afaceri" în uniforma lor obligatorie (adică sacou elegant și pantaloni de stofă), bancheri perfect asortați și cu multe ore de fitness la activ. Spovărăiesc vesel, aparent fără griji, complet detașați și totuși extrem de atenți la fiecare gest. O lume bogată și rafinată care își permite să cheltuie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
redacție, îl întâlnim doar la coadă la casierie, în zilele de leafă. În prezența unei activiste care semăna cu o broască, s-au rostit discursuri pe bune despre meritele literare ale lui Nichita, după care el, treaz, pieptănat și cu sacou, a vorbit îndelung poezie, cu geniul lui de a improviza. Vorbea inspirat, presărând, printre superbe metafore, laude la adresa secretarului general, „mândria de a trăi aceste vremuri“, „onoarea de a participa chiar la Conferința Națională“. De câte ori auzea chestii din astea, activista
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
o să-mi pun rochia aia albastră pe care mi-a făcut-o tanti Geta de la II. M-am gândit că, nu știu de ce, dar ne îmbrăcăm toți de parcă am merge la balul de sâmbătă-seara: băieții la costum și cravată sau sacou bleumarin și pantaloni gri (asta-i mai nou damblaua șmecherilor de la „Negruzzi“), iar fetele în „creații“ de voal, catifea și ce ne mai rostuiesc mămicile noastre de la pilele lor, croite cum dă Dumnezeu, fiecare cu norocu’ ei. Pe a mea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
exemplu, Liviu. Liviu era într-a unșpea, purta peste costumul de elev un fular alb de la frate-său, din uniforma marinei (mișto, nu ?), și era un fumător adevărat : chiar dacă-i scăpa țigara pe jos, el o lua, o ștergea de sacou (în toaletă era întotdeauna ud pe jos) și o băga în gură. Bineînțeles că gesturile acestea stîrneau admirație în public - nimeni nu era capabil de așa ceva. în „Barul nostru“ se putea servi o gamă variată de țigări. De bază erau
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
prezervative, fiindcă începusem să folosesc din ele cînd mă iubeam pe mine însumi - era o senzație faină să o faci cu zgîrciul pe puță, mai ales că te gîndeai cum trebuie să fie cînd o faci de-adevăra telea. În sacoul de elev, în căptușeală, loc la care ajungeai prin spărtura buzunarului, aveam de multă vreme un prezervativ Protex, „pentru orice eventua litate“, al cărui ambalaj ajunsese să se tocească rău de tot. Oricum, eram foarte prevăzător. Cum se întîmplase, atunci
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
senzația de orbire. În bănci, așezați după o ordine de ei știută, se află absolvenții de acum 20 de ani, mulți dintre ei alături cu soția sau cu soțul. Îmbrăcați în ținută festivă, bărbații dau semne vădite că îi stânjenesc sacoul și cravata și își adună discret cu batista picăturile de sudoare de pe față. Femeile, avantajate din acest punct de vedere, poartă bluze sau rochii subțiri, vaporoase, și discută în surdină cu colega sau colegul de bancă. Toți așteaptă emoționați sosirea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
în ultimele zile prin București și pe care i-ai lăsat-o Inei; tot în dulapul meu tronează rochița de vară care îți plăcea ție mult, cu tonalități predominante de roșu închis, aceea care fusese deux pièces [, de la] Timișoara, și sacoul. Joi, nici nu știu ce-am mai făcut: piața, roșii și vinete, coafat; după masă ședința partidului soc[ialist] dem[ocrat]. care nu s’a mai ținut; am vizitat expoziția partidului care a fost la Royal (fosta cafenea pe unde
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
până la urmă, v-ați hotărât totuși să vă fie livrat acasă? Mă întorc pe călcâie și dau cu ochii de Arthur Graham, proprietarul de la Arthur’s Antiques, rezemat de tocul ușii de la intrarea în prăvălie, pus la patru ace, în sacou și cravată. — Nu sunt sigură. Mă sprijin de dulăpior, încercând să par extrem de detașată. Ca și cum aș avea nenumărate alte opțiuni, una dintre ele fiind chiar aceea de a rămâne aici pe trotuar o vreme. — Poate, zic. — Șaptezeci și cinci de dolari, oriunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mintea perfect relaxată, mă apucă panica și îmi vine să țip: “Poftim? Suze și Tarquin?“ Pe bune acum, Tarquin era până nu demult vărul cel ciudățel al lui Suze. Ani de zile a fost doar tipul stângaci din colț, cu sacou demodat și cu obiceiul de a fredona Wagner în locuri publice. Era tipul care rareori se aventura afară din tărâmul sigur al castelului său din Scoția - și, când a făcut-o, a făcut-o ca să mă invite în oraș, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Amărâți? Graham, ăștia sunt otravă curată! Mami și tati! Cobor în grabă ținându-mă de balustradă și iată-i, în picioare lângă șemineu. Tati e în costum de zi, cu un joben sub braț, iar mami e îmbrăcată cu un sacou bleumarin, o fustă înflorată și pantofi roșu aprins, care nu sunt chiar același roșu cu pălăria. — Mami! — Becky! — Mami! Tati! Cobor în fugă și-i îmbrățișez pe amândoi odată, inspirând cu nesaț parfumul familiar de talc Yardley’s și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
profit de ocazie ca să mă întorc și să arunc o privire rapidă adunării. Locul e ticsit la maximum, sunt și oameni care nu au loc să se așeze. Sunt foarte mulți bărbați viguroși cu kilturi și foarte multe femei cu sacouri de catifea, Fenny e însoțită de toată liota ei de prieteni din Londra, și toți se pare că au pălării Philip Treacy. Și uite-o și pe mami lipită de tati, cu o batistă la ochi. Ridică privirea și mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să cred! țip încântată și sar jos de pe podium. Suze! — Bex! Suze apare în ușă, bronzată și tonică; are părul împletit codițe și prin rochie i se distinge o umflătură destul de pronunțată. Surpriză! — Gravidă? În spatele ei intră Tarquin, cu un sacou antic și de demult peste un tricou polo și părând de-a dreptul șocat. Suze, draga mea, ce spui tu aici? Șase — Ne-am gândit să-ți facem o surpriză! îmi spune Suze, după ce rumoarea stârnită de apariția lor s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
capul deocamdată la asta. Oricum, nu vreau să mă trezesc cu nu știu ce discurs fals și stângaci. E mult mai bine să aștept momentul potrivit și să fiu spontană. Când ajung la Barneys, o găsesc pe Christina aranjând un stativ cu sacouri de seară. — Bună! îmi zice în clipa în care intru. Ai semnat tu actele alea pentru mine? — Poftim? zic absentă. O, sorry, am uitat. O fac azi. — Becky? Christina mă fixează cu atenție. Ești bine? Da, foarte bine! Doar că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
află exact la intrarea în raionul de shopping personalizat, și discută cu șefa de la resurse umane. — Ce linie nouă? zice, ridicând ochii. A, bună, Becky. Rahat. Trebuie să pun punct acestei conversații chiar acum. Lisa... spun disperată. Vino să vezi sacourile cele noi de la Marc Jacobs pe care tocmai le-am primit! Lisa mă ignoră cu grație. — Cum îi spune la colecția asta? Își mijește ochii la tăbliță. Danny Kovitz! Nu pot să cred că Erin nu mi-a zis că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]