936 matches
-
a Ka’abei (templul Kaaba - n. M.C.), salutând de departe sau de aproape colțurile (arkan) construcției În formă de cub și, În special, colțul În care se găsește Încastrată Piatra Neagră, care, Încă Înainte de Revelație, reprezenta un semn principal al sacralității templului, obiect comun de cult pentru toate triburile. ș...ț Cele șapte Înconjurări sunt prilej de meditație și rugăciune, gesturi neprescrise formal În Scripturi. Cu toate acestea au fost compuse texte pentru rugăciune, pe care pelerinul le recită sau le
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
temporalității, pelerinajele ciclice (legate de anumite sărbători din calendarul religios) se deosebesc de cele ocazionale, inițiate de pelerini În orice moment al anului; c) pe o axă socială, pelerinajele colective se deosebesc de pelerinajele individuale; d) pe o axă a sacralității, pelerinajele religioase se opun celor laice. Nu trebuie uitat Însă că modernitatea cunoaște numeroase forme de „turism religios” (L. Tomasi, 2002), În care elementele de comportament laic și religios se amestecă, precum și variate tipuri de pelerinaje la locuri considerate semnificative
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
geografic, Între diferite țări și etnii; În plan social, Între diferite forme de organizare socială; În plan religios, Între diferite religii sau curente și mișcări religioase; În plan cultural, Între manifestări specifice existenței profane și manifestări tipice pentru contactul cu sacralitatea. În plus, pelerinajul mediază Între formele culturale elitiste și cele populare, legând Într-un proiect religios clasele sociale diferite (la fel ca și carnavalul, care face Însă acest lucru din perspectiva negării, a derizoriului și a ludicului). De asemenea, trăirile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
alte obiecte considerate sacre, pentru a fi văzute, adorate, plimbate prin spațiul comunitar, atinse etc. Cu ocazia acestor procesiuni sau pelerinaje, oamenii au confirmarea depozitării elementelor sacre În interiorul comunității și, În același timp, pot să prezinte altor comunități bogăția Însemnelor sacralității (și, implicit, puterea religioasă) a societății lor; f) rituri de consum ostentativ: În timpul sărbătorii sunt pregătite și consumate cantități uriașe de alimente și băutură. Deseori, acestea pot include mâncăruri tradiționale, care se prepară numai cu ocazia unei anumite sărbători și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
temporalitatea carnavalului inversează ritmurile obișnuite, profane sau sacre: În antiteză cu majoritatea ceremoniilor, manifestările carnavalești au loc noaptea. În ciuda caracterului ludic și a manifestărilor de contestare a ordinii comune, carnavalul are profunde semnificații religioase - calendarul său este ancorat În calendarul sacralității creștine: Timpul carnavalului este caracterizat de relația dintre Dumnezeu și oameni și, din această cauză, sărbătoarea are tendința de a căpăta o semnificație transcendentală și universală. Începutul carnavalului se pierde În negura timpului, deoarece este legat de Întreaga umanitate. În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de tabuuri referitoare la accesul la Însemnele puterii (podoabele) și la relațiile proxemice (interdicția de a fi mai sus decât șeful). La fel, În cel de-al doilea caz, consumul ritualic al substanțelor sacre consfințește ierarhiile și relațiile de putere. Sacralitatea substanțelor este validată printr-o construcție mitologică elaborată, referitoare la originea lumii cosmice și sociale și la relația privilegiată dintre divinitate și cel desemnat să conducă. În felul acesta, elementele puterii devin simbolic inteligibile și acceptabile, iar semnificațiile ritului și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
universul creat. Altfel spus, formele esențiale ale acestuia sunt părți din trupul divinității, sunt transformări funcționale ale trupului ei: ochii devin astrele zilei și nopții, sângele dă naștere fluviilor, iar sudoarea ploilor, șira spinării se transformă În munții uriași etc. Sacralitatea cosmosului derivă din sacralitatea Demiurgului: viața sa se transferă universului, iar acesta reproduce vitalitatea ființei originare. După ce a despărțit cerul și pământul, Pangu, temându-se că ele se vor uni din nou, s-a proptit cu picioarele pe pământ și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
formele esențiale ale acestuia sunt părți din trupul divinității, sunt transformări funcționale ale trupului ei: ochii devin astrele zilei și nopții, sângele dă naștere fluviilor, iar sudoarea ploilor, șira spinării se transformă În munții uriași etc. Sacralitatea cosmosului derivă din sacralitatea Demiurgului: viața sa se transferă universului, iar acesta reproduce vitalitatea ființei originare. După ce a despărțit cerul și pământul, Pangu, temându-se că ele se vor uni din nou, s-a proptit cu picioarele pe pământ și, Înălțându-și capul, a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
virulența vulcanismului ei etnic așezat pe caste și printr-o elevată și fecundă spiritualitate. La aceasta, se adaugă protectorul Acoperiș al Lumii (vârful Everest / Ciomolungma al Himalayei), căruia scriitoarea i-a consacrat o elegie albă și i-a admirat profunda sacralitate dată de tenacitatea pelerinilor carel străbat de-a lungul și de-a latul, căutându-și În zadar nemurirea. Peste pustiuri, munți și văi, curg fermecătoare ape ale „sfintelor” fluvii Indul, Gangele, Brahmaputra, Godavari, Kaveri și Krishna, iar Înălțimile cerului vor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
până la ascultătorii yoghini și budhiști ai remodelării sufletelor pierdute, India pare să fie tărâmul muzicii carmice a meditației către bucuria veșnică și către căutarea Luminii Adevărului care fluidizează benefic contrastele muribunzilor. În fond, Gangele și Indul - aceste smaralde supravegheate de sacralitatea Muntelui și țâșnește din ghețari deja primitoriau darul de a ști să aline refugiul remușcării unor asceți și pelerini retrași la limita subzistenței, a unor fachiri sau călugări cerșetori și chiar a unor yoghini care-și rostesc sensul durerii. Cu toții
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
chiar concurent cu literatura sacră, se formează conceptul de literatură profană, laicizarea apare treptat și în definirea și economia actului literar. Laicizarea deschide drum, în primul rând, a ceea ce se va numi estetizarea, autonomizarea și heterogenia literaturii: „Ieșită din sfera sacralității dominante, literatura poate să se cultive și să se gândească, tot mai liber, pe sine și pentru sine, să se deschidă spre cât mai multe valori” În același timp, laicizarea introduce în literatură un principiu de contestare, de critică, ideea
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
fapt care își va pune amprenta și asupra fenomenului literar. Astfel literatura sacră devine definiția centrală a literaturii medievale. Este accepția „oficială” a Evului Mediu, consacrată prin totalitatea izvoarelor scrise religioase și oficiale. Efectul este recunoașterea unanimă și solemnă a sacralității primordiale și substanțiale a literaturii. Cartea sfântă devine prototipul absolut al tuturor cărților. Specifică epocii medievale este recunoașterea divinității ca arhetip al creatorului, respectiv al poetului. Poetul inspirat exista și în antichitate, dar acum e vorba de alt tip de
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
scrierilor sacre. De importanță capitală se dovedește, în acest sens, teoria sensurilor: literal, alegoric, moral și anagogic, punctul de vârf al literaturii critice medievale. Putem concluziona că Evul Mediu nu este numai perioada în care ideea de literatură - centrată pe sacralitate și cultură - devine omogenă și stabilă, ci și o perioadă de diversificare analitică precizându-și întreaga terminologie de bază. I.4. Specializarea De la Renaștere înainte situația se schimbă. Definiția literaturii devine mai tehnică, mai savantă. Se poate vorbi de începutul
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Procesul de laicizare spirituală și culturală se reflectă și în terminologia literară. Sub presiunea noului context cultural sensul de bază a literaturii sacre se complică și se laicizează. Alături de cultura sacră a bisericii, oficializată, canonică, apare o nouă formă de sacralitate puternic culturalizată: cultura umanistă. Efectul valorizării sacralizate a literelor este foarte important. Putem vorbi de o adevărată „sanctificare” a studiilor literare. Apare, precum la Erasmus, ideea de literatură ca formă de pietate. Literatura nu poate fi concepută decât în primul
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
îi indică omului voința lui Dumnezeu. Dumnezeu este creator și ordonator și legea naturală tinde tocmai să mențină ordinea creației”. Pe de altă parte, legea naturală „din garanție a cetățeanului în fața puterii politice, devine motiv de obligație în conștiință a sacralității puterii care o promulgă”. Al doilea moment: cel care reușește să facă distincția între binele subiectiv (legat de intenția omului) și cel obiectiv (legat de voința lui Dumnezeu) este Toma de Aquino. După doctrina sa, prima regulă a legii naturale
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
NOI PROBLEME ANTROPOLOGICO-ETICE Introducere Pentru a începe un discurs despre fenomenul bolii trebuie să precizăm câteva elemente fundamentale care constituie baza acestui discurs actual, cum ar fi: corpul, individul, omul și persoana. În cadrul personalismului creștin de inspirație tomistă, persoana și sacralitatea vieții ocupă un loc esențial în articularea statutului metafizic al ființei. Conform acestei antropologii, persoana, așa cum vom vedea, este o unitate psiho-fizică de trup și suflet care, în orice alegere, se angajează în toată realitatea sa. Ioan Paul al II
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
cel puțin cu o autonomie personală incipientă; exaltarea subiectului a cauzat fenomenul relativismului moral, definit ca un „pericol foarte grav și mortal”, pentru că a creat o confuzie gravă între binele și răul legat de dreptul fundamental la viață. 3.2. Sacralitatea și inviolabilitatea vieții În introducerea enciclicii Evangelium vitae, Sfântul Părinte relevă faptul că „prezenta enciclică, rodul colaborării episcopatului catolic din orice țară din lume, vrea să fie o reafirmare precisă și fermă a valorii vieții umane și a inviolabilității sale
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
are o identitate etică, pe lângă cea personală, care se fondează pe conștiința morală personală, cu rădăcini adânci în mentalitatea dominantă, în educația asimilată și în experiențele personale acumulate. Se impune astfel o evaluare și o recunoaștere a valorii și a sacralității corpului din perspectivă personalistă, în fața sfidărilor biomedicinei și a eutanasiei, și o perspectivă antropologică și teologică corectă despre persoana feminină, egală în demnitate, complementară în rolul ei și colaboratoare demnă în scopul transmiterii fidele, către noile generații, a valorilor umane
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ale modernității, în care comunitățile religioase cu toată măreția, puterea și coerența lor firească au decăzut constant după Evul Mediu târziu, a fost iminentă (Decăderea s-a produs din mai multe motive, dintre care două foarte importante și legate de sacralitatea unică a acestor comunități. Acestea au fost: 1. efectul călătoriilor de explorare a lumii din afara Europei, care a lărgit brusc orizontul cultural și geografic, iar ca urmare logică și concepția oamenilor despre formele posibile ale vieții umane; 2. pierderea treptată
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Eliade, ce relatează ce s-a petrecut în illo tempore, ceea ce au făcut ființele divine la începuturile Timpului, arată cum a ajuns să existe o realitate (cosmosul sau o parte a lui), explicația acestei realități. Miturile, aceste construcții spirituale, înfățișează sacralitatea absolută; ele sunt revelări ale misterului, după Lucian Blaga. Miturile sacralizează crearea și evoluția universului, timpul și spațiul, apariția divinităților și faptele lor, sacralizează evenimentele cosmice, naturale, apariția, evoluția și afirmarea omului. Acestuia îi oferă trasee sacralizate de existență, modele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
comparativ cu celelalte, sunt beneficiarele sexului multiplu plătit. Sexualitatea creatoare și distrugătoare în mituri Mitul, după Mircea Eliade, în Aspecte ale mitului, Sacru și profan, este o realitate culturală complexă ce relatează ceea ce s-a petrecut in illo tempore, înfățișează sacralitatea absolutului și manifestările sacrului în lume. Mitul concentrează adevăruri profunde despre existența supraomenească și omenească, oferă omului o viziune asupra lumii văzute și nevăzute, activități, modele morale, coduri de comportare în cele mai diferite situații de viață economică, religioasă, familială
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
teogonică, referitoare la apariția și viața divinităților, cosmogonică, referitoare la apariția și dezvoltarea universului, antropogonică, referitoare la apariția și evoluția omului. Mitul oferă oamenilor paradigme modele de viață, de comportare, de activități. Cunoașterea și asumarea miturilor permite accesul omului la sacralitate, integrarea sacrului în viața omului, trăirea lui în lumea sacrului și îngemănarea sacrului cu profanul. Cunoașterea și asumarea mitului înseamnă pentru om, după Lucian Blaga, revelarea misterului, privilegiul de a trăi întru mister și revelare, ceea ce reflectă nevoia de religiozitate
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de fapt o formă de manifestare a prostituției masculine. Procesiunile de venerare a falusului și a yoni, a organelor genitale masculine și feminine, în Thailanda, India, Egipt, Japonia, s-au prelungit și în manifestări libertine moderne. La greci, hierodulele reprezentau sacralitatea sexuală ca slujitoare ale Aphroditei în temple, renumite erau templele din Corint și din Cipru. La romani, în serbările organizate în cinstea zeiței Acca Larentia, larentalia, și în cele organizate în cinstea zeiței Flora, floralia, se practicau și unirile sexuale
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a avea mai mulți clienți și pentru a câștiga bani. Ce făcea de fapt ? Își vindea doar trupul pe durata a unsprezece minute de sex. Pentru a nu-și pierde sufletul, se confesa în jurnal. Sărutul era tabu, ținea de sacralitatea iubirii, era exclus în relațiile cu clienții. Maria a avut, printre alte experiențe, și aceea a practicii sado-masochiste, trăind asocierea durere suferință plăcere, transformarea durerii fizice în plăcere, ca o situație de limită. A mai cunoscut noi reguli ale meseriei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
suprafețelor reflectorizante sau/și transparente: oglinda, apa, gheața, sticla, diamantul, oțelul, aurul, toate culminând în imaginea purificată a muzicii și luminii. În centrul cărții stă lunga compoziție rayela sau 27 poeme găsite - odisee a spiritului în căutarea totalității / unității și sacralității. Cele douăzeci și șapte de piese consemnează tot atâtea trepte ale realului - cum ar fi spus Noica -, supus alchimic transsubstanțierii, anunțată, ca într-un laitmotiv de uvertură, în primele versuri ale poemului: „și totuși înăuntrul trupului său / oricine poate preschimba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]