928 matches
-
cea mai reprezentativă pictură în ceea ce privește puterea artistului de a obține și a oferi revelația prin creație. Tehnică lui Coltofeanu atinge aici o anumita virtuozitate: pânză care îmbracă ființele supranaturale sporește de fapt transparență, iar lumină învăluie misterios peisajul, conferindu-i sacralitate”". (Viorica Buica) "„Dorin Coltofeanu conferă o magnificența de o discreție sobra pânzelor sale, care emană un aer de profundă originalitate, datorat tocmai îndelungilor sale decantări cerebrale, modului în care își condensează gestualitatea artistică, ce se reflectă benefic în demersul său
Dorin Coltofeanu () [Corola-website/Science/317072_a_318401]
-
1675, fapt ce a întors invadatorii din drumul lor, sau miracolul din 1759 în care cneazul polon Mikołaj Bazyli Potocki și-a asasinat de 3 ori vizitiul în preajma mănăstirii, de fiecare dată fără succes, fapt ce l-a convins de sacralitatea locului. Această a condus la mai multe danii din partea acestuia precum și la intervenția pe langă Papă (Pototki fiind catolic) că Sfanțul Iov să fie canonizat și de biserică Apuseana. Potocki a murit în 1782, fiind îngropat în Catedrală Adormirii a
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
serbări-delegații cetăților din Liga aduceau phorosul chiar în timpul marilor dionisii de primăvară. Și femeile erau printre spectatori. Spectacolul, cu centrul în orchestra, aria unde se desfășurau evoluțiile corului, și în mijlocul căreia se află un altar dedicat lui Dionisos ce marca sacralitatea unei serbări ce debuta prin sacrificii și rugi adresate zeului, fiind prilejul celebrării faptelor remarcabile ale celor onorați prin decrete care se citeau în deschiderea ceremoniei. Dramele erau interpretate de doi actori, exclusiv bărbați, care jucau mai multe roluri, convenția
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
zidire este la ea un sălaș care protejează prin căldură maternă și nu prin opoziție de monolit. Instalațiile ei apelează și la simțul olfactiv, pe lîngă cel vizual și cel tactil. Victoria știe să transforme un loc, să-I dea sacralitate. Știe de altfel să se folosească și de cuvînt în feluri neașteptate. Dan Popescu (...)Instalația ei vizuală și tactilă devenise, brusc, olfactivă. Buchete și buchețele de cimbru, lavandă, sunătoare și busuioc, ca să enumăr doar câteva din secretele parfumului degajat, erau
Victoria Zidaru () [Corola-website/Science/316850_a_318179]
-
viața, crezând, în mod eronat, că în felul acesta numele familiei lui va fi răscumpărat. Acest mod de gândire este o contradicție la ceea ce învață religia musulmană, care susține că toți indivizii sunt responsabili pentru propriile acțiuni, fapte. Islamul accentuează sacralitatea ființei umane de vreme ce Coranul spune că a omorî o persoană nevinovată este egal cu a omorî întreaga rasă umană. Islamul recunoaște și celebrează demnitatea intrinsecă dăruită de Dumnezeu tuturor indiferent de rasă, etnie, sex, religie. Coranul explică acest lucru prin
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]
-
și grafică (1991), Vitrine pariziene - ulei și grafică (1992), Nostalgia fotografiei - ulei (2001). Pentru mine, centrul lumii este satul natal, Scobinți. Aici mi-am descoperit înclinația spre artă, mâzgălind pereții albi cu tăciune declară artistul într-un interviu din 1999. Sacralitatea locului de naștere a fost surprinsă într-un ciclu din care fac parte lucrări că Fanfara din Scobinți, Drumul amintirilor, Școala din Scobinți, pictate la sfârșitul anilor ‘70 și care se regăsesc în colecția Muzeului de Artă Iași. A avut
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
Katița Kiulavkova, Dorințe (Poezii eretice), Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2003 (în colab.); 60. Poesys 7 * Ars Poetica, Antologia Festivalului Internațional „Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș“, ediția a 7-a, Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, 2003 (în colab.); 61. Poesys 8 * Sacralitate, Antologia Festivalului Internațional „Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș“, ediția a 8-a, Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, 2004 (în colab.) 62. Poesys 9 * Venere și Madonă, Antologia Festivalului Internațional „Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș“, ediția a 9-a, Editura Academiei Internaționale
Carolina Ilica () [Corola-website/Science/326735_a_328064]
-
asemenea, includerea poemului amar ar fi fost menită să fie o ironie sau o parodie a convenției de la timpul scrierii sale atât în literatură, cât și în viața reală. La mijlocul secolului al XIX-lea era ceva obișnuit să se sublinieze sacralitatea morții și frumusețea de a muri (vezi personajul Micul Johnny din "Our Mutual Friend" de Charles Dickens și moartea lui Helen Burns în "Jane Eyre" de Charlotte Brontë). În schimb, Ligeia vorbește despre teamă personificată în „ceva roș-sânge”. „Viermele biruitor
Viermele biruitor () [Corola-website/Science/325773_a_327102]
-
asemenea, includerea poemului amar ar fi fost menită să fie o ironie sau o parodie a convenției de la timpul scrierii sale atât în literatură, cât și în viața reală. La mijlocul secolului al XIX-lea era ceva obișnuit să se sublinieze sacralitatea morții și frumusețea de a muri (vezi personajul Micul Johnny din "Our Mutual Friend" de Charles Dickens și moartea lui Helen Burns în "Jane Eyre" de Charlotte Brontë). În schimb, Ligeia vorbește despre teamă personificată în „ceva roș-sânge”. Alte interpretări
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
trăiesc sub „teroarea istoriei” într-un timp istoric fragmentat, redus la evenimente reale; așteptând ca să li se prezinte o piesă așa cum sunt ei obișnuiți să o primească, viața lor este redusă la o existență vegetativă. Ei nu mai cred în sacralitate, rămânând astfel captivi ai timpului istoric, din momentul în care a fost proclamată moartea lui Dumnezeu. Timpul în care trăiesc ei coincide cu durata reprezentării piesei între „opt treizeci și unsprezece și treizeci și cinci”. Actorii, dimpotrivă, realizează, prin intermediul jocului, un proces
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
și de o lungime considerabilă cu privire la camuflarea sacrului în cotidian, ce clarifică originile acestei teorii pe care prozatorul o considera cheia de boltă a tuturor scrierilor sale de maturitate. Textul metafizic și enigmatic al nuvelei ar oferi astfel accesul către sacralitate prin cultură, adâncind conceptul de coincidentia oppositorum și transfigurând creator momentul istoric. Filologul Mihai Gheorghiu afirma că nuvela „Podul” este foarte reușită datorită „discursivității excesive” și a guvernării strategiilor narative ale fantasticului de către coincidentia oppositorum, dar nu reușește totuși să
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
partea de locuință rezervată femeilor - și "mahram" - grupul de rude cu care relațiile sexuale ale unei femei sunt interzise prin lege și cu care ea este liberă să se întovărășească. În general, restricțiile impuse femeilor sunt legate de concepția asupra sacralității. Onoarea personală și familială este deseori identificată cu controlul exercitat asupra sexualității femeilor, parte esențială pentru identitatea publică și socială a bărbaților. Există puncte de vedere conform cărora textele islamice și valorile pe care le promovează se fac responsabile pentru
Condiția femeii în islam () [Corola-website/Science/329070_a_330399]
-
prevăzută o serie de ritualuri minuțioase. Majoritatea par să dateze dinainte de islam și să fi fost preluate de Muhammad. În același timp, multe dintre ele nu au un echivalent în afara islamului. Pelerinul "(ḥăǧǧ)" intră în perimetrul sacru în stare de sacralitate "(muḥrim)" îmbrăcat în două bucăți de pânză, fără cusături. (Hitti 87) Spre deosebire de bărbați, femeile pot, mai mult sau mai puțin, să se îmbrace cum doresc. În ceea ce privește bărbații însă, pe lângă elementele vestimentare obligatorii, nici pantofii nu trebuie să fie cusuți. Apoi
Hajj () [Corola-website/Science/329084_a_330413]
-
musulmană se sărbătorește "'Īd al-Aḍḥa (Sărbătoarea Sacrificiului)". După ce se întorc de la Mina la Mecca, pentru un ocol final al Kaaba, "ḥăǧǧ"-ul este complet. După ce se rade pe cap și renunță la îmbrăcămintea rituală "(iḥrăm)", musulmanul iese din starea de sacralitate "(iḥlăl)". Deși nu face parte din ritual, pelerinii vor profita de ocazie pentru a merge în nord, la Medina, unde petrec cam o săptămână în orașul Profetului, săvârșind o rugăciune în moscheea construită în jurul mormântului Profetului. Însă unii pelerini aleg
Hajj () [Corola-website/Science/329084_a_330413]
-
acestea, le-a sărit în ajutor dar a avut aceiași soartă. Vergilius descria acest atac alșerpilor ca o pedeapsă divină pentru că Laocoon a încercat distrugerea calului. Troienii interpretaseră cele întâmplate ca un semn divin și au început să creadă în sacralitatea calului și că cele afirmate de Sinon erau adevărate. Vergilius în cea de-a două carte a Eneidei, relatează în acest fel atacul șerpilor: Mai există o versiune a mitului care zice că este vorba de o pedeapsă a lui
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
care răspundeau de aprovizionarea cu apă a pelerinilor, era o sarcină rezervată aristocrației din Mecca: Ea asigura tototadată rodnicia plantelor : Cunoscut este și , izvorul din deșert, cu apele sale care curăță, tămăduiesc și dau viață, devine firește obiect al venerației. Sacralitatea izvorului Zamzam datează din perioada preislamică . Arborele este un simbol care apare în Coran și în culegerea de "hadith"-uri (spuse ale profetului). Dacă în general arborele întruchipează omul în căutarea unui destin mai bun, neviciat de gânduri rele, esențele
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
activitate profană. Mircea Eliade respinge această concepție prin cele trei povestiri care se referă exclusiv la activitatea teatrală și în care personajul comun, Ieronim Thanase, lansează o teorie a teatrului, care integrează ideile științifice ale autorului despre mituri, simboluri și sacralitate. Teatrul devine în această accepțiune un mijloc de cucerire a libertății individului într-o societate dominată de restricții, în care pe parcursul unui spectacol de teatru de câteva ore pot avea loc întâmplări ce se petrec în realitate pe parcursul unei vieți
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
Mircea Eliade”, în "România literară", anul XXXVI, nr. 2, 15-21 ianuarie 2003.</ref> Poveștile istorisite de învățător contribuie la o redescoperire a spațiului „mitic”, uitat de contemporani, scoțând în evidență incompatibilitatea dintre lumea sacră și lumea profană și imposibilitatea înțelegerii sacralității lumii de către cei ce trăiesc în timpul profan. Nuvela „” a fost tradusă în peste 15 limbi străine, fiind una dintre cele mai traduse scrieri ale lui Mircea Eliade. Învățătorul pensionar Zaharia Fărâmă (fost director al școlii primare de pe strada Mântuleasa și
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
cunoscută reprezentare a Cinei cea de Taină este cea realizată de Leonardo Da Vinci, însă această reprezentare nu este corectă din punct de vedere istoric, conform lui Urciuoli. "Pictura lui Leonardo își are originile în secole de coduri iconografice. Reprezentând sacralitatea euharistiei, Cina cea de Taină are un puternic substrat simbolic care nu ajută la reconstituirea istorică a momentului", a mai comentat Urciuoli. Adunând date istorice și indicii din opere de artă paleocreștine, așa cum sunt picturile murale din catacombe datând din
Ce a mâncat Iisus la Cina cea de Taină by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101189_a_102481]
-
Nedelcu, Albumul expoziției "Boca et ses amis", 2008, Galeriile de Artă Focșani, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "10+1", Galeriile de Artă Focșani, 2008, 2011, 2012, 2013, 2014, 2015, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Artă și sacralitate" - Ediția I, Galeriile de Artă, Focșani, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013, 2014, 2015, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Zoon politikon", Galeriile de Artă Focșani, 2009, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Interferențe" - Galeria "Brâncuși" - București, 2010
Liviu Nedelcu () [Corola-website/Science/336882_a_338211]
-
În concepția lui Petru Ursache, arta este subsumată unei dualități umano-divine, orice abordare a ei de pe una din cele două poziții fiind lacunară și deformată: „frumosul a intrat în conștiința europeană asemenea lui Ianus bifrons: cu o față luminată de sacralitatea divină, așa cum se cuvine celei mai importante invenții umane, arta, dar cu cealaltă spre raționalitatea agresivă și arogantă. Lucrările de specialitate elaborate până-n prezent sunt prea adesea scrise de pe poziții partizanale, individualiste, tendențioase și, de aceea, lacunare, deformante”. Criticul Gheorghe
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]
-
doctorilor să pună foc „pretutindeni", „până s-o preface-n scrum trecuta mărire de-o clipă, care a fost odinioară nebiruitul Ștefan ". În momentele arderii rănii, înfrățindu-și durerea cu patimile lui Iisus, Ștefan cel Mare capătă o aură de sacralitate. Măreția voievodului este însă dincolo de uman: hotărârea de „a duce" Moldova și după ce nu va mai fi, testamentul politic lăsat tinerilor (în care domnul le dăruiește țara, lor și generațiilor care vor veni, până „în veacul vecilor"), fac din Ștefan
Apus de soare () [Corola-website/Science/335840_a_337169]
-
Lăcătuș prezintă o mare varietate de tehnici. Nu numai că sunt excelent executate tehnic, dar au și un puternic substrat conceptual. Simple bucăți de piatră sunt transformate și servesc scopului său de a redescoperi și de a găsi expresie în sacralitatea vieții de zi cu zi. Sursele de inspirație ale artistului sunt legendele și marile mituri ale umanității. Lucrând în tradiția îndelung respectată a juxtapunerii suprarealiste a formelor disparate pentru a crea noi semnificații, Mircea Lăcătuș face efortul de a merge
Jocuri de culori și forme by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104422_a_105714]
-
supererou în brațele rutinei ideologice (Dan Crețu, Pietà). Iată câteva dintre operele propuse: Sorin Ilfoveanu, Florăreasă Florăreasă, lucrare în tempera pe hârtie, din 1983 a pictorului Sorin Ilvoveanu (n. 1946, Câmpulung Muscel) Suntem din nou în lumea cu aură de sacralitate oarecum păgână a artistului, cu personajele ei hieratice și stranii, cu păsările și animalele prinse într-o relație consubstanțială cu umanitatea. Și unele, și altele, devenind elementele unei simbolistici personale. Un univers personal, populat de personaje mitice, de păuni, de
Cum se vede omul contemporan, în viziunea lui Baba, Câlția, Ilfoveanu, Ciucurencu, Paul Neagu, Adrian Ghenie… by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105464_a_106756]
-
referitoare la chipuri, expresii, atitudini, decizii arbitrare sau capricioase. Fie că ele erau ale călăilor, fie că aparțineau victimelor. Toate cărțile lui Oliver Lustig sunt despre viață, despre miracolul ei, despre demnitatea ei intrinsecă, despre moralitatea ei prezumată și despre sacralitatea ei necesară salvgardării condiției umane. Ajungând la Auschwitz la 18 ani, a ajuns însă să înțeleagă limbajul morții: cu suferințele și umilințele îngrozitoare de dinainte de moartea propriu-zisă. Sunt sute de pagini nu numai în cartea cu titlul explicit, Limbajul morții
Oliver Lustig sau a trăi la Auschwitz și a gândi despre fenomenul Auschwitz by Prof. univ. Vasile Morar () [Corola-website/Journalistic/105580_a_106872]