15,319 matches
-
viață se întoarce în amintire, punctual, ca un șoc, și nu de bunăvoie, ani de-a rândul, ca urmările unei uriașe beții cu psilocybin. Foșnetul vântului în ceea ce avea să se transforme peste câteva clipe în frunză de fag cânta Sacre, totuși auzea undeva, în muzica de primăvară a devenirii lumii, și iarna. Undeva, în gustul șampaniei, pândea angostura. - Au venit să te ia doi funcționari de la Criminalitate Externă, zise femeia. Îi puse în brațe cutia viorii. - În marile tradiții spirituale
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
simplitate (...) Și totul va fi bine și/ Orice fel de lucru va fi bun/ Când limbile flăcării vor fi-mpletite/ În încoronatul nod de foc/ Și foc și trandafir vor fi una” (Ibidem, p. 411). T.S. Eliot vorbește despre unificarea luminii sacre cu aceea a gândirii individuale - parcă îl auzim pe sfântul ortodox Gregorie Palamas: „Iar după ce-i vom fi durat Luminii Invizibile altar, să reglăm și micile lumini potrivit vederii noastre omenești/ Și-ți mulțumim că întunericul ne-aduce mereu aminte
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
apreciere. Totuși, sunt convins că teatrul corespunde unei nevoi umane fundamentale. În special în ziua de azi, în plină confuzie, e important să ne amintim că la originile sale teatrul s-a născut din mister. Atunci când omul își pierde simțul sacrului, viața își pierde sensul”. Are dreptate Andrei Șerban, dar asta nu schimbă cu nimic lucrurile, adică nu poate opri (de)căderea. Hrană pentru mințile noastre Nu fără legătură cu observațiile marelui regizor privind mass-media de la noi este și faptul pe
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4261_a_5586]
-
română contemporană o altă tedință poetică decît cea ludică, practicată de o parte dintre poeții, începînd, să zicem, cu Petru Romoșan, Florin Iaru, și terminînd cu Mircea Cărtărescu și Lucian Vasiliu. Vizionarismul lui Aurel Pantea își trage seva din scrierile sacre, dar și din poeți de talia lui William Blake, Poe sau T.S. Eliot. Iar dacă ar fi să facem referiri la lirica noastră, atunci l-am vedea apropiat de Nebănuitele trepte ale lui Blaga, de Cubul Negru al lui Bacovia
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
și cartea-album, bogat ilustrată, aflată la intersecția de tehnici, stiluri și teorii, cu variante precum „albumul publicitar”, „albumul jurnal intim”, „albumul cu indicii” sau albumul pentru copii și adulți care dă o imagine, la propriu și la figurat, despre monștri sacri precum Proust sau Nietzsche. Povestea, îmbrăcată și adaptată la contemporaneitatea cea mai recentă, revizitată, deturnată sau răsturnată, cartea animată, romanul „mondializat” își găsesc fiecare un loc în cele aproape patru sute cincizeci de pagini ale acestei cărți în care seducția și
Despre joc, copii, cărți și traducerea lor la ora mondializării by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4479_a_5804]
-
ales pentru lucrătorii acestei instituții- o punte nevăzută între moșii și strămoșii noștri, pe de o parte, și, pe de alta, între noi, copiii, nepoții și strănepoții noștri. E un neprețuit izvor de cunoștințe, bucurie, mândrie și totodată, un îndemn sacru și solemn, adresat, deopotrivă, semenilor și urmașilor pentru lucru bine făcut. Câte din instituțiile și întreprinderile țării pot spera ori se pot lăuda cu o astfel de carte pentru minte și inimă, precum cea de față? Îmi înclin fruntea cu
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
actul credinței, el se unește cu Hristos”. Autoarea ne împărtășește experiența credinței, ce implică revelația, epifania, care poate fi posibilă diferit, în funcție de axul moral, spiritual al cititorului. Dar, să nu uităm că axul valoric al fiecărui individ are la bază SACRUL din noi, indiferent dacă unii imaturi spiritual nu-l acceptă, considerându-se atei. Dr. Brândușa VORNICU Cuvânt înainte Sunt mai mult de cinci ani de când încerc și mă chinui să înțeleg ce a vrut Maria să-mi spună, în curtea
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
curețe mai întîi și apoi va intra. Acest curățat se referea la alungarea spiritelor joase. După două zile, motanul nostru a revenit. Curat. Se spune, din bătrâni, că pisica este animalul Mariei. și nu vorbesc prostii, ci vorbesc despre animale sacre. În tradiția și în poveștile fiecărui popor sunt lucruri, obiceiuri, animale, plante benefice oamenilor și invers. Trebuie doar să putem ști a interpreta corect zestrea ancestrală. Discutam azi cu doamna Florentina U. și am avut amândouă același gând : să încercăm
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
ce e mai frumos în această lume: un mulțumesc și o floare. și lui George Văsâi la fel. Așa cum au spus și ei, au început să vină și alții după dânșii, din ce în ce mai mulți; vă recomand aici o carte „Cetatea focului sacru” - din aceeași editură (întâmplări trăite la mânăstirea de la Țîpova-Orhei), și nu numai: să mergeți în vizită până acolo, căci nu-i departe, și o să vă facă bine. Pentru că am vorbit atât despre formă și fond, vreau să mai scot ceva
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
actorul din noi pentru a accepta să mergem la teatru. Este întotdeauna o pro-blemă de etică, dar și de sacralitate, să ne alegem postura de spectator. Căci dacă spectacolul se desfășoară sub ochii noștri, atunci identitatea dintre joc și act sacru, pe care o revela Platon, devine evidentă, tocmai prin depășirea narativității cotidianului pentru a intra în poeticitatea scenei. Însuși cadrul fix al unui spectacol de teatru oprește mintea din căutările ei iluzorii, o înțelepțește, o ajută să se focalizeze asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mă ierte, sunt o poamă rea", amintind din nou cuvintele lui Huizinga. "Jocul oamenilor, în aspectele sale superioare, adică unde înseamnă ceva sau unde sărbătorește ceva, își are locul în sfera sărbătorii și în cea a cultului, adică în sfera sacră"5. Putem conchide că Emil Botta imaginează o lume exacerbată, colorată, frenetică, unde până și abstracțiunile cele mai impalpabile, cele mai nerușinate cu putință îți pot da cu tifla, te pot fenta într-un mod surprinzător, îți pot face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
o vibrație a rugăciunii. Nu numai de la Huizinga, dar încă de la Platon știm că jocul sparge limitele existenței fizice pentru a confirma caracterul supralogic al existenței noastre în univers. Platon vedea nu doar similaritate, ci identitate între joc și acțiunea sacră. "Școlarul" este metafora ingenuității, a fragilității, o suavă floare, un crin conștient de efemerul ficțiunilor sale, de nesiguranța nu numai a zilei de mâine, ci și a clipei de acum, a înțelesului ei redundant și umilitor. A fi mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a trăi, dar nu oricum, ci în spectacol, tocmai atunci când spectacolul i se refuză, când lumea întreagă pare să fi fost înghițită de o ciudată amnezie. Cel mai înalt om din lume este Poetul. El are nevoie de un spațiu sacru pentru a-și desfășura jocul, dar acest spațiu, după cum spuneam, se închide brusc, împotriva voinței celui care l-a creat: Singur, blocat în singurătate. Mâinile mele au creat hotare. Avea dreptate Adam. Odaia mea e un balon suspendat în atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
care se complace și pe care crede că doar o mimează, dar constată că nu o poate depăși. Absența este fundamental polisemantică, populată de viziuni. Prin implozia naturii (absență dusă la paroxism) se videază scena. Actorul lipsit de scenă (spațiu sacru!), ca și de recuzită, este un nonsens: Dar unde-i marea pe care o blestemau pescuitorii și uraganul nebun, îmbătat de victorii? Jocul actorului este în sine o dramă. El e conștient de efemerul artei sale și totuși continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mi-a trebuit o viață ca să mă conving că în afară de Biblie nu e nici un adevăr. Shakespeare, pe lângă Biblie, — eu demonstrez asta și la Sorbona — e scriitor din Găești. BISERICĂ În afara slujbelor bisericii nu există scară către cer. Templul este spațiul sacru, în așa fel încât și vecinătățile devin sacre în prezența lui. Știi unde poți căpăta definiția omului? — te întreb. În templu. În biserică. Acolo ești comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul și asemănarea Lui. Dacă Biserica ar dispărea din istorie
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
că în afară de Biblie nu e nici un adevăr. Shakespeare, pe lângă Biblie, — eu demonstrez asta și la Sorbona — e scriitor din Găești. BISERICĂ În afara slujbelor bisericii nu există scară către cer. Templul este spațiul sacru, în așa fel încât și vecinătățile devin sacre în prezența lui. Știi unde poți căpăta definiția omului? — te întreb. În templu. În biserică. Acolo ești comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul și asemănarea Lui. Dacă Biserica ar dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispărea
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
bipedă, pe care eu îl consider „animal prost“, homo stultus — atunci când se screme să facă singur ordine, adică atunci când practică umanismul, îl înlocuiește pe Dumnezeu cu el. Nicăieri Dumnezeu n-a avut de furcă cu dracul mai mult decât în sacrul spațiu al Italiei. Acolo, adică, unde s-a născut umanismul în Renaștere. UNGURI Cu ungurii nu putem avea probleme militare: dacă dăm drumul la toți caii din Ardeal, fără călăreți, în două ceasuri se pișă în Budapesta. VLAD ȚEPEȘ Are
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
la figurat! Am luat foaia acasă; între zi și noapte, lumina se arată cu grijă, se ascunde între palmele neîncercate și plăpânde. Câți ani au trecut de la căderea Babilonului? peste 2500 ... apropiindu-ne de strămoșii pustiiți prin iarba fără începuturile sacre în tremurul lor strâns și efemer, atât de aproape de cer. Și se mai spunea că nouăzeci și nouă de tați au crescut generații dezlegând lacătul porților lumii întregi! Aproape că le atingem obrazul și ochii spre înălțimi rămași deschiși, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
o umbră de hârtie. * * * Dacă rămâneam acasă, scriam altfel de poezie! În lumina de sidef trecea regina pregătită pentru nuntă; gravă, își urma gândul greu de zăpezi și de ghețarii veniți de la pol, peste fluvii și nori. Mărgele colorate, florile sacre stau mărturie în dimensiuni înalte, celelalte au coborât în adânc de ape. Vine o vreme când cobori în fântână să alegi izvorul de otravă, tinerețea, de vremea bătrână. Dumnezeu a aprins luna nouă și a umplut câmpia cu rouă. * * * Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mai bine intitulat : e o definiție a întregului lirism. “Cartea e ca un colan de douăzeci și două de poeme, fără anecdota accentuată, cu un bărbat care circulă între pagini străvezii, cu gest teatral și pururea mut, având doar menirea sacră de a ține trează și în revarsare de parfumuri imensa grădină de trandafiri a ființei unei femei, atentă la ea însăși. Basme, legende auzite ori născocite, ritmuri, presupuneri, înnodări și împletiri de senzații, valuri de analize zbuciumate deasupra cărora se
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
caraghios, greoi și comic pe suportul piciorușelor subțiri.” Grotescul descrierii scoate la iveală sensibilitatea naratoarei care pare copleșită de abundența grotescului în manifestare ce, paradoxal, ar trebui să fie artistică. Totul este o schimonosire, păreau asemeni unor arahnoizi care insultau sacra mișcare ritmică a dansului. Autoarea atrasă de astfel de făpturi care prin contrast lasă dezvăluirii frumosul pe care-l caută și pe care îl dorește. Pentru prima dată în carte Manuela este portretizată în ipostaza ei de “baroniță feudală, pudrată
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
alte perechi de mamifere, exemplar în acest sens fiind comportamentul lupilor, atât de prezenți în miturile popoarelor indoeuropene. Este un ritual al tuturor viețuitoarelor, inclusiv al acelora din staulul în care s-a născut Pruncul Sfânt. Patrupedele „asistau” la evenimentul sacru în ordinea firească a vieții. Părinții care pregătesc „cuibul” pentru progenitură - iată o imagine venind din preistorie, prefigurare a unui șir infinit de cupluri. Văzută aici și acum, icoana nu are nimic patetic, solemn sau maiestuos!... Este „ceva absolut normal
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
este invenția creierului omenesc care i-a programat inteligența artificială, viteza de lucru. Robotul este o sculă care se programează. Profesorul: Omul este ființă vie care crează programe pentru robot. La începutul istoriei conștiente a omului mitologia era un crez sacru cănd oamenii se plimbau pe Pămănt împreună cu zeii. Dar unii dintre zei au plecat, alții au fost izgoniți, omorăți, răstigniți sau uitați. Dar omul astăzi și-a ridicat din nou privirile de implorare către Ceruri. Cărțile sfinte l-au dat
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
academician al Universului! Darwin: Un alt muritor, Galileo Galilei, care a îndrăznit să-și susțină teoria că Pămăntul se învărtește în jurul axei sale, celebrul e pur simove, în timp ce era ars pe rug. Evelin: Era ars pe rug pentru o teorie sacră a mișcării materiei în Univers. Darwin: și acest lucru l-a susținut prin sacrificiul suprem în timp ce ardea pe rug! Evelin: Este un adevăr recunoscut de întregul Univers. Academia Universului va fi onorată cu un alt membru! Așa cum este valabilă în
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
transmutarea într-o stare virginală, pură de orice condiție limitativă de ființare. "Să ajungi la începutul Timpului, afirmă Mircea Eliade, să atingi Ne-Timpul, prezentul etern care a precedat experiența temporală întemeiată pe prima existență eșuată." Se intră în "plenitudinea sacră" despre care vorbește autorul lui Empedocle, o neoființare al cărei cuprins este bucuria dezrobirii din orice sistem definitoriu, stare de pregeneză sublimată la maximum. Ca și în extazul mistic, se ating zorile unei dizolvări transfiguratoare, urmată de o înviere oarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]