1,126 matches
-
timp într-o stare de visare dulce, pînă ce primele umbre ale serii începură să-și caute adăpost prin ramurile copacilor. Îl zări pe Vlad desprinzîndu-se de tractor și apropiindu-se de șosea cu pași repezi. Era îmbrăcat într-o salopetă pătată toată de ulei. În mînă aducea un buchet mare de flori de cîmp și cîteva spice de grîu. Cînd îl observă pe Virgil se opri și începu să rîdă cu gura pînă la urechi. Virgil se făcu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
primi indicațiile necesare privind traseul pînă la peșteră. La drum! Ș i iată că, după tainice și îndelungi pregătiri, întregul grup se întruni, vineri dimineața, la ora 8 fix, lîngă cantonul părăsit de la marginea satului. Primul sosi Vlad, îmbrăcat în salopeta lui albastră, cu care lucra de obicei pe tractor. Îmbrăcămintea însă nu-l deranja deloc, chiar dacă era așa de ponosită. Dar nu și-o schimbase, pentru a nu-l bănui cei de-acasă că se duce în altă parte. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
la Huși. Se numea Școala profesională metalurgică și pregătea elevi în meseriile de lăcătuș mecanic, forjor și tâmplar. Eu am fost admis la clasa de lăcătuș mecanic. Statul ne oferea gratuit școlarizarea, cu hrană și uniformă pentru cursurile teoretice și salopete pentru instruirea în atelier. Uniforma era frumoasă de un bleomarin închis, iar la guler avea petlițe de un albastru deschis și aveam și o caschetă ca de ofițer la culoarea costumului. Ce, mai, eram foarte mândru. Locuiam la internat, unde
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pe mine și pe încă un coleg de clasă la brigada de tractoare ce-și avea sediul în localitatea Bivolari, pe malul Prutului, la vreo 50 de kilometri de Iași. De la școală am fost trimiși doar cu un rând de salopete, cu cascheta de elev și cu un rând de schimburi și un prosop. La brigadă locuiam într-un vagon special construit pentru brigăzile de tractoare. Avea opt paturi în care stăteam și câte zece persoane. Eu cu colegul meu împărțeam
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
săptămâni? Domnișoara Hapciu a tușit în pumn. Și Sfântul Fără-Mațe a intrat cu autobuzul pe o alee îngustă și întunecoasă. Printre clădiri atât de apropiate încât pereții lor împroașcă înapoi scuipatul maroniu al Pețitorului, și sucul de mahorcă îi pătează salopeta. Pereți atât de apropiați încât betonul zdrelește cotul păros al Verigii Lipsă, lăsat pe marginea geamului deschis. Până când autobuzul oprește și ușa se deschide, dezvăluind o altă ușă, una de oțel într-un perete de beton. Aleea-i atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nimănui probleme înainte să sosească fetița și băiețelul din Rusia. Adevărata problemă e că ea n-ajunge să vadă niciodată o puștoaică cu codițe și pistrui dacă n-a fost futută de cineva. Fiecare zvăpăiat, fiecare domnișoarac de copil în salopetă, cu o praștie în buzunarul de la spate, Cora îi întâlnește doar fiindcă au fost obligați s-o sugă. Fiecare zâmbet cu strungăreață e doar o mască aici. Fiecare genunchi înverzit de iarbă e un indiciu. Fiecare vânătaie, un reper. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe net altele noi. O nouă pereche. Undeva există oameni care-și fac un rost din cusutul vaginurilor minuscule în formă de buzunar și a scroturilor ca niște portmonee. Care îmbracă păpușile astea în rochițe de stambă înflorate și în salopete. Dar, de data asta, Cora a vrut ceva durabil. Așa că a căutat pe Internet. A comandat o pereche de la un producător de care nu mai auzise. Și de data asta a făcut confuzia între anatomie detaliată și anatomie corectă. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
înspăimântătoare și cu unele mijloace foarte primejdioase. "De unde, oare, răsar și încă, așa de căliți, dintr-odată?", se întrebau, în tăcere, fruntașii goldăneștenilor, privind, cu îndoială, la acești necunoscuți, înzorzonați în îmbulzeală de steaguri roșii și gătiți în luxul unor salopete stranii, având gustul coșmarului continuu, neîntrecuți în a preschimba albul în negru și invers, boscari în stare să uimească gloata prin felurile lor de a îmbina aerul matern cu bestialele duioșii. De voie-de nevoie, tot mai des, oamenii din Goldana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fiind învolburați din dormitoare de zvonul restriștii noastre, dar socotind ei cam că ar fi ceva probleme simple, acolo, așa cum se mai întâmplă, s-au sculat din pat și-au tras cizmele de cauciuc pe picioarele goale și numai în salopetă și o pereche de pantaloni, au ieșit din barăci, pornind-o să ne salveze pe noi Și se porniseră tustrei, cu tot cu Ilarion Cărare, de la care au auzit că bântuise zvonul prin barăci, dar când au răzbit la nișa de unde forfotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
după atâtea asalturi câte or fi dat ei și după atâta efort din partea lor, au să ne dezgroape de sub cotropirea Apelor din Munte Ci Cornel Braiu, după ce i-a șters fruntea lui Pamfil Duran, cu o bucată de mânecă de salopetă, muiată în apă rece, a continuat la cuvânt cu o anume amintire Zicând: bunicul din partea tatei, care se numea Carol Braiu, a trăit mult, așa de mult, că ajunsese să nu fie nici el bucuros Și pe când s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
salută cu o imensă politețe, ceremonioasă și comică, bălăbănindu-și lent încărcăturile uriașe, nepăsătoare la răcnetele zidarilor de jos, angrenați totdeauna în competiții stahanoviste simulate, maimuțărindu-l pe Taylor, americanul ăla caraghios, care nu știe că pe la chindii, proletari în salopete, rătăcindu-se unul de altul, trebuie să dispară discret, care-ncotro, pentru a se reîntâlni în jurul halbelor de votcă. Atracția cârciumilor mereu pline, devansând interesul față de orice altă întrecere, plonjează totul într-un deșert dezolant, cu dune din cărămidă spartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și pașnice vegetale, utile pentru a-i convinge pe cei cu Ochi-albaștri că are mâinile ocupate. A fost cât se poate de surprins și de alarmat, când băgă de seamă că în jurul său se aflau mereu niște tineri muncitori, în salopete (ajustate, nou-nouțe, scoase cu o zi înainte de la depozitele specifice). Tinerii muncitori, tunși corespunzător, cu perciunii retezați scurt, îl flancau permanent, fără nici o îndoială, cu misiunea evidentă de a-i bloca orice încercare de a se apropia din mulțime, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
invocaseră o pretinsă taxă de urgență, cerând astfel o plată întreită. În zarea limpede, răsăriră turlele de argilă ale Cetății furnicilor, tocmai atunci când la poporul lucrătoarelor se celebra secerișul grânelor. Prin ferestrele rădvanelor, greierii priviră cu mirare cum furnicile în salopete sărate de sudoare, cu brâuri tradiționale pe taliile lor incredibil de subțiri, își părăseau în scurt lanurile galbene, crângurile de meri și lânoasele turme, pentru a grăbi pe netede cărări spre porțile cele aprig străjuite ale cetății de humă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
încolo, pentru că e nevoie de multă pregătire, trebuie gândit totul... - Aha... ăla... o fac pe cunoscătorul. Ei, da... da... - A luat acum vreo două luni și-un premiu european c-o chestie beton de beton, țeapănă. Era îmbrăcat într-o salopetă cu petece, fiecare de altă culoare, își răsese jumătate de cap, pe partea cealaltă avea un soi de creastă, avea un scripete și s-a agățat de tavan cu capul în jos, asta ca s-arate că nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
periculos, îl preveni domnul J.L.B. Matekoni. Să stai pe lângă unul dintre băieții de acolo. Îl chemă pe cel mai tânăr dintre ucenici, cel care avea obiceiul să-l bată pe umăr tot timpul cu degetul lui unsuros și-i murdărea salopetele curate. — Întrerupe-te din lucru, îi ordonă. Supraveghează-i pe copii în timp ce lucrez. Ai grijă să nu pățească ceva. Ucenicul păru să fie încântat de noua sa atribuție și le zâmbi călduros copiilor. Ăsta-i tare leneș, cugetă domnul J.L.B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Jurig zise în spatele lui: - Ce țoale haioase ai! Gosseyn se întoarse și-l privi. Tonul lui Jurig indica faptul că nu vedea nici o legătură între haine și ceea ce spusese Gosseyn despre alte planete. Se uită la "țoalele" lui "haioase". O salopetă ușoară de plastic cu o închizătoare invizibilă și - tot invizibil - un regulator termic țesut uniform în materialul artificial. Foarte elegantă și scumpă după aspect și foarte comodă în special pentru un om susceptibil de a se găsi într-un climat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
duc eu să văd dacă e disponibilă, îmi zise. Peste tot în altă parte se zugrăvește. Bagă de seamă, să nu atingi nimic. Ea tresări când în casă se auzi ecoul unei lovituri foarte puternice, bombăni ceva despre bărbații cu salopete murdare care distrugeau locul și plecă în căutarea stăpânei, lăsându-mă să bat din călcâie pe pardoseala din marmură. Zugrăvitul părea să aibă sens. Probabil că o făceau în fiecare an înainte de curățenia de primăvară. Mi-am trecut mâna peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în formă de cort. — Poliția! urlă Becker la paznicul de noapte, care părea să aibă el însuși o slăbiciune pentru bere. Stomacul lui era atât de mare că mă îndoiesc că el ar fi putut să ajungă la buzunarele de la salopetă, chiar dacă ar fi vrut. — Unde țineți butoaiele vechi? — Poftim? Vă referiți la butoaiele goale? — Nu chiar. Mă refer la cele care probabil au nevoie de ceva reparații. Omul își atinse fruntea într-un soi de salut: — Aveți dreptate, domnule. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
multe părți. Oblonul atelierului era, în sfârșit, pe jumătate ridicat, mi-am aplecat capul și am intrat. Înăuntru, sub sânii uleioși ai unei fete de pe un calendar, am dat peste un bărbat robust, cam de vârsta mea, îmbrăcat într-o salopetă neagră de unsoare. M-am urcat împreună cu el într-o veche Dyane cu scaunele încălzite și ne-am dus la mașina mea. Trebuiau înlocuite pompa de ulei și manșonul. Ne-am întors să luăm piesele de schimb. Mecanicul m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care să poată fi schimbate repede și puse în mașina de spălat. Dar după ce ne-am învârtit de mai multe ori, am apucat râzând rochița de tafta și am aruncat-o în cărucior. Și cu aceeași euforie am cules bluzițe, salopete din flotir, o acoperitoare pentru urechi din blăniță, un pește albastru de pus în cădiță pentru a măsura temperatura apei, o carte plutitoare, o morișcă din animale, pentru agățat la cărucior, o pereche de pantofiori de gimnastică măsura 00, complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe sticlă: fiica mea doarme acolo înăuntru. Cu mânuțele vineții și ochii ca niște scoici închise pe chip. În zori, Kentu a intrat cu tine în brațe, caldă de somn și roșie după baia abia făcută. Erai îmbrăcată cu o salopetă nouă, albă cu broderie roz, și fețișoara îți părea mai destinsă. Chipul mamei tale, în schimb, se albise și acum prin piele apărea un fond gălbui. Era aplecată deasupra ta și tu o priveai cu ochii tăi voalați, îi supravegheai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
laterală, la o ușă scundă cu firma „Institutul de Limbi și Literaturi Botno-ugrice“. Irnerio bate la ușă cu putere, îți spune „Salut“ și te părăsește. Ușa se întredeschide puțin. Petele de var de pe tocul ușii și șapca ivită deasupra unei salopete căptușite cu blană de miel îți dau impresia că localul e închis pentru renovare, iar acolo nu se află decât un zugrav, sau un om de serviciu. — Profesorul Uzzi-Tuzii este cumva aici? Privirea ce consimte de sub șapcă e diferită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și ea, care-i întinde ofițerului un dosar cu documente de semnat. Între timp, tu îți continui periplul de la un birou la altul: un agent ia în păstrare documentele tale, un altul banii, un al treilea hainele, înlocuite cu o salopetă de pușcăriaș. — Ce capcană mai e și asta? reușești s-o întrebi pe Ingrid-Gertrude-Alfonsina, care se apropie de tine când gărzile îți întorc spatele. — Printre revoluționari există contrarevoluționari infiltrați, care ne-au făcut să cădem într-o ambuscadă a poliției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
obișnuiți ai localului — oameni de prin partea locului care, după cum arătau, nu erau fani de-ai lui Billy Joel — îl strigau să-l salute și îi făceau cu mâna. Un tip mai în vârstă, cu înfățișare aspră, îmbrăcat într-o salopetă de lucru cu etichetă pe care era cusut numele SMITH — una adevărată, nu din cele retro care se găsesc la raionul de îmbrăcăminte pentru tineret de la Bloomingdale’s — ridică spre Jesse cana de cafea și-i făcu cu ochiul. — ‘Neata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
noi. Vreți să am temperatura critică și să nu știu?! 29.04.2009 1 Mai... capitalist „Râde iarăși primăvara, peste câmpuri, peste plai, veselia umple țara, c-a venit Întâi de Mai...” Sandu Șpriț a sosit la cârciumă echipat În salopetă nou-nouță, culoarea gri-șoarece. Poartă o șapcă proletară pe cap și cântă pianissimo hei rup, hei rup, sar stânci de fier, În lupta dusă de brigadier... Este 1 mai muncitoresc, tovarăși, după cum anunță chiar el, În timp ce se așază la masă și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]