2,488 matches
-
nopții infinite înceta pe la patru a.m.. Bunica se instala, sub lumina veiozei, la războiul de țesut. Brațele ei harnice băteau firul și învârteau suveica. Veneau vecini la taină în casa bunicilor mei. Povesteau despre vremea trecută. Pe zăpadă afară lunecau sănii, iar pe geam, raze de soare palid, care totuși în cameră trasau o dâră în care vedeam atâta materie mișunând. Mă surprindea nonșalanța motanului de a moțăi cu nasul în raze. Răsadurile se pun în ghiveciuri iarna. Pe urmă, sunt
Despre munca eficientă: Trebuie să existe o anumită concordanță între acțiuni și planuri, dacă vrem să scoatem din ele toate roadele pe care le pot da. Lucian Blaga () [Corola-blog/BlogPost/339668_a_340997]
-
și șoaptele („Șoapte”), mângâierile („În căutarea mângâierii tardive”), neliniștea („Constrâns la amurguri”; „Extreme albe”), melancoliile („Vârstă”) și timpul („Formă de concesie”; „Înspre gândurile lui Dumnezeu”). Visul își trage, deci, puterea și din natură. Zăpada, de exemplu, îmbie la visare: „De pe sanie,/scrutam dealurile cu privire mândră/de mare domnitor/ domnitor al tăcerii” („Zăpadă și vis”). În „Cuvântul înainte” (pp. 5-7), Dan Cristea (poate cel mai mare critic de poezie român al momentului, în orice caz cel mai sensibil și cu cea
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
a zăpezii albă floare, Creează magia unor taine, Pe care tu le aduci, ninsoare. Câmpul vopsit în alb intens, Având culoarea crinilor curați, Aducând un nesfârșit imens, Din îngemănarea fulgilor imaculați. Copiii zburdă și aleargă, Prin plapuma de zăpadă, Ca săniile să le meargă, Nici nu le pasă că au să cadă! Referință Bibliografică: Zile de iarnă / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 467, Anul II, 11 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate
ZILE DE IARNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340816_a_342145]
-
instalată, geru-i aspru și tăios, Însă, nu-i că altădată, nici romantic, nici frumos. . . Doamne, unde-i bucuria, zarva mare a pierit, Ea-mi umplea Copilăria, strigam: ,, Iarna a venit!”. Cand ningea întâia oară, toți copii chiuiau, Era mare sărbătoare, săniile își scoteau. Tata, îmi făcea patine dintr-un lemn și un balot, Se miră lumea de mine, când le arătăm ce pot! Sus pe deal la Burduhosu, la biserică apoi, O făceam pe șmecherosu, când aveam patine noi. . Schiuri, mai
CIND SE PIERDE SANATATEA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341372_a_342701]
-
înfrângerile de până acum. Cum te apropii, se scutură ninsorile, diminețile albe de așteptare își lipesc florile de geamul ferestrei, în tâmple parcă-mi bat clopote surde. Se deschide poarta destinului pe care-l poftesc să intre; Moș Crăciun cu sania nopții, Te înconjor cu daruri și sunete de stele aflate acum pe acoperiș; sania pleacă lăsând vraiște atâtea bucurii în odaia cu brad împodobit unde iubirile noastre vin și trec. Referință Bibliografică: Noapte de Crăciun / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare
NOAPTE DE CRĂCIUN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341496_a_342825]
-
își lipesc florile de geamul ferestrei, în tâmple parcă-mi bat clopote surde. Se deschide poarta destinului pe care-l poftesc să intre; Moș Crăciun cu sania nopții, Te înconjor cu daruri și sunete de stele aflate acum pe acoperiș; sania pleacă lăsând vraiște atâtea bucurii în odaia cu brad împodobit unde iubirile noastre vin și trec. Referință Bibliografică: Noapte de Crăciun / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 727, Anul II, 27 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
NOAPTE DE CRĂCIUN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341496_a_342825]
-
într-o seară când au adus-o părinții la noi am hotărât să o vindecam de frică. Adevăratul Moș Crăciun nu venea atunci... Să fi fost prin 3 decembrie. El venea mai târziu când ningea. Venea din Laponia pe o sanie trasă de reni. Așa că am imprivizat noi un Moș Crăciun, cu barbă și costum roșu. Când l-a văzut a început să tremure! - Anastasia spune o poezie, ai fost fetiță cuminte? - Dddda, nu meleu, nu pot volbi, îmi temulă gula
MOŞ CRĂCIUN de TITINA NICA ŢENE în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341504_a_342833]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > NINSORI ALBASTRE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 323 din 19 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin Țene Ninsori albastre Cerne colinde cerul peste casă Ziua alunecă pe sănii spre apus Dintr-o clipă de lumină în noi rămasă Se naște în suflete,la fiecare,Iisus. Bate visul cu degetul în ferestre Vântul cioplește fluiere în alun, Când timpul coboară pe creste Sărbătoarea în case de Crăciun. Copii ne
NINSORI ALBASTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341766_a_343095]
-
degetul în ferestre Vântul cioplește fluiere în alun, Când timpul coboară pe creste Sărbătoarea în case de Crăciun. Copii ne colindă în prag Cântecele urcă spre stele,mai sus, Constelațiile vin să vadă Cum din suflet se naște Iisus. Alunecă sănii pe serile albastre Inelând cu doruri pământul străbun Copii aprind neliniști în astre Visând sub brazi păduri de Crăciun. Burgul doarme la miez de noapte Pe străzile Clujului umblă visul cel bun Când dinspre luceafăr ne vin șoapte Că umblă
NINSORI ALBASTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341766_a_343095]
-
-o afară. Nu s-a împotrivit deloc. Adica vreau să spun că n-a reacționat violent, deși ar fi putut-o face. Doar că nu vroia să meargă. Nu a făcut nici un pas. Am tras-o după mine, ca pe sanie, aproape că am dus-o târâș. Am urcat-o din nou în mașină și le-am zis să nu mai oprească nicăieri, sub nici un motiv. Și cred că așa au și făcut. Am tot sperat că Linda, Linda „mea'' este
LINDA (SERENADĂ TÂRZIE PENTRU SUFLETE PIERDUTE ÎN NEANT) de FLORIN MARINESCU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342300_a_343629]
-
pe strada unde școala intrase în vacanță și paznicul please cu cartela după pâine legând poarta cu o speranță... jucării confecționam din zdrențe de vise, ciorapul piciorului desculț îl făceam minge, în curtea școlii cădeau iubiri ucise, pe dealuri contempla sania cum în sufletele noastre ninge cu cântece rusești Tania. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Autobigrafie / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 289, Anul I, 16 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate Drepturile
AUTOBIGRAFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342567_a_343896]
-
gâtului, își băgă mănușile în buzunar și ieși din cameră. Coborî la beci, știa că acolo de ușă era rezemată săniuța. O luă și târând-o urcă scările. În curte stratul de zăpadă o ajută să lustruiască tălpile ruginite ale saniei. Până ajunse la poartă deja săniuța aluneca ușor. Deschise poarta încet și se strecură afară. Fu întâmpinată cu o chiuitură și cu o rafală de bulgări. Începu să țipe plină de zăpadă dar nu se lăsă, se aplecă și strângând
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
deja uzi de zăpadă și atât de veseli. După prima repriză se formară echipe și începură să se întreacă cu săniuțele. Ea făcu echipă cu Nicu, băiatul vecinilor de vizavi, Mihaela cu Bogdan iar Gabriela cu Marius. Ele stăteau pe sănii iar băieții le trăgeau. Nu era bine. După două ture deja băieții erau obosiți iar lor abia li se deschisese apetitul. - Haideți în ogaș! - zise Gabriela - Acum? -întreba Mihaela. - Da! Da! - ziseră băieții în cor. - E târziu... zise și ea
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
abatorului, era închisă de o poartă zăvorâtă cu lacătul. Dar poți opri niște copii năstrușnici să se joace? În gardul de ciment ce străjuia proprietatea, separând-o de stradă, era o spărtură destul de măricică. S-au strecurat pe acolo trecând săniile una câte una. Aleea era luminată din loc în loc suficient cât să poți vedea ce și cum în jur. Începură să se certe care cum să facă perechile, cum să împartă săniile care nu erau suficiente pentru toți. Făceau cu
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
destul de măricică. S-au strecurat pe acolo trecând săniile una câte una. Aleea era luminată din loc în loc suficient cât să poți vedea ce și cum în jur. Începură să se certe care cum să facă perechile, cum să împartă săniile care nu erau suficiente pentru toți. Făceau cu rândul nu mai conta cine conduce, cine cu cine urca pe sanie. Tot ce conta era sa alunece la vale! Doamne câtă frumusețe! Zburau săniile pe pârtie de ziceai că au aripi
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
să poți vedea ce și cum în jur. Începură să se certe care cum să facă perechile, cum să împartă săniile care nu erau suficiente pentru toți. Făceau cu rândul nu mai conta cine conduce, cine cu cine urca pe sanie. Tot ce conta era sa alunece la vale! Doamne câtă frumusețe! Zburau săniile pe pârtie de ziceai că au aripi! Și chiuiturile se ridicau până la cer. Gabriela făcu o manevră greșită iar sania zbură de pe alee peste pantă căzând vreo
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
cum să facă perechile, cum să împartă săniile care nu erau suficiente pentru toți. Făceau cu rândul nu mai conta cine conduce, cine cu cine urca pe sanie. Tot ce conta era sa alunece la vale! Doamne câtă frumusețe! Zburau săniile pe pârtie de ziceai că au aripi! Și chiuiturile se ridicau până la cer. Gabriela făcu o manevră greșită iar sania zbură de pe alee peste pantă căzând vreo 3 metri. Se strânseră toți în jurul ei. - Ești bine? - întrebă Luciana - Te-ai
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
cine conduce, cine cu cine urca pe sanie. Tot ce conta era sa alunece la vale! Doamne câtă frumusețe! Zburau săniile pe pârtie de ziceai că au aripi! Și chiuiturile se ridicau până la cer. Gabriela făcu o manevră greșită iar sania zbură de pe alee peste pantă căzând vreo 3 metri. Se strânseră toți în jurul ei. - Ești bine? - întrebă Luciana - Te-ai lovit? - întreba Mihaela - Te doare?-veni și Nicu îngrijorat Ea se ridică din zăpadă și într-un hohot de râs
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
răspunse: - Ați văzut voi drac mort și rață înecată?! - Nebuno! Ne-ai speriat de moarte! Am crezut ca ți-ai frânt gâtul! - Ei lasă că n-am pățit nimic! Ela e bine? -întrebă Gabriela de surioara ei care căzuse de pe sanie înainte de a se rostogoli rămânând sus pe alee. - Da, e bine! N-a pățit nimic! - Atunci nu-i problemă! Ce mai stați? Acum vă ajung luați-o înainte până nu ne îngroapă zăpada! - Se scutură de nea, întorse sania și
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
de pe sanie înainte de a se rostogoli rămânând sus pe alee. - Da, e bine! N-a pățit nimic! - Atunci nu-i problemă! Ce mai stați? Acum vă ajung luați-o înainte până nu ne îngroapă zăpada! - Se scutură de nea, întorse sania și își făcu loc printre copiii strânși în jurul ei provocându-i - Cine are curaj să se întreacă cu mine? Era o zvârlugă de fată cu părul șaten închis aproape negru cu cei mai schimbători ochii și cei mai sinceri. Dacă
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
în următorul minut să treacă șuierând pe derdeluș la vale. Luciana se speriase și asta îi înghețase pentru o clipa sufletul dândui o stare de frig sufletesc care parcă se întinsese în tot trupul. Urca încet. Nicu lângă ea trăgea sania. - Ce e cu tine? - întrebă el - Nimic . - Ba da! Este... ai devenit atât de tăcută și parcă nu mai ai chef de nimic. Te văd eu. - Să știi că nu mai am - răspunse ea cu un glas amar - m-am
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
mai bun om pe care îl cunosc. E prietena mea! Voi nu o cunoașteți așa cum o știu eu. O iubesc ca pe propria mea soră! Și zicând asta îi întoarsă spatele plecând. Nicu strigă după ea - Luciana stai așteaptă-mă! Sania... - O aduci când termini. Las poarta deschisă. Să nu faci zgomot să-i trezești pe ai mei. Aproape ajunsese la spărtură, când vocea inconfundabilă a lui Tanti Deleanu se auzi strigând - Gabriela!! Elena!! E doișpe noaptea mamă, haideți acasă! M-
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
de coceni netăiați...Dar pietroaiele alea cu țugui de zăpadă?...Ori bolovanii de pe pante...Ce-or fi? Ostași, curteni, slujitori, prințese, zâne sau mulțimea supușilor împăratului? Pe podețul ăla cu balustrade de argint trece o caleașcă de aur sau o sanie trasă de cai înaripați?...Chiciura și zăpada proaspăt căzută transformase tot peisajul în decor de basm, cu fantasme ciudate, care luau proporții uriașe în ochii minții lui Tudorel! Însă el nu vedea balauri cu șapte capete, zmei sau căpcăuni, Baba
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
răspuns. Îl privea indiferentă. Nici nu-și dădu seama când, peste fantasmele sclipitoare, cerul pâclos începu a cerne o pulbere de întuneric. Până să ajungă la podeț, Tudorel abia mai distingea formele albe acoperite de cenușă întunecoasă. Și urmele de sanie își pierduseră luciul, confundându-se cu cenușiul din jur. Treptat-treptat, linia plumburie a lui Izvoraș și a lăncierilor din garda sa dispărea în pulberea de întuneric. Mai strigă o dată din răsputeri : aa-hooo! Ecoul înlănțuit rămase impasibil la efortul său sonor
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
deal până...Știu! Știu! Asta e mâna stângă și cealaltă e dreapta! E simplu. Dar...nu văd podețul! Unde e podețul ? Ăăăă...A, uite-l ! Gata! Trecu podețul atent și o luă la stânga, chinuindu-se să observe licărul urmelor de sanie dar...unde a dispărut cișmeaua ? Și ce caută tufișul ăsta în fața mea ? Tăcând blând, tufișul îi scutură pe căciulă toată neaua după creanga lovită de el. -Ce ai cu mine, băiețaș, ce ți-am făcut ? -Au ! Cine vorbește ? Cine este
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]