1,125 matches
-
și Jaiminiya. Scopul ei era liturgic și practic, de a servi drept o carte de cântece pentru preoții care luau parte la liturgie. Un preot care intonează imnuri din Sama-Veda în timpul unui ritual este numit „udgătṛ”, cuvânt derivat din rădăcina sanscrită "ud-gai" („a cânta”, sau „a scanda”). Un cuvânt similar în română ar putea fi „cantor”. Stilurile de scandare sunt relevante pentru scopul liturgic al versurilor. Imnurile trebuiau să fie scandate în concordanță cu melodii fixe; de unde și denumirea colecției. Artharva-Veda
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
anul 594 devine religie de stat, artele și științele chineze; se adoptă calendarul chinez. Religia care a avut o influență considerabilă în Japonia medievală a fost budismul de origine indiană. Din budism s-a desprins zen-ul - cuvântul zen derivă din sanscrită (Dhyama) însemnând „contemplație”. Această ramură a budismului propune, în locul textelor sacre, atitudinea contemplativă care îl pune pe om în contact cu substanța absolută a lumii, a naturii. În urma reformei Taika, promulgată în anul 645, se aplică sistemul de organizare rurală
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
(Sanscrita: तन्त्र, "țesătura, urzeala "; astfel "principiu, sistem, doctrina, teorie" de la rădăcina verbală "tan" "a se răspândi, a se propagă", si sufixul "tra" "instrument") este una din metodele de dezvoltare spirituală și cunoaștere dezvoltate pe teritoriul indian. Prin
Tantra () [Corola-website/Science/308252_a_309581]
-
(păli: थेरवाद "Theravăda" (cf sanscrită: स्थविरवाद "sthaviravăda"); mot-a-mot „Învățătura Bătrânilor” sau „Vechea Învățătură”, este cea mai veche școală budistă care a supraviețuit până azi. A fost fondată în India. Este de tendință relativ conservatoare, și în general e cea
Theravada () [Corola-website/Science/307692_a_309021]
-
ei sunt cele stabilite de Al Treilea Consiliu budist, și că ele erau cunoscute sub numele de Vibhajjavada. În secolul VII, pelerinii chinezi Xuanzang și Yi Jing, numesc școala budistă din Sri Lanka „sthavira”. În India antică, acele școli care utilizau sanscrita ca limba religioasă, numeau această școală Sthaviras, dar aceia care foloseau limba pali, o numeau Theras. Atât Sthaviras cât și Theras înseamnă „Bătrânii” în limbile respective. Școala s-a autodenumit „Theravada” în documente începând cu secolul IV d.Hr., când
Theravada () [Corola-website/Science/307692_a_309021]
-
a verificat informația respectivă. Analizând diferitele afirmații are naționaliștilor hinduși, Koenraad Elst a arătat că ele nu doar sunt bazate pe informații inexacte, dar constituie și o răstălmăcire a istoriei. Este greu de presupus că o extindere a studiului limbii sanscrite ar fi ajutat în mare măsură progresul Indiei iar învățământul religios din madrase nu ar fi avut nici el un rol pozitiv. In anii 1830 India era departe de a fi un stat unitar. Sistemul introdus de Macaulay a dus
Thomas Babington Macaulay () [Corola-website/Science/307734_a_309063]
-
căreia îi adaugă un "Cuvânt înainte" și note), iar în 1979 scoate o nouă ediție din "Un dicționar al întelepciunii" (ed. Junimea, Iași). O contribuție cu totul specială a avut în promovarea studiilor române de indianistică. Bun cunoscător al limbii sanscrite, ca de altfel al principalelor limbi indo-europene vechi, și al literaturii și filosofiei indiene, C. Poghirc a reușit - contrar directivelor autorităților comuniste - să fundeze și să cultive, cu toate resursele sale și cu un mare entuziasm, o școală română modernă
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
(în limba sanscrita: भगवद्गीता - "Bhagavad Gītă", "Cântarea lui Dumnezeu" sau "Cântecul divin") este un vechi text epic sanscrit cuprinzând 700 de versete (sau 701 după unele recenzii) din Mahabharata ("Bhishma Parva" capitolul 25 - 42). Krishna, așa cum îl numește
Bhagavad Gita () [Corola-website/Science/306739_a_308068]
-
(în limba sanscrita: भगवद्गीता - "Bhagavad Gītă", "Cântarea lui Dumnezeu" sau "Cântecul divin") este un vechi text epic sanscrit cuprinzând 700 de versete (sau 701 după unele recenzii) din Mahabharata ("Bhishma Parva" capitolul 25 - 42). Krishna, așa cum îl numește autorul că Bhagavan (cel divin) și chiar versurile însele folosesc stilul sanscrit (metrul sanscrit - "chandas" cu sinonime și metafore). Lucrarea
Bhagavad Gita () [Corola-website/Science/306739_a_308068]
-
sau "Cântecul divin") este un vechi text epic sanscrit cuprinzând 700 de versete (sau 701 după unele recenzii) din Mahabharata ("Bhishma Parva" capitolul 25 - 42). Krishna, așa cum îl numește autorul că Bhagavan (cel divin) și chiar versurile însele folosesc stilul sanscrit (metrul sanscrit - "chandas" cu sinonime și metafore). Lucrarea este scrisă într-o formă poetica, permițând cântatul ei tradițional; de aici și titlul care se traduce "Cântecul celui divin". Bhagavad Gita este venerata ca fiind sacra de către marea majoritate a tradițiilor
Bhagavad Gita () [Corola-website/Science/306739_a_308068]
-
divin") este un vechi text epic sanscrit cuprinzând 700 de versete (sau 701 după unele recenzii) din Mahabharata ("Bhishma Parva" capitolul 25 - 42). Krishna, așa cum îl numește autorul că Bhagavan (cel divin) și chiar versurile însele folosesc stilul sanscrit (metrul sanscrit - "chandas" cu sinonime și metafore). Lucrarea este scrisă într-o formă poetica, permițând cântatul ei tradițional; de aici și titlul care se traduce "Cântecul celui divin". Bhagavad Gita este venerata ca fiind sacra de către marea majoritate a tradițiilor hinduse și
Bhagavad Gita () [Corola-website/Science/306739_a_308068]
-
a primit denumirea de religie vedică. În timpul mileniilor următoare religia vedică s-a schimbat foarte mult, ca în final să se desăvârșească în hinduism. Hinduismul este și azi religia majorității hindușilor, cele mai sfinte texte a acestei religi fiind Vedele. Sanscrita, limba acestor scrieri a devenit limba literară "superioară", aceasta fiind utilizata de toți învățații din India. Cu toate că existau o mulțime de dialecte și chiar limbi de sine stătătoare, sanscrita și-a păstrat poziția autoritară la fel de bine ca latina în Europa
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]
-
majorității hindușilor, cele mai sfinte texte a acestei religi fiind Vedele. Sanscrita, limba acestor scrieri a devenit limba literară "superioară", aceasta fiind utilizata de toți învățații din India. Cu toate că existau o mulțime de dialecte și chiar limbi de sine stătătoare, sanscrita și-a păstrat poziția autoritară la fel de bine ca latina în Europa medievală. Societatea ariană timpurie se diviza în patru clase sociale sau caste: prima castă alcătuită de preoți (brahmani), a doua alcătuită de luptători (nobili), iar a treia din țărani
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]
-
o nouă dinastie, dinastia Gupta, a reunit mare parte a subcontinentului. Împărăția lor a atins epoca de glorie sub domnia lui Chandragupta II (376-415). În spiritul hinduismului reînnoit cultura indiană își trăia perioada de înflorire. Au fost scrise în limba sanscrită capodopere lirice și dramatice uriașe, era în plină dezvoltare sculptura și arhitectura hindusă cu stilul său somptuos și fără egal. S-au obținut rezultate marcante în matematică și astronomie. Indiei dinastiei Gupta îi datorăm aplicarea corectă a valorilor zero și
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]
-
muzică și poezie, concentrându-se pe filozofie. Müller a obținut titlul de doctor în 1843, pentru o dizertație privind „"Etica"” lui Spinoza. Și-a demonstrat de asemenea aptitudinile lingvistice, învățând limbile clasice, greaca și latina, precum și limbile arabă, persană și sanscrită. În 1844 Müller a plecat în Berlin, pentru a fi studentul lui Friedrich Schelling. A început să traducă Upanișadele pentru Schelling, continuând să facă cercetări în domeniul sanscritei, sub îndrumarea lui Franz Bopp, primul erudit al limbilor indo-europene. Schelling l-
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]
-
lingvistice, învățând limbile clasice, greaca și latina, precum și limbile arabă, persană și sanscrită. În 1844 Müller a plecat în Berlin, pentru a fi studentul lui Friedrich Schelling. A început să traducă Upanișadele pentru Schelling, continuând să facă cercetări în domeniul sanscritei, sub îndrumarea lui Franz Bopp, primul erudit al limbilor indo-europene. Schelling l-a influențat pe Müller să relaționeze istoria limbilor cu istoria religiilor. În această perioadă Müller și-a publicat prima carte, o traducere în germană a cărții „"Hitopadesa"”, o
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]
-
Müller să relaționeze istoria limbilor cu istoria religiilor. În această perioadă Müller și-a publicat prima carte, o traducere în germană a cărții „"Hitopadesa"”, o colecție de fabule indiene. În 1845 Müller s-a mutat la Paris pentru a studia sanscrită, sub îndrumarea lui Eugène Burnouf. Burnouf a fost cel care l-a încurajat să facă o traducere completă a Rig Veda, folosindu-se de manuscrise aflate în Anglia. Müller s-a mutat în Anglia în 1846 cu scopul de a
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]
-
Eugène Burnouf. Burnouf a fost cel care l-a încurajat să facă o traducere completă a Rig Veda, folosindu-se de manuscrise aflate în Anglia. Müller s-a mutat în Anglia în 1846 cu scopul de a studia textele în sanscrită din colecția aparținând East India Company. Și-a câștigat existența scriind cărți precum romanul „"German Love"”, popular la vremea sa. Legătura lui Müller cu East India Company și cu specialiștii în sanscrită de la Universitatea Oxford au pus bazele carierei sale
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]
-
1846 cu scopul de a studia textele în sanscrită din colecția aparținând East India Company. Și-a câștigat existența scriind cărți precum romanul „"German Love"”, popular la vremea sa. Legătura lui Müller cu East India Company și cu specialiștii în sanscrită de la Universitatea Oxford au pus bazele carierei sale din Marea Britanie, unde avea să ajungă principalul exeget al culturii din India, pe care Marea Britanie o controla pe atunci. Asta a dus la o serie de schimburi complexe între culturile intelectuale indiană
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]
-
și britanică, în special datorită legăturilor lui Müller cu mișcarea Brahmo Samaj. A devenit membru al Christ Church, Oxford în 1851, când a ținut primele sale conferințe despre filologia comparată. Învins în 1860 în competiția pentru postul de profesor de sanscrită, a ajuns până la urmă primul profesor de teologie comparată de la Oxford (1868 - 1875), la All Souls College. Müller a încercat să formuleze o filozofie a religiei care să se adreseze crizei de credință generată de studiul critic și istoric al
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]
-
mai puțin influente ale sale. Müller a împărtășit multe dintre ideile asociate romantismului, care au influențat ideile sale privind religiile străvechi, în special concentrarea sa asupra influenței formative exercitată de comuniunea emoțională cu forțele naturale asupra religiilor timpurii. Studiile de sanscrită ale lui Müller au fost scrise într-o vreme în care cercetătorii începuseră să analizeze dezvoltarea limbajului în relație cu dezvoltarea culturii. Descoperirea recentă a grupului de limbi indo-europene începuse un val de speculații privind relația dintre culturile greco-romane și
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]
-
În special cultura vedică a Indiei a fost considerată strămoșul culturilor clasice europene, iar erudiții și-au propus să compare limbile europene și asiatice înrudite genetic, cu scopul de a reconstrui cea mai veche formă a limbii rădăcină. Limba vedică, sanscrita, a fost considerată cea mai veche dintre limbile indo-europene. Müller s-a devotat prin urmare studiului acestei limbi, devenind unul dintre principalii erudiți ai sanscritei din timpul său. Müller a considerat că cele mai vechi documente ale culturii vedice ar
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]
-
genetic, cu scopul de a reconstrui cea mai veche formă a limbii rădăcină. Limba vedică, sanscrita, a fost considerată cea mai veche dintre limbile indo-europene. Müller s-a devotat prin urmare studiului acestei limbi, devenind unul dintre principalii erudiți ai sanscritei din timpul său. Müller a considerat că cele mai vechi documente ale culturii vedice ar trebui studiate cu scopul de a descoperi cheia dezvoltării religiilor păgâne europene, și a credințelor religioase în general. Cu acest scop, Müller a căutat să
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]
-
a publicat câteva poeme sârbe ale lui Jovan Jovanović Zmaj, traduse de Tesla. De asemenea, în acea perioadă, Tesla a fost atras de filozofia vedică, hinduism, învățăturile lui Swami Vivekananda, în așa măsură încât a început să folosească termeni în sanscrită pentru a denumi unele concepte fundamentale referitoare la materie și energie. La 36 de ani i-au fost acordate primele patente în materia alimentării polifazice și a continuat cercetările asupra principiilor câmpului magnetic rotativ. Din 1892 până în 1894 a activat
Nikola Tesla () [Corola-website/Science/302222_a_303551]
-
o ortografie în mare măsură fonemică, cu puține abateri. Ortografiile limbilor sîrbă și hindi sînt foarte apropiate de o ortografie fonemică ideală. Alte limbi cu ortografii preponderent fonemice sînt: albaneza, armeana, bulgara, ceha, estona, finlandeza, georgiana, italiana, maghiara, neerlandeza, poloneza, sanscrita, spaniola, turca etc. Între limbile ale căror ortografii se abat mult de la o ortografie fonemică se numără engleza, chineza, franceza, araba, ebraica etc. Limba română are o ortografie preponderent fonemică, dar prezintă și numeroase excepții. Printre acestea se pot menționa
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]