1,716 matches
-
celor doi ani ce preced izbucnirea războiului, această cultură mediatizată este impregnată de o atmosferă războinică, în mai mică măsură și mai lent în țările democratice, mai intens și mai repede în cadrul dictaturilor. Creațiile militariste ale cinematografiilor naziste și fasciste (Santinele de bronz de Marcellini, Luciano Serra pilotează de Alessandrini, Legiunea Kondor de Karl Ritter) le răspund Alexandru Newski de Eisenstein (1938) și producțiile franceze care glorifică epopeea armatei coloniale (La Bandera de Duvivier, 1935, Trei din Saint-Cyr). Pe teritoriul Hexagonului
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
personajele feminine din film sînt fie prostituate, fie, așa cum este cazul unei luptătoare vietnameze, un adjutant pentru faptele de vitejie ale lui Rambo, funcționînd în principal ca forță destructivă și de seducție. Principalele sale acțiuni sînt acelea de a seduce santinelele vietnameze aceasta fiind o reprezentare esențială a femeii și în Beretele verzi și de a deveni o femeie-luptător, o versiune feminină a lui Rambo, care îl ajută pe acesta împotriva celor răi. În mod semnificativ, singurul moment erotic (scurt și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de rezervă. Am fost repartizat ca judecător de instrucție al cabinetului 3. Nici nu mă instalasem bine la birou și grefierul mi-a adus un teanc de dosare. Totodată a fost introdus în cabinetul meu și un arestat, urmat de santinela cu arma în mînă. Nebărbierit, cu părul zburlit, fără cravată la gît și fără șireturi la ghete, cu hainele motolite, arestatul era inginerul Nicolae Malaxa. Am fost, desigur, extrem de surprins. Nicolae Malaxa era marele industriaș, cunoscut de toată lumea. S-a
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
amenințători. Toloaca ne aștepta surâzătoare însă. Ne scurta drumul. Am luat-o la picior, să nu se înnopteze și să nu ne prindă ploaia. Când am ieșit din oraș, cu pantofii în mână și desculțe, mergeam de mâncam pământul. O santinelă, de pe punctul de observație, din toloacă a început să ne fluiere și să ne atenționeze că ploaia este aproape. Ne-am făcut că nu înțelegem și-am reușit să trecem podul, peste pârâul Posen. Iarba era moale, ne gâdila la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
forței fizice, puteai dormi liniștit, fără teamă de hoți ori de tâlhari în prezența acestui bodyguard necuvântător. Se plimba nestingherit prin ogradă, necunoscând niciodată legătura umilitoare și degradantă a lanțului. De cu seară își lua în primire postul ca o santinelă, veghind cu strășnicie întreaga proprietate asupra căreia era singurul și neînfricatul stăpânitor. În nopțile scurte de vară, ori în cel lungi și friguroase ale anotimpului alb, lătratul lui puternic și sonor, ca al unui clopot de bronz, se făcea cunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
United States„. Nu e un palat. E o clădire, cu 2 etaje centrale, situată Într-un parc modest. A fost construită În 1792, și după ce a fost arsă de englezi În 1814, a fost refăcută În 1818. La poartă nici o santinelă. În curte, Îmbrăcat Într un bluzon, cu mânecile suflecate, se plimbă un polițist uriaș. Ne vede că intrăm cu pași hotărâți și nu schițează nici un gest. Ne lămurește că nu putem vizita interiorul. De altfel se făcea curățenie, președintele Roosevelt
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
din gunoi cu câteva zile înainte de a fi ucis. Trecut de prima tinerețe, Simionescu nu a rezistat torturilor fizice la care era supus noaptea, după ce ziua muncea în colonie, și s-a îndreptat hotărât spre gard, conștient de faptul că santinela îl va împușca. A fost ucis pe 12 iulie 1951, iar corpul său a fost lăsat câteva zile în colonie. Printre deținuți s-a zvonit că santinela care l-a împușcat a fost avansată în grad și a primit permisie
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în colonie, și s-a îndreptat hotărât spre gard, conștient de faptul că santinela îl va împușca. A fost ucis pe 12 iulie 1951, iar corpul său a fost lăsat câteva zile în colonie. Printre deținuți s-a zvonit că santinela care l-a împușcat a fost avansată în grad și a primit permisie două săptămâni. După ce vestea morții sale s-a răspândit, au început să se audă voci care strigau înspre barăcile de studenți: 'Criminalilor, l-ați omorât pe doctorul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
o păpușă una ca asta. Terby era pur și simplu un articol de recuzită dintr-un film horror. Însă o parte din scriitor dorise ca Terby să fi omorât pisica. Scriitorul își putea imaginea scena respectivă: păpușa stând de pază - santinelă - pe pervazul ferestrei camerei lui Sarah, păpușa observând pisica, pisica plonjând, păpușa luptându-se cu pisica în dreptul gardului viu tuns foarte scurt, gheara ridicată, apoi ce? S-a jucat cu pisica înainte de a o spinteca în două? S-a hrănit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
unei scene suprarealiste: celei mai înalte autorități a islamului palestinain i s-a interzis accesul în locul său de cult. În picioare pe culoarul lateral rezervat musulmanilor, marele muftiu trăgea în zadar de bara metalică a dispozitivului rotitor care bloca trecerea. Santinela israeliană postată în cazemata lui, la doar zece pași, se uita uluit la intrusul cu turban și refuza să deblocheze mecanismul, apăsând pe buton, pentru că ora de acces fusese depășită cu două minute. Regulamentul e regulament. Și era spre seară
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Marionetele puppet kings, numite de romani, nu-și dau oare mâna cu monarhii, ereditari puși pe aceleași tronuri, de către Washington? Roma și integriștii evrei, America și zeloții lui Allah... Lucrurile se desfășoară ciclic, schimbarea gărzilor continuă, doar firma se schimbă. Santinelele israeliene postate la Poarta de Fier și la Poarta Neagră vinerea, pentru a interzice accesul pe esplanadă musulmanilor de mai puțin de cincizeci de ani, înlocuiesc santinelele turcești care, în 1900, interziceau intrarea sub aceleași bolți a vizitatorilor creștini, și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lui Allah... Lucrurile se desfășoară ciclic, schimbarea gărzilor continuă, doar firma se schimbă. Santinelele israeliene postate la Poarta de Fier și la Poarta Neagră vinerea, pentru a interzice accesul pe esplanadă musulmanilor de mai puțin de cincizeci de ani, înlocuiesc santinelele turcești care, în 1900, interziceau intrarea sub aceleași bolți a vizitatorilor creștini, și ele succedau legionarilor romani care opreau intrarea în aceleași locuri a evreilor izgoniți din orașul lor sfânt. Destinul este "tu însuți ca dușman". Roma își săpa mormântul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu groază de faptele colonelului Conta de la reg. 27 Bacău. Un om mare și gras, omul lenei ș-al mâncării, toată viața lui omul foamei ș-al banchetelor, stătea izolat cu cortul lui la un km. de trupă, înconjurat de santinele, c-o cireadă de vaci, rechiziționate cu forța în jur... Ofițerilor din laptele acestor vaci nu le dădea nici o picătură. Trupa a osândit-o toată vremea să doarmă pe pământul gol, fără pae. Asupra pânii stricate care venea din urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
face decât să confirme așteptările tuturor. Teama care duce la măsuri exagerate ascunde, în mod implicit, fecioara de lumina solară: „Acest castel era așa de nalt - de patruzeci și patru de camere. Și toate ușile erau închise, toate erau cu santinelă la fiecare ușă, planton” (CeleiOlt), „a durat un turn mare cu zidurile groasegroase și cu gratii la ferestre cât piciorul omului și dese, și acolo a pus pe domniță de cum s-a mărit nițel”, „biata nu știa nici iarba verde
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lui director Capitanovici, iar cele de la mijloc luându-le dl. Weniaminoff, care le-a remis d-lui regent Kowalnitzky după care apoi s-a sigilat și această ușă cu 3 peceți personale ale d-lor Kowalnitzky, Weniaminoff și Iacovleff. O santinelă păzește în permanență această ușă. Tezaurul Băncii Statului din Kremlin este situat în aripa dreaptă a Palatului Orejnaia, la parter; are 4 ferestre grilate și cu obloane de. fier, prevăzute cu un aparat electric de sonerie în cazul când ar
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
și ale directorului secțiunii depunerilor de la Casa de Ajutor din Moscova au fost aplicate pe fiecare ușă. Cheile tuturor acestor compartimente au fost predate domnului C. Ionescu, director general al Casei de Depuneri din România. După închidere au fost puse santinele din garda militară permanentă a Casei din Moscova. Accesul în localuri este liber pentru domnii delegați ai României, respectând regulamentele serviciului de pază ale garnizoanei ruse și anunțând în prealabil de fiecare dată pe directorul general al Casei din Moscova
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
pe Costache. Ne așteptam ceasul închiderii, dar în fiecare zi treceam pe trotuarul din fața Hotelului Imperial, ca să vadă Costache din mansarda lui că eram încă liberă. În ziua de Crăciun (stil nou), mă oprisem un moment pe loc. A înaintat santinela și mi-a spus să circul. „Ce, ești jidan?“ „De ce mă întrebi? Sunt creștin“, și îmi arată cartea de rugăciuni. „Nu se poate. Un creștin m-ar lăsa azi să mă uit de aici la bărbatul meu, închis acolo sus
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
infectă, fără șervet și cu un tacâm ruginit. Soldatul descuia ușa, asista la aducerea tăvii și o încuia după ce jupâneasa o punea pe masă. Nici laptele, nici apa de la mine nu le-a văzut. Chiar la closet se ducea cu santinela. De la noi n-a primit nici o știre și o singură dată am avut [știri] de la dânsul, când a trecut servitoarea și a scos un mic bilet din ciorap. Nu le era permis să citească și [încă] mai puțin să scrie
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
felurite. Ghemuise o minge mare de hârtie, legată cu o sfoară, a aruncat-o în coridor când, seara, a venit servitoarea, dar a ținut căpătâiul sfoarei pe sub ușă și toată noaptea a tras-o ca să facă zgomot și să exaspereze santinela. Când i s-a adus tava murdară cu mâncare, a răsturnat-o, declarându-le, într-o limbă mai aproape de volapük decât de germană, că „eine Landfürstin“(„O prințesă“ (germ.). ) nu poate fi tratată astfel. Atunci s-a trimis acasă de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
înșirate pe rafturi, au cerut cheile și au dat ordin să nu se miște nimeni din casă până la ora 10. Răzgândindu-se însă,](Ediția a II-a, 1996, p. 43.) au evacuat pe toți impiegații, au încuiat ușile, au chemat santinelele care așteptau în curte, le au pus la fie care ușă și la apartamentul privat al directorului și-au plecat. De la ora 10 în sus, Bianu i-a auzit cum urcau și coborau pe scări, cărând lucrurile. El trimisese pe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de pace comentat de Vintilă și primit din Moldova, apoi scrisori, hârtii de ale noastre; cercetările se făcură în lipsa lui, deschizând sertarele și dulapurile cu lăcătușul. L-au adus în oraș cu automobilul și l-au lăsat pe noapte cu santinela în odaie. A doua zi de dimineață, interogatoriu la Kommandantură, apoi arestare acasă, păzit de soldat. Nu avea voie nimeni să-l viziteze și nu l mai văzurăm decât peste patru zile, la plecarea lui forțată în Elveția. trenul take
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mai mulți alții care ceruseră să plece; au silit să pornească cu aceeași ocazie pe Emil Petrescu și Miss Belbin. Când, în trecere la bancă pentru luarea banilor, s-a abătut pe la noi, ca să ia ziua bună - dând un bacșiș santinelei -, [Emil Petrescu] era foarte emoționat și plictisit de a-și lăsa toate interesele în momentul cel mai important al recoltei, dar demn și decis să-și facă înainte datoria. Noi nu i-am vorbit decât de liniștea în care va
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
3 ori câte 2 ore, în prezența jan darmului. Mâncarea de la cazan fu înlocuită la sfârșit cu bucătăria privată, după ce se respinsese propunerea stariței să i-o furnizeze dânsa. Generalul se hotărâse la sfârșit să facă o plimbare zilnică cu santinela după el - lucru care nu-l putea desconsidera, ci mai degrabă face simpatie în ochii populației. În fine, îl eliberează, dar cu condiția să se așeze la Predeal în casele lui, să nu primească și să nu viziteze pe nimeni
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fost invitat la balurile de la Liceul „Mihai Eminescu“, l-am întrebat cum miroseau liceencele. Lunganul m-a privit pentru prima oară cu prietenie, ca și cum descoperea un om într-un staul cu vite, și mi-a spus visător: „Dacă mă prinde santinela când sar gardul îmbrăcat ca oamenii, în haine civile, e vai de mama mea. O să fiu exmatriculat. Dar știi ceva, merită! După ce o miroși pe liceanca mea, poți să și mori.“ Cealaltă integrare Un amic de-al meu, plecat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
zgîlțîieli În urma lui Alberto, care mergea pe motocicletă. Fiecare curbă era un chin: frînă, ambreiaj, prima, a doua, ajutor, mamáaa... Drumul șerpuia printr-un peisaj frumos, pe malul lacului Osorno, iar vulcanul cu același nume veghea deasupra noastră ca o santinelă. Din păcate, nu eram În postura de a admira peisajul, dat fiind drumul accidentat. Oricum, singurul accident l-a suferit un godac care a ieșit În fugă În fața mașinii, În timp ce noi coboram un deal, prinzînd viteză, iar eu nu apucasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]