1,002 matches
-
plecând cu pași împleticiți, cu obrajii în flăcări, spre casă, aproape că zâmbeam de stupoare. Un Romeo luat drept un nenorocit de securist, pus să stea în stradă zile, săptămâni în șir! Ce stupid se încheiase toată istoria asta, ce sarcastică fusese lovitura de picior pe care mi-o aplicase soarta, deloc blândă cu mine în acel an 1959! Mai târziu, am realizat că din spusele doamnei rezulta că la început șansele mele nu erau cu totul inexistente. La început, mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
asupra omului, imaginea sa se întunecă în acest crâncen veac al evului de mijloc. De la chipul cneazului trădător, copleșit, în cele din urmă, de infama lui trădare, obiectivul aparatului de filmat se deplasează, într-una din cele mai extraordinare metafore sarcastice ale filmului, spre capul, gâtul și torsul unui cal de un alb imaculat. Caii (motiv swiftian simbolizând înțelepciunea, blândețea, pudoarea), ale căror siluete obsedante traversează numeroase secvențe, constituie etalonul de puritate măsurând decăderea omului... ... Și totuși, până la urmă acesta nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
1 aprilie, ziua lui Bo (Herlin), ziua păcălelilor. Onaștere în această zi echivalează cu o glumă proastă. Toată lumea râde de cei născuți în această zi. Francezii cântă cu amabilitate: „Avril, avril, ne te decouvres d’un fil! ”. Dar suedezii sunt sarcastici cu cei care au fost păcăliți, numindu-i „sill”, heringi sau sardele. Așa sună în suedeză: „April, april, din dumma sill, jag kan narra dig vart jag vill!”. (Aprilie, aprilie, hering prost, te pot păcăli după cum vreau eu!) Primele raze
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
preot: moartea prematură a tatălui, sănătatea precară, sărăcia familiei, întreruperea studiilor, neînțelegerile. O știa bine sfânta sa mamă Angela; era sigur prietenul său protector don Scapini; erau convinși cunoscuții și vecinii de casă; și chiar și patronul lui, cu ton sarcastic dar sincer, a recunoscut că acela era drumul lui: «Du-te să te faci preot! Asta e meseria ta!». Și, în plus, el nu a avut niciodată îndoieli asupra vocației sale: Nu m-am îndoit niciodată de preoția mea». E
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
al fostei mele iubiri, asistat de zeul revoltei și-al suicidului. Și doar un orizont ce profețește o nouă dragoste mai deține potențialul de a mă ridica din grota sceptică, așezându-mă pe orbita unei alte experiențe amoroase sub zâmbetul sarcastic al necruțătoarei Venus. În al doilea scenariu-ipoteză, în a două variantă de situație, mă aflu în postura de a-mi fi dăruită fericirea întru eros. Rostirea comună ar spune despre mine că dețin noroc în dragoste. În fapt, aici nu
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
FABIAN BOB De la Vasile Fabian Bob (1795-1836) au rămas puține versuri, dintre care cele mai cunoscute sunt: S-au întors mașina lumii, s-au întors cu capu-n gios Și merg toate dinpotrivă, anapoda și pe dos... aparținând unui poem sarcastic, cu viziunea cataclismului întoarcerii pe dos a lumii: Timp mult nu o să mai treacă și-a ara plugul pe mare, La uscat corăbierii nu s-or teme de-necare: Ce-a să zic-atunci pescariul, când în ape curgătoare Îi va
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
față de contemporani numele lui Hrisoverghi este oda Ruinelor cetății Neamțu, replică dizgrațioasă la Ruinurile Tîrgoviștii de Cîrlova: Vă iubesc, răsipuri sfinte, sămn mărirei strămoșești, Zid vechi ce de p-al tău munte, încă patria-mi slăvești. Poetul e un misogin sarcastic, cu veleități de witz romantic și cu invectiva ridiculă: Te hlizești, nelegiuito, și îți bați chiar joc de mine, Dar gândește că cuțitul poate fi și pentru tine. DANIIL SCAVINSCHI Oamenii epocii înțelegeau pe poet ca pe o ființă singulară
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
câmpii smălțate de mii de buchete, Ce nici Kanaverul p-ale lui tapete N-a produs vrodată frumusețea lor. N. NICOLEANU Ardeleanului Neagoe Tomoșoiu, travestit sub numele N. Nicoleanu (1835-1871), i s-a dat o importanță nemeritată. Lira sa e sarcastică și pesimistă. Născut într-o zi "funeste", "fatale", poetul era hotărât totuși a combate. Misogin amar, grobian chiar, simțind "divina trebuință d-a iubi", el nu găsea tonul just de a cânta pe "cea mai dulce, mai frumoasă și mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Petică (prințese clorotice, bolnave), precum este vădită înrîurirea lui Verlaine. Parcurile, grădinile cu havuzuri, păunii, n-au altă origine. În același timp, prin Traian Demetrescu sau direct de la urmașii lui Baudelaire, poetul adoptă funerarul sinistru, cu corbi și hohote sarcastice: Se stinse alba lampă căzând pe piatra tare Cu geamăt lung și jalnic de suflet chinuit Și umbra fu ca plumbul în turnul urgisit Iar corbii s-adunară strigând în depărtare. Ha, corbii s-adunară strigând în depărtare, Căci prada
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
personal ca boem de origine țărănească decât prin literatura lui limbută, adulterând teme caragialiene, sadoveniste etc. Al. Cazaban stă tematic în raza lui Sadoveanu (vînătoare, compătimire pentru sălbăticiuni, vădane enigmatice) și e un foiletonist cu repeziciune de condei și mușcătură sarcastică. Romanele lui V. Demetrius au intenția de a zugrăvi păcatele societății românești. Poeziile aceluiași (Canarul mizantropului) sunt corecte și cântă, cu mult din Traian Demetrescu, viața proletară, în profesii ce formează pitorescul provinciilor (dogari, tăietori de lemne). Radu Cosmin vede
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
drept, pe atunci cuvântul nu era la modă. Mare lucru e moda în lumea aceasta! Iar când Russo spunea că "Moldova e țară rece..." și că "Lau-da Moldovei..."; când Alecsandri spunea "Tot Moldova...", ba când, boier moldovan, antiburghez și spirit sarcastic, încondeia pe munteni cu tot felul de epitete - și foarte pe nedrept -, erau "regionaliști" acești doi mari și înflăcărați unioniști? Una din publicațiile alarmate de "regionalismul" nostru făcea concesia, ca să nu fie prea rea cu noi, că literatura moldovenească e
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Barron, 1963) efectuat pe 343 ofițeri din armată au scos la lumină unele variabile ale personalității care deosebesc persoanele creative de cele inteligente. Creativii au fost descriși ca: afectați, agresivi, exigenți, dependenți, dominanți, viguroși, nerăbdători, cu spirit de inițiativă, sinceri, sarcastici, influențabili, pe când persoanele cu valori mai mari la testele de inteligență, dar mai slabi la cele de creativitate, au fost descriși ca: blânzi, optimiști, plăcuți, liniștiți, altruiști. Inteligența asigură rezolvarea de probleme prin respectarea regulilor gândirii logice, pe când creativitatea face
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
exagerat și platitudini grandilocvente (Eminescu, cetatea Limbii Române, Glorie Limbii Române). Ca romancier, Ț. este autorul unei trilogii ambițioase, alcătuită din Chipul din oglindă (1997), Insula viscolului (2000) și Orbul din Muzeul Satului (2002). Primul fir epic, abordat acid și sarcastic, înrâurit de activitatea jurnalistică a autorului, înregistrează lupta scriitorului și ziaristului Constantin Ene împotriva corupției și a nedreptății, întruchipată de mediocrul, dar bogatul și influentul Ion Netea. Acțiunea are loc după 1989 și, pe lângă personajele „cu cheie” (N. Igoițescu, Ilie
ŢENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]
-
un text la Europa Liberă, având ca temă misiunea intelectualilor, respectiv a profesorilor și responsabilitatea ce le revine față de tânăra generație. Ca urmare, am fost anchetată de Securitate, apoi chemată la partid, unde mi s-a spus pe un ton sarcastic: Dacă nu te astâmperi, tovarășă, te putem oricând da afară. Sunt destui membri de partid cu pregătire ideologică... și care fac naveta. Voi trece acum la partea a doua, cea mai importantă a acestui memoriu, unde voi încerca să explic
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mea era, se pare (cum rezultă din rândurile alăturate), bolnavă. De corespondat, am corespondat, Însă, deși rar. Nu mi-a rămas din setul de scrisori primite de la el decât ilustrata pe care o anexez. Este, din fericire, În laconismul ei sarcastic, Întru totul semnificativă, cred, pentru omul și scriitorul Radu Enescu. Aparține unei perioade de mari necazuri pentru fostul redactor-șef adjunct al Familiei, provocate de publicarea de către revista pe care, pentru scurtă vreme, o condusese (În lipsa lui Al. Andrițoiu, redactorul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ia și călimara, fie-ți milă de mine!”), aliajul de comunism și neofascism În „doaga mistico-rasisto-etnică”, până și „poznele” unei Florica Mitroi sau enormitățile enormei Suzi etc. nu sunt bizarerii pitorești, ci simple aspecte firești ale „normalității” cotidiene. Mărturisesc că sarcastica descriere sintetică de la p. 344 m-a copleșit tocmai prin adevărul franc și tăios, de ale cărui așchii otrăvite simt, cumva, că nu puteam scăpa cu totul, indiferent de premisele noastre ca indivizi, de vârsta sau actualul domiciliu și chiar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de curaj, dacă mă gândeam la „răii” care nu aveau să-mi ierte, cum prezicea, păcatele. Ar fi Însemnat Însă să Întreprind la repezeală o transcriere liberă a ceea ce spusesem, iar numele revistei nu mă atrăgea, Îmi parveniseră destule opinii sarcastice despre noua publicație. A rămas să ne revedem dimineața următoare la o cafea, Înainte de reîntoarcerea la destinațiile noastre atât de diferite. Nu doar pregătirile pentru aeroport m-au Împiedicat să mă țin de cuvânt. Consumasem ceea ce aveam să ne spunem
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
domnul Paul Georgescu, iar pentru prieteni „conu’ Paulică” - o mai potrivită identificare a șugubățului locvace, tobă de carte și iuțit de talent, avid de mâncăruri, bârfe și lecturi. Încăpățânat, Închina totuși bătrânei copilițe Utopia osanale când vitejești, când elegiace, când sarcastice, după cum Îi dicta schimbătoarea meteorologie a Încăperii și a Încăperilor din suflet. Criza În care viețuia era acută și urâtă, Într-adevăr. Și-o ameliora prin scrisul tenace, prin lecturi reluate și noi, prin prieteni vechi și noi. Fusesem cooptat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cărți, valabilă pentru toate și intitulată „Spațiu cotidian”, Lucian Raicu remarca „lectura mai profundă a comportamentelor umane de aparență inofensivă”, ca și „puterea de a imprima relief percepției directe, prizei concretului diurn”. Proza de observație realistă, modulând acuitatea nu o dată sarcastică și o discretă tandrețe reprimată Își află stilul propriu. Incidențele tăioase sunt potențate În schimbul energetic dintre senzorialitate și veghea constantă a lucidității. „Marea acuitate a universului senzorial”, cum spune Raicu, are În vedere senzorialitatea „inteligent filtrată, cu totul și cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
suferința lor și nu puteam bănui ce Îi aștepta.” Putem presupune că, după ce a declarat În Caiete „Metafizic, sunt evreu”, s-a gândit că-și poate permite o afirmație cu care unii evrei, știuți pentru umorul lor dulce-amărui și autocritica sarcastică, ar fi de acord. Faptul că se juca cu negativismul, că juca feste lumii Întregi și sie Însuși, că echivala antisemitismul cu anti-antisemitismul (și, greu de crezut, chiar mai puțin decât o echivalare) i se păreau, probabil, facile promotorului tuturor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care să țină seama de contrastele sociale abisale ale Americii de ieri și de azi), nu solicită decât dezaprobarea lui Bellow. Prietenia cu Alan Bloom ( În care cititorii au fost ghidați să-l recunoască pe Ravelstein), ideologul elitist și criticul sarcastic al decăderii democrației americane Într-un carnaval vulgar de „pop-culture”, n-ar fi nici ea străină, au susținut unii, de această situare la „dreapta” spectrului politic. Ca un veritabil romancier, Bellow nu-și idealizează eroul. Scrutarea (sau inventarea) frivolităților, ambiguităților
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
important decât conținutul. Reclama, ambalajul, prezentarea, cosmetica guvernează trocul. Cerere-ofertă! Atent manipulate. Competiție, eficiență, simplificare, profit. Și Înainte de toate: ambalajul!”. Aveam să Învăț În deceniile următoare mult mai multe despre complexitatea societății moderne de astăzi decât din acest sumar ghid sarcastic. Nu l-am uitat, Însă. Nici vizita noastră la marele cimitir evreiesc din Berlinul de Est nu am uitat-o. Paul Îmi arăta impozante pietre funerare de generali, procurori, medici, scriitori, bancheri, miniștri. „Întreaga istorie berlineză este aici, să știi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe adevărul cristalin și negru al premisei malefice În istoria suferinței omenești. New York, decembrie 2002 (22, nr. 672/2003) 3. Seninătatea oboselii tc "3. Seninătatea oboselii " Acceptarea maleficului ca premisă a existenței nu duce, În cazul lui Kertész, la Înveninarea sarcastică a scrisului, nici la Înveninarea personalității, fie ca agresivitate, fie, dimpotrivă, ca retractilitate față de semeni. Scrisul lui Kertész, chiar când, rareori, devine polemic, nu pare să râvnească, În vreun fel, câștigarea sau dominarea cititorului. În text și În subtext, autorul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai intensivă și mai variată”, că limba română s-a îmbogățit, poetului fiindu-i relevată importanța. Nu lipsită de substanță este portretistica literară a lui D., în care afinitatea față de „stilul” unor personalități (Titu Maiorescu, Barbu Catargiu) sau, dimpotrivă, atitudinea sarcastică (N. Fleva), tonul dezaprobator (când e vorba despre M. Kogălniceanu) contribuie la închegarea, în bună tradiție clasică, a unor „caractere”. SCRIERI: Opere, îngr. și pref. Ovidiu Papadima, București, 1937. Traduceri: Dion Cassius, Istoria romană, București, 1878; Lord Macaulay, Discursuri, București
DEMETRIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286727_a_288056]
-
țară, cu o grație a mișcării ce introduce în clasicismul senin al Nopții de august a lui Al. Macedonski și anticipă idilele lui Duiliu Zamfirescu. La polul opus, poezia de idei dezvoltă mimetic, în stilul byronianului Manfred, cugetări sumbre și sarcastice. D. se dovedește un versificator ingenios, stăpân pe o gamă ritmică și strofică variată: el introduce alegra strofă 7-3-7//7-3-7, folosită de Ronsard, Hugo, Th. Gautier, iar în rimă, pentru a realiza o sonoritate deosebită, plasează nume proprii exotice. Dar
DEPARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]