1,625 matches
-
necinstit-o pe fiica stăpânului tău, după ce ai adus nefericire În atâtea case? Nici de la uciderea mârșavă a domnului tău, căruia i-ai jurat credință, nu te-ai dat Înapoi. și acum ai necinstit-o și pe această făptură nevinovată! Satană ticăloasă, viperă vicleană care trebuiești zdrobită cu călcâiul. Nu Eglord, nu mă voi murdări cu sângele tău, cu mâinile goale te voi sugruma! — Ce Îndrăznești să spui? Întrebă Eglord, care nu pricepea ce spunea cerșetorul. — Mai Întrebi, fiară spurcată? Iată
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-i mai poată opri. La poartă, la poartă, strigă și Eglord, veniți de pe ziduri, trebuie să apărăm poarta! N-apucă să mai ajungă jos. În fața lui apăruse dintr-odată Johannes, ca un Înger răzbunător: — Aici ți s-a sfârșit drumul, Satană blestemată. Ai Înfricoșat lumea cu fărădelegile tale. și acum l-ai ucis și pe bie tul tânăr! Trebuia să te zdrobesc Încă dinainte, să te strivesc cu mâinile goale! De data asta nu-mi mai scapi! Eglord ridică sabia să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
le-am întins la soare, m-am apropiat de un grup de fete mai mari care băteau rufele cu maiul și le-am ascultat vorbele pline de tâlc: Să știi că după bulboana asta de lângă noi este un loc al satanei care dacă te prinde în vârtej te învârte până te amețește și chiar te poți îneca spunea Ileana lui Păpușoi. Doamne ferește! Întârește vorbele Catrina lui Proțap. Am auzit că un bărbat din sat îmbătându se o dată bine, l-au luat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
față câteva dimineți la rând, cu laptele proaspăt muls, de ele. Se spune că vor avea noroc cu carul, dacă apoi vor bea un pahar de lapte, nefiert. În viață trebuie să te ferești de numărul 666, căci este numărul Satanei, numărul Fiarei, care ți poartă ghinion. Fructele culese în orele de dimineață sau de seară sunt mult mai gustoase decât cele culese la amiază. Odată cu trecerea la ora de vară, miezul nopții, pentru fantome devine o dilemă. Ideea de a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
chemări, organizarea de întruniri, la care de multe ori participau și conducători ai organizației, dar a avut un puternic caracter antisemit; rezolvarea problemei evreiești” era singura soluție de rezolvare a situației românilor ca „să nu ajungă robi la evrei în numele satanei uneltesc să pună stăpânire pe țară. Deci, lupta sfântă pentru apărarea națională” dusă de A.C.Cuza era de fapt, lupta împotriva evreilor. Într-o Chemare către săteni, se spune că „Liga nu voiește să fie un partid. Auziți-ne, pentru că
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Editura Humanitas, 1993. Carol al II-lea, Însemnări zilnice, vol.I, ediție Viorica Moisuc și Nicolae Rauș, cuvânt înainte Ioan Scurtu; vol.II, ediție Nicolae Rauș, studiu introductiv Ioan Scurtu, Bcurești, Editura Scripta, 1995-1997. Carol al II-lea, În zodia Satanei. Reflexiuni asupra politicii internaționale, ed.I, București, Editura Universitaria, 1994. Călinescu, Armand, Însemnări politice. 1916-1939, ediție Al.Gh.Savu, București, Editura Humanitas, 1990. Ciobanu, Mircea, Convorbiri cu Mihai I al României, București, Humanitas, 1991. Crainic Nechifor, Puncte cardinale în haos
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
credința de când s-au dus acele vremi pe când niște oameni ca d-alde voi era arși de vii. Surghiun am să vă fac pe toți câți ați ieșit din acel cuib al dracului, unde dascălul vostru Lazăr a clocit ouăle Satanei» - și alte asemenea.“ Din fericire pentru Heliade și pentru amicul său, postelnicul Mihalache Ghica - frate al domnitorului - îl informează pe vodă asupra celor întâmplate, iar când mitropolitul vine să se plângă la curte, Grigore Ghica îi răspunde neted: „Prea-sfinția ta
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Îi pedepsește pe cei care L-au Înșelat: 2Pt. 2,4: „El nu i-a cruțat pe Îngerii păcătoși, ci i-a trimis/predat (paredoken) În legăturile Întunericului, păstrându-i pentru judecată”. De obicei, Dumnezeu Îi „livrează” pe cei păcătoși Satanei, acesta jucând rolul executorului pedepsei. Ca inovație neotestamentară, termenul apare În episodul Patimilor. E sensul care ne interesează În primul rând. Isus folosește verbul la pasiv, În legătură cu El Însuși: „Fiul omului trebuie să fie predat/dat În mâinile oamenilor” (Mt.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
diavolul s-a retras din fața lui Isus, fără să se recunoască biruit, și că va reveni „la momentul potrivit”. Ei bine, Luca nu uită ce spusese În capitolul 4, ba dimpotrivă, ține să le reamintească cititorilor acest lucru, precizând că Satana a intrat În Iuda. Precizarea vine În contextul prigonirii lui Isus de către arhierei și cărturari. Diavolul dă un ultim asalt În acest moment, foarte „potrivit” scopului său, și anume, Îngenuncherea Domnului. Acum, scrie evanghelistul, „a intrat Satana În Iuda, cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
lucru, precizând că Satana a intrat În Iuda. Precizarea vine În contextul prigonirii lui Isus de către arhierei și cărturari. Diavolul dă un ultim asalt În acest moment, foarte „potrivit” scopului său, și anume, Îngenuncherea Domnului. Acum, scrie evanghelistul, „a intrat Satana În Iuda, cel numit Iscariotul, care se număra printre cei doisprezece (exact: care era din numărul celor doisprezece)”. La ceilalți doi sinoptici decizia lui Iuda intervine imediat după unctio Bethaniae. Risipa acceptată, ba chiar binecuvânată de Isus, Îl va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
un sărut Îl predai pe Fiul Omului?” Luca elimină așadar gestul Îmbrățișării dintre cei doi, socotit inadecvat momentului, dar mai ales caracterului diabolic cu care a fost Învestit Iuda. Este exclus ca Isus, Fiul Omului, să se lase Îmbrățișat de Satana (Lc. 22,47-53). Raportul dintre cei doi, cum observăm, devine tot mai dușmănos. Moartea personajului va fi amintită de Luca abia În capitolul 1 din Faptele apostolilor. Voi cita fragmentul la locul potrivit. Dușmănia atinge apogeul În Evanghelia după Ioan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
lui Isus, mulți (polloi) dintre ei „dau Înapoi”, părăsindu-L fără nici o ezitare. Isus nu-i cruță nici pe cei doisprezece, punând degetul pe rană: unul dintre ei nu va fi posedat, ca În Evanghelia după Luca, ci este chiar Satana. Exegeții au dreptate să se Întrebe, nedumeriți, referitor la acest pasaj: dacă Isus știe de la bun Început pe cine a ales, Înseamnă că apostolul care-L va preda trebuie exonerat de vina principală. El n-a făcut decât să Îndeplinească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Iscariotul ('Eke‹nÒj ™stin ú ™gë b£yw tÕ ywm...on kaˆ dèsw aÙtù. b£yaj oân tÕ ywm...on [lamb£nei kaˆ] d...dwsin 'IoÚdv S...mwnoj 'Iskariètou..)”. După Înghițirea bucății de pâine, „atunci a intrat În el și Satana” (kaˆ met¦ tÕ ywm...on tÒte e„sÁlqen e„j ™ke‹non Ð Satanăj). Isus adaugă porunca, uitându-se doar la Iuda: „Ceea ce ai de făcut (exact: ce faci) fă repede!”, cuvinte care, zice evanghelistul, n-au fost Înțelese de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
a plecat și s-a spânzurat”. Luca oferă o altă versiune asupra morții lui Iuda, Întrucât el are o altă viziune asupra actului Însuși comis de acesta. Pentru el, ne amintim, Iuda Încarnează a patra ispită; apostolul devine sălaș al Satanei. Prin urmare, moartea sa echivalează cu distrugerea diavolului dinlăuntru, ea trebuie să aibă „spectaculozitatea”, intensitatea dramatică și caracterul respingător al unui exorcism satanicid. Mai mult, imaginarul lucanian, de tip păgân, nu concepe ideea de punițiune divină separată de ideea suferinței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
avut șansa mântuirii in extremis, după trădare, dar că a luat, pentru a doua oară, decizia greșită. Isus știa ce urma să se Întâmple cu ucenicul său? Firește, răspunde Origen, dar Încercările Lui de a-l Îndepărta sau păzi de Satana au fost sistematic refuzate. Când și-a dat seama că diavolul și-a strecurat otrava În inima lui Iuda, Isus Îi Încredințează „punga apostolilor”, banii primiți În dar. În felul acesta El Îi reînnoiește Încrederea, sperând că gestul va avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
implicat acest ucenic apropiat al Domnului nu se joacă la un nivel social sau politic, nu e o dramoletă cu un hoț avar și un stăpân naiv, ci o veritabilă dramă cosmică, avându-i ca protagoniști pe Isus și pe Satana. Origen reia, prelungește și adâncește În chip genial intuiția evanghelistului Luca. Trădarea constituie a patra ispită a diavolului, cea mai teribilă, pentru că Începe cu o răstignire, dar și cea mai zdrobită, pentru că sfârșește cu Învierea. Cât este vina lui Iuda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
V-lea, probabil, Iuda se Întâlnește cu Isus la o vârstă foarte fragedă. Autorul apocrifei Încearcă să răspundă, narativ, la două Întrebări: cum a devenit Iuda ucenic al lui Isus și de ce L-a trădat? Vindecarea timpurie (dar relativă) de Satana poate furniza răspunsul la prima Întrebare; reposedarea ulterioară răspunde la a doua. CITAT RETRAS Trăia acolo (În Betleem) o femeie care avea un fiu muncit de diavol. Acesta, pe nume Iuda, când punea diavolul stăpânire pe el, mușca pe toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
El va pricepe, și nu numai atât, dar va și legitima fapta lui Iuda, răsplătindu-l cum se cuvine. Trădarea este, În ultimă instanță, un gest de iubire și fidelitate absolută față de ceea ce reprezintă Isus. Dar Iuda respinge provocarea. Atunci Satana răstoarnă argumentația cu 180°, jucând cartea francheței și a geloziei. În realitate, Iuda nu-L iubește pe Isus, iar credința sa În divinitatea Învățătorului șchioapătă. Diavolul scormonește rana Îndoielii, a lipsei de siguranță, a melancoliei. „Isus este cel mai mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Mesia! Reacția fariseilor: Acesta Îi alungă pe demoni cu ajutorul căpeteniei demonilor! Aici se inserează logion-ul despre păcatul Împotriva Duhului. Isus le arată, Încă o dată, contradicția, falsul În care se complac fariseii. El denunță argumentația lor ca pe un contrasens: dacă Satana Îl alungă pe Satana, Înseamnă că Împărăția lui s-a dus pe copcă, Înseamnă că Beelzebul se autosubminează, se autodistruge, Își dă singur foc la valiză, lucru care ar trebui să vă bucure. Dacă Însă Eu alung demonii cu Duhul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Îi alungă pe demoni cu ajutorul căpeteniei demonilor! Aici se inserează logion-ul despre păcatul Împotriva Duhului. Isus le arată, Încă o dată, contradicția, falsul În care se complac fariseii. El denunță argumentația lor ca pe un contrasens: dacă Satana Îl alungă pe Satana, Înseamnă că Împărăția lui s-a dus pe copcă, Înseamnă că Beelzebul se autosubminează, se autodistruge, Își dă singur foc la valiză, lucru care ar trebui să vă bucure. Dacă Însă Eu alung demonii cu Duhul Sfânt, iar voi Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
mai precis, Galileea versus Ierusalim. Fariseii care-L acuză pe Isus de complicitate cu Beelzebul („Îl are pe Beelzebul” și „scoate daimonii afară Întru/prin mijlocirea arhontelui demonilor”) „coboară de la Ierusalim”. Întâlnim același raționament per absurdum ca și la Matei: Satana nu-l poate scoate afară pe Satana; dacă se divizează, Înseamnă că Împărăția lui nu mai stă in picioare, nu mai durează, ci ia sfârșit. „Amin, amin zic vouă că toate păcatele și blasfemiile, oricâte ar spune/blasfemia, vor fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
-L acuză pe Isus de complicitate cu Beelzebul („Îl are pe Beelzebul” și „scoate daimonii afară Întru/prin mijlocirea arhontelui demonilor”) „coboară de la Ierusalim”. Întâlnim același raționament per absurdum ca și la Matei: Satana nu-l poate scoate afară pe Satana; dacă se divizează, Înseamnă că Împărăția lui nu mai stă in picioare, nu mai durează, ci ia sfârșit. „Amin, amin zic vouă că toate păcatele și blasfemiile, oricâte ar spune/blasfemia, vor fi iertate. Dar dacă va blasfemia cineva Împotriva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
prima dată locuitorii lumii de jos s-au putut vedea unii pe alții. Apoi, În mijlocul lor s-a arătat Ioan Botezătorul, care, credincios funcției sale de Înaintemergător, le face un scurt instructaj catehetic despre Isus. Urmează o conversație spumoasă Între Satana și Iad, Întreruptă de un „glas ca un tunet”: „Ridicați, căpetenii, porțile voastre, ridicați-vă, porți veșnice, ca să intre Împăratul slavei!” Satana se retrage strategic, lăsându-i Iadului dirijarea operațiunilor. Totul Însă e zadarnic. „Porțile de aramă s-au sfărâmat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
credincios funcției sale de Înaintemergător, le face un scurt instructaj catehetic despre Isus. Urmează o conversație spumoasă Între Satana și Iad, Întreruptă de un „glas ca un tunet”: „Ridicați, căpetenii, porțile voastre, ridicați-vă, porți veșnice, ca să intre Împăratul slavei!” Satana se retrage strategic, lăsându-i Iadului dirijarea operațiunilor. Totul Însă e zadarnic. „Porțile de aramă s-au sfărâmat, drugii de fier s-au făcut zob și toți morții au fost sloboziți din legături. Și cum a intrat Împăratul slavei, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
s-a luminat.” Nu pot reproduce integral scena, care ar merita o interpretare profesionistă. De altminteri, cu această mise en scène, cu această „tragicomedie” sacră, desfășurată la porțile iadului, Încep unele slujbe de Înviere. Iadul Îl ia În primire pe Satana și, după ce-i ține o predică moralizatoare, Îl pune În lanțuri și-l aruncă la beci până la a doua Venire. Isus apucă dreapta lui Adam și rostește asupra tuturor o formulă de eliberare din păcat. Urmează urcarea la rai, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]