2,312 matches
-
sau șovăielnic. Întemnițat, apoi eliberat și ajuns din nou la domnie, Țepeș moare într-o luptă, ucis de ai săi, care îl luaseră drept turc. Pe lângă informațiile istorice conținute, povestirea despre Vlad Țepeș se impune prin elemente caracteristice literaturii medievale: satira, sarcasmul, ironia dialogurilor, tablouri grotești și eroice. Mai vechi probabil decât celelalte două versiuni, povestirile românești despre Vlad Țepeș s-au transmis doar pe cale orală, prezența lor, identificabilă ca sursă de inspirație, fiind atestată și prin recente cercetări de folclor
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
novator”. O atenție specială i se acordă lui Ion Budai-Deleanu, marele scriitor al epocii (care va face și obiectul cercetării Doctrina literară a „Țiganiadei”, apărută în „Studii literare”, 1948), a cărui epopee este analizată sub raportul izvoarelor, ideologiei subiacente, temelor satirei, tehnicii, limbii. Culegerea Cercetări de literatură română (1944), care inaugura „Biblioteca «Studii literare»” a Universității din Cluj, colecție creată și coordonată de P., abordează masiv epoca pașoptistă, după ce aceasta făcuse obiectul unor cursuri: Literatura română în perioada lui Asachi și
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
pe contextul istoric și pe biografia intelectuală a poetului și îmbina criteriul cronologic cu cel tematic și stilistic. Definitorie pentru personalitatea poetului este coordonata titaniană, care sfârșește în perspectiva reflexivă a geniului, formele lirice deplasându-se, corelativ, de la odă la satiră și, mai departe, la elegie, pe când palierul stilistic evoluează de la comparație la metaforă și la limbajul gnomic. Cum arată Ioana Em. Petrescu, în forma ei definitivă interpretarea urma să aibă un caracter structuralist, să identifice formele logice (biografia intelectuală), universul
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
originale și traduceri ale celor mai bune opere literare străine. Heliade și-a tipărit în coloanele gazetei multe articole politice. Tot aici a apărut „misterul” Proces general între două ordii și nația sau Spoiții cu roșu și spoiții cu alb, satiră politică violentă, între ale cărei personaje pot fi recunoscuți C. A. Rosetti (Musiu Rapace) și I. C. Brătianu (Musiu Bimbirică). Sunt criticați în această satiră și poeții epocii (poetul „urlător”, poetul „zis umanitar”). Petre Grădișteanu a susținut în P.r. cronica
PROPRIETARUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289043_a_290372]
-
misterul” Proces general între două ordii și nația sau Spoiții cu roșu și spoiții cu alb, satiră politică violentă, între ale cărei personaje pot fi recunoscuți C. A. Rosetti (Musiu Rapace) și I. C. Brătianu (Musiu Bimbirică). Sunt criticați în această satiră și poeții epocii (poetul „urlător”, poetul „zis umanitar”). Petre Grădișteanu a susținut în P.r. cronica dramatică. Se mai tipărește un roman, neterminat și nesemnat, intitulat Zece ani din viața unui om de lume, dedicat lui Matei Millo. R.Z
PROPRIETARUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289043_a_290372]
-
gazetă politică săptămânală apărută la Iași din martie până la 26 iunie 1891. Ca atâtea alte publicații politice, R. era editată în scopuri electorale. Redactorii au însă experiență jurnalistică. O cronică științifică, literară și artistică, alta a vieții ieșene, parodii și satire ale activității partidelor se adaugă publicisticii electorale, înviorând paginile foii, la care colaborează Ovid Densusianu (cu studiul Primele ambasade ruse în Apus), Al. A. Bădărău și un M.C., probabil Mihai Codreanu, atunci în vârstă de cincisprezece ani. R.Z.
RADICALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289089_a_290418]
-
IV, 1904-1907). Volumele de amintiri, Reminiscentie din anul 1860 (1897) și Notițe despre întâmplările contemporane (1913), cuprind date despre viața politică și socială a Transilvaniei și sunt scrise într-o limbă cursivă și vioaie. Autor a numeroase versuri, P. prefera satira și anecdota în versuri, specii pe care le-a cultivat cu stăruință. Volumul său de „imitațiuni” (1900) este însă firav, încercând să se susțină prin umor, dar unul lipsit de finețe. Ceva mai reușite sunt poemele didactice (Mărul, 1883, Strugurii
PUSCARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289070_a_290399]
-
coroborată cu omogenitatea stilistică: tăietură sigură a frazelor, simetrizare între enciclopedia de bază și cea imaginară, etalare precisă a jargonului și argoului, tranzitivitate coruptă nestrident de irizări întunecat-melacolice. Volumul mai conține digitații relativ minore de ludică textuală (Bede, Personae), de satiră ucronică (Țară în carnaval) sau de transfer mimetic (Insula viermilor). Culegerea Despre science fiction (2001) selectează o parte din eseistica SF a lui R. Cartea conține cronici și recenzii la scrieri autohtone sau traduse (semnate de Sebastian A. Corn, Voicu
RADU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289095_a_290424]
-
se află Constantin Virgil Gheorghiu, care ține o vreme și cronica literară, și D. Murărașu. Sporadic semnează Nichifor Crainic (Fondul muncii), C. Barcaroiu, N. Crevedia (proza Din pățaniile lui Vasile Tăgârțan). Pentru scurt timp gazeta dispune de o pagină de satiră și umor, „Cucurigu”, redactată de Ion Manu. R. se ocupă și de popularizarea operei lui D’Annunzio sau a pictorului Löwendal, dar, în general, partea politică, de orientare naționalistă, o copleșește pe cea literar-artistică. M.Pp.
RASARITUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289138_a_290467]
-
semnăturile D. Ralleti, D. Ralleto, Raleto. În 1840 îi apare un volumaș intitulat Scrieri, cuprinzând proză, în care, cu sentențiozitatea vârstei și cu unele accente de mizantropie, R. își dezvăluie predilecția pentru tipologia și reflecția morală și, totodată, aplecarea spre satiră. Dar cu trei ani mai devreme el încă se mai afla sub zodie romantică, de vreme ce traducea în placheta Plăcerea sâmțirei (1837) din Lamartine, precum și alte stihuri, împânzite de simțăminte din „ceasuri singuratice”. Poeziile proprii, unele de înrâurire folclorică, și le
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
Rămurel, Aureliu Mălin, Alexandru Roură. Două volume, Poezii. Din povestea vieții (1910) și Cântecul neamului (1913), aduc în atenție atitudinea intransigentă a poetului R. față de realitatea socială, poziție datorată atât temperamentului, cât și apropierii de ideile lui N. Iorga. Câteva satire, cuprinse în plachetele Scrisoare unui necunoscut (1910), A doua scrisoare către un necunoscut (1910), A treia scrisoare către un necunoscut (1910), A patra scrisoare către un necunoscut (1917), îl definesc ca pe un adversar convins al modernismului și al avangardei
REVENT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289178_a_290507]
-
Panait Macri, N. Beldiceanu, N.I. Pruncu, Scarlat Moscu, Al.I. Șonțu ș.a. Prin 1880, poate și mai înainte, se alătură și Al. Macedonski, reluând poezii tipărite cu puțină vreme înainte în „Literatorul”, pentru a le da o circulație mai mare (satira Formele ș.a.), sau trimițând altele întâi aici (Lacrimi, dedicată Caliopei Poenaru); el scrie și articole polemice, răspunzând astfel la criticile lui Frédéric Damé privind piesa Unchiașul Sărăcilă (în Cum se face critica), sau o satiră, Viața de apoi, care îi
RESBOIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289176_a_290505]
-
da o circulație mai mare (satira Formele ș.a.), sau trimițând altele întâi aici (Lacrimi, dedicată Caliopei Poenaru); el scrie și articole polemice, răspunzând astfel la criticile lui Frédéric Damé privind piesa Unchiașul Sărăcilă (în Cum se face critica), sau o satiră, Viața de apoi, care îi vizează pe V. Alecsandri și pe M. Eminescu. În 1878 Duiliu Zamfirescu încredințează R. poeziile Bătrânul și fluturul și Oh! taci, iar peste doi ani, în martie-aprilie 1880, prima lui nuvelă, Natalia Anisimovna. Din I.
RESBOIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289176_a_290505]
-
C. Banu scrie articolul Transformarea agriculturii în Danemarca, iar D.A. Teodoru, G.M. Mironescu și I.G. Duca dezbat probleme agrare, sociale, educaționale, culturale. Începând cu numărul 5/1910 redacția face loc și literaturii. Colaborează D. Anghel și St. O. Iosif cu satira politică Veleitățile lui A. Mirea, Vasile Savel e prezent cu medalionul D.D. Patrașcanu, Marin Simionescu-Râmniceanu cu articolul Muzele și arta, N. Dunăreanu cu nuvela Sora. La rubrica „Autori români” V. Savel semnează articolul Delavrancea, N. Davidescu scrie Note și răspunsuri
REVISTA DEMOCRAŢIEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289205_a_290534]
-
lui materială atrage mai multe persoane, dintre care una reușește să se insinueze, satisfăcându-i o serie de iluzii, cea erotică fiind dominantă. Pentru a o menține în preajmă, bătrânul joacă la Caritas și pierde totul. Deși nu este apăsată, satira la adresa unor moravuri nu e de neglijat. Critica se întoarce și asupra vremurilor anterevoluționare, viața „femeii nimănui”, povestită de ea însăși cu cinism și frison, fiind un exemplu de imoralitate a unor potentați. Cartea dă o surprinzătoare deschidere unei opere
REBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289161_a_290490]
-
național. Comedia de moravuri într-un act, după modelul lui Alecsandri, este cea mai gustată. Se încearcă în această specie Th. A. Myller, Pantazi Ghica, N. Țincu și Antonin Roques. Grădișteanu localizează comedia Revizorul de Gogol, introducând numeroase elemente de satiră socială autohtonă. N.V. Scurtescu trimite o dramă istorică, Despot-Vodă, iar G. Sion încearcă o versiune românească a tragediei Fedra de Racine. Prin V.A. Urechia (Miron Costin) și G. Sion (Suvenire despre poetul Conachi) revista inițiază studiul scriitorilor din trecut
REVISTA CONTIMPORANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289193_a_290522]
-
MOȘ TEACĂ, revistă umoristică și literară săptămânală, apărută la București, cu întreruperi, între 26 martie 1895 și 18 martie 1901. Inițiatorul acestui „jurnal țivil și cazon” a fost Anton Bacalbașa, iar modelul, în orientarea generală și în mijloacele satirei și ale umorului, este „Moftul român” al lui I.L. Caragiale. De altfel, George Ranetti, care, după moartea prematură a lui Anton Bacalbașa, continuase să redacteze M.T., va opri apariția publicației pentru a trece în redacția noii serii a „Moftului român
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
București a Școlii de la „Sf. Sava”, indică orientarea spre problemele epocii și spre ideile iluministe. Pentru mărirea omului, Pentru neputința omului amintesc discursurile lui Voltaire din Sur l’homme. Filosofia sceptică a acestor versuri e înlocuită, în Caracteruri (1825), de satira activă, cu finalitate precisă, de îndreptare. În portretizarea patimilor omenești, tributară lui Teofrast și La Bruyère, tendința și expresia generalizatoare, țintind către tipologia clasică a modelelor, se aliază cu înverșunarea polemică. De unde naturalismul în limbaj, invectivele, mulțimea detaliilor ce individualizează
MUMULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
măreției și neputinței existențe umane trecătoare. Pesimism și melancolie sunt notele caracteristice ale acestui volum postum, prin care, cu ecouri din lirica occidentală, M. deschidea drumul meditației. Tot el, prin Caracteruri, după I. Budai-Deleanu și înainte de Gr. Alexandrescu, a consolidat satira. Scrierile sale schițează drumul urmat de întreaga lirică românească în secolul al XIX-lea. SCRIERI: Rost de poezii adecă stihuri, București, 1820; ed. 2, București, 1822; Caracteruri, București, 1825; Plângerea și tânguirea Valahiei asupra nemulțemirii streinilor ce au derăpănat-o, Buda
MUMULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
a polemicilor în zona literaturii; acestea dau pulsul și dinamica ideilor în contextul cultural în care se manifestă un scriitor sau altul”. Capitolul Paradigmele pamfletului este rezervat unei descrieri „decodificatoare” a pamfletului și unei „anatomii” date de invarianții modali (adică satira, parodia, ironia etc.). Pentru a-și susține demonstrația, autorul recurge la nume reputate, ca Roman Jakobson, Gérard Genette, Marc Angenot, Tzvetan Todorov ș.a. În căutarea valorii estetice și a literarității pamfletului se întreprinde un excurs prin toată literatura română, preferându
MUNTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288289_a_289618]
-
create altcândva. Aportul său cel mai evident este în planul comicului de limbaj, unde afectarea „culturală” a Chiriței este pusă în evidență de inventivitatea lingvistică inepuizabilă a lui M. Scriitorul a mai abordat melodrama cu accente sociale - Țara fericirii (1945), satira socială - Al optulea păcat (1946) și farsa violent satirică - A murit Bubi (1948). Comedia de moravuri Burtă verde (1952) batjocorește carierismul politic, dar, lipsită de consistența tipologică din ...Escu, pare mai curând o autopastișă sub semnul schematismului tendențios al epocii
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
fortifiant găsește în natură, înțeleasă ca manifestare a divinității, în momentele ei de liniște maiestuoasă, cu note bucolice accentuate. Având ca model opera lui Goethe Reinecke Fuchs și scrierea populară franceză Le Roman de Renard, compune poemul Povestea vulpei (1903). Satira sa are asemănări numeroase și cu Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir. Într-o manieră comică, adesea de parodie, poetul imaginează o dispută dusă în parlamentul animalelor pe marginea nedreptăților săvârșite de Vulpe în timpul cât fusese prim-ministru, acuzatorul fiind
NAUM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288372_a_289701]
-
De pe umărul stâng or să lunece/ În moartea termică, întocmai/ Mult mai neînsemnatului Univers” (Tiehnica...). Preluând un titlu lansat de Ezra Pound (față de care poetul român are un adevărat cult), Personae (2001) reprezintă deopotrivă o revizitare cu caracter experimental a satirei latinești. Cu toate că poemele pot fi citite și ca embleme ale unor moravuri general umane, ținta otrăvurilor o constituie în primul rând contemporanii, care transpar cu ușurință îndărătul măștilor: „Marinidas, logograful, care singur consumă/ În fiece an recolta de papirus/ A
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
Marinidas, logograful, care singur consumă/ În fiece an recolta de papirus/ A unei întregi nome egipțiene, e mândru/ Că a socotit, fără greșeală, de câte ori/ Apare «moira» în piesele tragicilor autori” (Marinidas). În alianță cu tradiția poeziei „boabei și a fărâmei”, satira reapare sub formă fabulistică în Și animalele sunt oameni! (2002). După modelul arghezian, M. creează un bestiar benign, care se pretează la o lectură plurală datorită aluziilor biografice și intertextuale: „... domnișoara Privighetoare,/ Soprană de coloratură,/ Deși are/ O prea mignonă
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
imperative sociale, recurgând chiar la falsuri, ca în cazul lui Gavrilă, înșelat de nevastă, sau la așa-zisul sacrificiu personal, ca în Sfântul satului, unde un cioban viril asigură continuitatea cuplurilor atunci când legile firii dau greș. Nuanțele de umor și satiră îl plasează uneori pe N. în vecinătatea prozei lui Victor Papilian, cel din Nuvele oltenești. Anumite paralelisme în valorificarea credințelor și a practicilor magice s-ar putea stabili și între romanul În credința celor șapte sfeșnice al lui Papilian și
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]