2,446 matches
-
eu, băiatul buclucaș telefona de la secretariatul școlii, în lipsa temporară a secretarei. Profesoara respectivă, având unele indicii asupra celui ce o ofensa, părăsește imediat sala în care se afla, intră val-vârtej la secretariat și-l surprinde pe făptaș tocmai când acesta - satisfăcut de ispravă, căuta să se îndepărteze de telefon. Ce tevatură a urmat după acest incident de crasă indisciplină școlărească, ce interpretări și ce urmări a avut, vă puteți închipui scandalul imens în care a fost direct implicat colegul ce-mi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
stânci. Impactul îi strivi coloana și aproape că-i desprinse capul de pe umeri. Când, în cele din urmă, poliția rutieră elvețiană descoperi rămășițele mașinii sale, două ore mai târziu, trebui să caute toată noaptea, la lumina reflectoarelor, până când se declară satisfăcută că găsise și ultimul oscior din trupul lui Baruch Kishon. Capitolul 37 Ierusalim, joi, 1.49 p.m. Maggie făcu tot posibilul să ascundă cele întâmplate. Trecu în viteză pe lângă paznicii de la ușa hotelului - doi tineri care îi întrebau pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
noștri angajați. Ce băiat mare și frumos, spuse domnișoara Trixie, întorcându-și ochii urduroși spre Ignatius. Bine hrănit. — Domnișoara Trixie a lucrat la noi mai bine de cincizeci de ani. Îți poți face de aici o idee cât sunt de satisfăcuți angajații noștri de asociația lor cu Levy Pants. Domnișoara Trixie a lucrat și pentru tatăl domnului Levy. Un adevărat domn. — Da, un adevărat domn, repetă domnișoara Trixie, care nu și-l mai amintea absolut deloc pe bătrânul domn Levy. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cărei misiune nu poate fi decât stânjenită de afronturi și hărțuieli inutile. Dacă ne vei jigni din nou, domnule, s-ar putea să simți arsura loviturii noastre de bici pe umerii dumitale deplorabili. Cu toată furia, Gus Levy, președinte. Meditând satisfăcut la faptul că lumea nu înțelege decât de putere și forță, Ignatius copie semnătura lui Levy pe scrisoare, cu tocul șefului de birou, rupse hârtia răspunsului scris de domnul Gonzalez către Abelman și îl strecură pe al său printre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vedem liniștiți de treburile noastre, într-o atmosferă de respect reciproc. Sunt sigur că metodele sale dictatoriale sunt, în parte, responsabile pentru dorința domnișoarei T. de a se pensiona. Pot în sfârșit să-ți descriu fabrica. Azi după-amiază, simțindu-mă satisfăcut după ce am terminat crucea (Da! Este gata și dă biroului dimensiunea spirituală de care avea nevoie), m-am dus să vizitez zumzetul, huruitul și șuieratul fabricii. Scena care mi-a întâmpinat privirea a fost în același timp captivantă și respingătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
performanță va conduce la restricționarea competitivității corporațiilor din Statele Unite în secolul XXI. Rolul de leadership global al Statelor Unite va fi în mod semnificativ diminuat dacă nevoile forței de muncă de atragere a celor dotați cu aptitudini nu vor fi eficient satisfăcute. Cererea de forță de muncă înzestrată cu aptitudini legate de inovații va domina externalizarea la nivel global - nu numai costurile. Noii veniți în rândurile forței de muncă vor fi în mod predominant din rândurile femeilor și ale minorităților, în special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
ultima dată? îl întrebă pe Hagar. Acum zece zile. — Unde? — Cam pe-aici. — Se întoarce? Aici e domeniul lui? — Așa se pare. Gorevici se uită prin cătarea telescopică. O roti într-un arc, apoi în sus, spre cer, și înapoi. Satisfăcut, puse pușca jos. — Doza e suficient de mică? — Nu-ți face griji, zise Gorevici. — Iar dacă e sus, în boltă, nu poți trage pentru că ... — Am spus să nu-ți faci griji, spuse Gorevici și se uită la Hagar. Știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
aflat la câțiva pași În spatele ei bătu În retragere, știind că nu e bine să-ți pui mintea cu o nebună. Însă taximetristul nu era nici pe departe la fel de prudent sau de timid, fiindcă Întâmpină Întregul scandal cu un rânjet satisfăcut. Zeliha observă cât de surprinzător de albi și de fără cusur erau dinții bărbatului și nu s-a putut abține să nu se Întrebe dacă nu erau cumva Îmbrăcați În porțelan. Treptat, Începu accelerându-i pulsul, să simtă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fi iubit mama; o iubea În felul ei, Însă erau momente În care se simțea sufocată de iubirea nesatisfăcută a maică-sii. În acele momente se refugia la San Francisco, drept În sânul familiei Tchakhmakhchian unde o aștepta o iubire satisfăcută, Însă la fel de solicitantă. De Îndată ce s-a dat jos din tramvai a Început să se grăbească. Matt Hassinger avea să vină s-o ia la șapte treizeci. Avea mai puțin de o oră și jumătate la dispoziție ca să se pregătească, lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pierderea seminală le aduce ponoase și se satisfac prin practici Întrerupte Înaintea ejaculării. Își Închipuie atunci că nu s-au masturbat. Ca mine! Compensam, theoretic, renunțarea la plăcerea finală prin plăceri preliminare mai importante, dar excitația sexuală care nu e satisfăcută se preschimbă În angoasă, potrivit lui Karl Abraham, care nu e un mucalit. După cît Îmi amintesc, nu eram chiar așa de angoasat luînd micul-dejun cu Tina pe terasă. Ne era mai curînd teamă de viespile care se așezau pe tartinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
patru sau cinci ori, în timp ce cămătarul abia de schiță o grimasă și întoarse chitara pe dos. ă Monolgul lui Osip, din Revizorul, spuse Porfiri. Actorul, duhnind a votcă de la o poștă, răspunse aplauzelor cu o plecăciune, cu fața prietenoasă și satisfăcută.- Am jucat rolul acesta în '56 la Teatrul Mariinski. Sunteți un cunoscător al artelor dramatice? ă Sunt un admirator al lui Gogol. ă Douăzeci de ruble, mârâi cămătarul, făcând chitara să rezoneze în timp ce o punea jos. ă Douăzeci! Hoțule! Băutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cu excepția celor câteva fire de iarbă lăsate să crească în afara serelor. Ai fi oare mai fericit dacă plasticul ar fi verde, îl întrebă deodată gândul care lucrează la etajul inferior al creierului, acel gând agitat care nu se consideră niciodată satisfăcut de ce-a gândit și a hotărât cel de la etajul superior, însă Cipriano Algor a preferat să nu răspundă acestei foarte pertinente întrebări, s-a prefăcut că n-a auzit, poate din pricina tonului impertinent pe care-l iau automat întrebările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-i spune ginerelui său decât, Felicitări, bănuiesc că ești mulțumit, cuvinte banale și aproape indiferente, care n-aveau nevoie de atâta timp pentru a se manifesta, iar Marçal nu-i va mulțumi, nici nu-i va confirma că se simte satisfăcut după cum și-a imaginat socrul, mai puțin sau mai mult, ce spune el e la fel de serios ca o mână întinsă, Pentru dumneata, vestea nu e bună. Cipriano Algor îi înțelese intenția, îl privi pieziș, zâmbind ușor de parcă ar fi râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mele. Ceva asemănător îmi cerea, probabil, și Francisc care mă privea atent și răbdător. M-a lăsat să-mi săpunesc de mai multe ori mâinile și tot de atâtea ori să mi le limpezesc până ce, în sfârșit, bruta se declară satisfăcută. Îmi făcu un semn cu capul care vroia să spună: „Da, acum e bine”. Și zâmbi mulțumit. Eram pregătit să trec pragul sălii cu oglinzi acum. Francisc s-a dat politicos la o parte. M-am întors în coridor, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ca ars în picioare. Apăruseră din bălării - sau se uitau de mai multă vreme la noi? - Profetul și băiețandrul care nu se deslipea niciodată de el. Profetul ne privea, împietrit într-o tăcere care nu se mai sfârșea; băiețandrul rânjea, satisfăcut că ne prinseseră într-un moment delicat. Mi-a trecut prin minte că pescarii se vor descotorosi cu acest prilej de mine, iar pe Laura o vor viola. Fără îndoială, nimeni n-ar fi auzit strigătele de ajutor. Dar Profetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să-mi cred urechilor: un om cu sentință pe viață, condamnat să moară în închisoare, trebuie să-și plătească patul. Ești nebun, i-am răspuns. Nu-ți dau nimic. Bine, atunci urcă pe patul de sus, mi-a spus el satisfăcut. Trecuse mult timp de când nu mă spălasem și nu mă bărbierisem, așa că abia îmi mai suportam propria putoare. Nu departe de mine, un bătrân cosea un papuc. A privit spre mine și mi-a spus: „Băiete poți să iei tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
i-o cangrena. Ziua În care se născuse Kevin, o spusese Întotdeauna și Încă o mai spunea, a fost cea mai frumoasă din viața mea. Un băiețel de trei kilograme, rotofei În brațele Emmei. Iar ea i-l Întinsese, surâzând satisfăcută. El luase În brațe ființa aceea atât de nouă, Încât nu avea nici măcar un nume, care dormea și poate că visa. Se Întrebase cu duioșie ce visează un nou-născut: poate viața dinainte de viață, așa cum visa el viața de după moarte. Fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
am o slujbă sigură, Antonio. Am fost angajată. Antonio se clătină, căci asta era cea mai proastă veste pe care i-o putea da Emma. Banii erau singura speranță care-i mai rămăsese. Sărăcia ei era ultima lui resursă. Asistase satisfăcut la declinul rapid al Emmei pe scara socială - din soție răsfățată și mamă cu normă Întreagă, la angajată part time, Îngrijitoare și colaboratoare fără asigurare, mamă din ce În ce mai neatentă și mai neadecvată. Și știa că atât timp cât ea avea să pătimească, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
insultase pe bărbatul căruia ea Îi dăruise virginitatea. Tăcerea ei Îl deranjă pe Antonio, care voia să știe cine era acela, colegul de bancă? Un păduchios de licean de la Pedagogic, singurul cocoșel Între treizeci de găini? Nu, Îl lămuri Emma satisfăcută, era suplinitorul de religie. Știa totul despre erezii. Eu, la șaisprezece ani, pregăteam o lucrare despre genocidul catarilor. Te-ai lăsat dezvirginată de un preot! Începu să râdă Antonio. Dar În timp ce râdea În hohote, dezlănțuit, o viziune dezgustătoare se materializa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
gard viu, care bâzâia ca un roi de albine. Emma Încercă să-și facă drum spre el, dând din coate. — Onorabile! Onorabile! Îl strigau fotografii, plasați pe ghivecele de flori ca niște babuini. Priviți În partea asta! Elio se supunea, satisfăcut să-și Încheie ziua printr-un succes personal, o zi ce fusese dificilă și amară. Știa că era Într-un stadiu de descompunere avansat: nu mai avea voce, toropit de oboseală și de transpirație, cu nasul lucios și cu stomacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
într-o secundă și l-a aruncat în zidul grajdului ca pe-un mototol rufos. Și-a dat seama imediat că făcuse ceva ce nu trebuia făcut. Avea in mod vag un sentiment de regret, dar era în aceeași măsură satisfăcut. Băieții de la grajduri tăceau uluiți, iar Ioniță zăcea căzut pe-o parte, roșu, cu buza de sus mușcată. Din momentul acela, locul lui Pampu la curtea spătarului a fost altul. În câteva zile, a devenit subiectul numărul unu al servitorimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
înfrunzite. Totul durează două minute. El este grăbit, ea, prăbușită. Bărbatul dă să plece, dar ceva îl reține. Se întoarce brusc, ia în brațe câinele, îl mângâie duios cu vârful degetelor, apoi îl aruncă în apa vâscoasă. Andrei Ionescu suge satisfăcut cea de-a unsprezecea țigară, în timp ce Zogru așteaptă clipa despărțirii, în strada Gelu Căpitanul. Amintirea fraților Futacu îi readuce în minte și altă latură a poveștii. La ieșirea din pădure s-a întristat din nou. În stufărișul de răsură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
peste măsură, iar Giulia a încuviințat zâmbind. Era acum un bărbat dezorientat, iar tricoul lui galben se învinețise în jurul gâtului. A deschis ușa și a ieșit fără să mai spună ceva. Zogru ar fi vrut să-l oprească, dar starea satisfăcută în care se afla Giulia îl încredința că despărțirea de Andrei Ionescu avusese deja loc. Vizita scurtă, foamea Giuliei, toată întâmplarea în sine îl trânteau într-un vis aiuritor. Nu înțelegea și simțea în el o frică sfidătoare și cocoloșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
jos, idiotul! Marie Încerca să reziste În pofida durerii pe care i-o dădea strînsoarea lui Stéphane. Rămase Încremenită, cu ochii ațintiți cu groază asupra picăturilor de sînge care cădeau tot mai abundent de pe podeaua mezaninului. Stéphane dădu drumul unui rîs satisfăcut. - Complet ciuruit, lovit mortal! Renunțînd să mai urce, o Împinse pe Marie spre ieșire. - E cam stupid pentru tine, frumoaso, ce zici? Te distrai bine În pat cu el! N-aveam imagini, dar mi-era de ajuns și sunetul, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din toată firma care și-a amintit de ziua mea de naștere. Nu mă pot abține să nu radiez de fericire în timp ce desfac plicul de carton. — Vai, Guy, nu trebuia să te deranjezi ! — N-a fost nici un deranj, spune, clar satisfăcut de sine. — Totuși ! Râd. Credeam c-ai... Cuvintele îmi îngheață pe buze în clipa în care mă trezesc că țin în mână un DVD al firmei, în carcasă laminată. E un rezumat al prezentării despre Partenerii Europeni pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]