1,487 matches
-
laolaltă ingredientele pentru festinul ce avea să vină. Era un proces dificil, dat fiind că ingedientul principal era cu totul și cu totul nou, desigur, și încă plin de mister pentu ea. Nu avea nici cea mai mică idee despre savoarea sa, despre duritatea, greutatea sau imponderabilitatea sa, despre culoarea sa sau despre puterea sa de a acționa ca un catalizator pentru a combina aromele într-un mod desăvârșit. Pregătirile trebuiau făcute doar pe baza instinctului, a siguranței instinctului, susținută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în gogoașa nimicului.“ Aici e situat chiar începutul: graba spre o ședință a viitorilor comuniști din facultate, plină de promisiuni, va devia într-o izbucnire rebelă, ce conduce firul Textului în chiar inima întunericului: prima beție solitară, plină de o savoarea pe care numai cei ce au practicat-o o pot pricepe... Cel ce bea conștient, programatic, își pierde umanitatea așa cum o percep ceilalți: pielea i se desprinde de pe trup, el devenind pur text, temporalitate, timp unic, timp ce dăruiește... De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
locul preponderent. Conversația era aproape cu neputință, nici cea de formă măcar, deoarece prezența Lenorei, hotărât bolnavă, preocuparea Elenei și îngrijorarea Linei nu îngăduiau pofta de vorbă. Hallipa lipsea. în acest fel, succesiunea gravă și înceată a bucatelor, forma și savoarea lor, substanța și parfumul lor ieșeau în evidență în tăcerea absolută a sufrageriei mari și umbroase, cam scundă - fiind în corpul secundar al casei - cu jumătate pereții și cu mobilele de stejar lustruit. .. . Dacă nu erau lustruite - se gândea Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
gândea comod și ușuratec la fenomenele astrale, geologice, chimice și algebrice, anevoios migălite de alții spre descoperire și studiu, care compuneau atâtea atitudini de umbre și lumini, de reflexe și forme mobile de transpuneri și dizolvări care hotărau culoarea cerului, savoarea și parfumul aerului și situarea locului mic către primejdioasele rotații, către amorurile planetare, combustiile interioare ale soiului, violențele, probabil masculine, ale meteorilor și capriciilor accidentale ale cometelor. Atâtea fenomene pe care un spirit de armonie, demn de ardoare, necunoscut și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
plăcea oamenilor. Mama îmi spusese că era un spectacol manciurian tradițional, amestecat cu elemente de operă chineză, la origine o formă de divertisment pentru oamenii de rând. Din când în când, cei bogați cereau să fie executat, „pentru a gusta savoarea locală“. Mi-am amintit că stăteam în primul rând. Urechile începuseră să-mi asurzească de la zgomotul puternic al tobelor. Sunetul bețelor care loveau tuburile de bambus era ca un ciocan care mă lovea în cap. Bang! Bang! Bang! Gândurile-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
traducere care să fie în stare să dea întreaga echivalență a unui asemenea text este, practic, imposibilă. Există, de pildă, traduceri din Rabelais sau Villon, sau Pușkin, sau Dante, dar poate cineva să spună că ele n-au sărăcit enorm savoarea unică a textului original? Să ne întoarcem la literatura noastră. Pentru ca un scriitor român să poată fi tradus și să circule peste hotare, literatura lui nu trebuie să ridice obstacole de neîntrecut din punctul de vedere al limbii. Ni se
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
țineam cățuile sub nas, buchetul băuturii se răspîndi în toată încăperea. - Cotnariul pare, între vinuri, un Shakespeare. Trebuie săl deguști picătură cu picătură; o strecori sub limbă și pe urmă o răspîndești în cerul gurii; doar așa îl umpli de savoarea ei. Dacă deșerți dintr-o sorbitură cana, ingurgitarea nu merită respect. Bătrînul se complăcea de-o viață în așezarea lui de moșneni. Prefera să-și petreacă vremea în livadă. Împrejmuită cu gard de ostrețe, pe temeliile de piatră, casa era
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la șah. — Ei, dar ți-ai dat o străduință extraordinară, Senior Nobuo, spuse Ieyasu. Zău așa, mai iau doar puțin orez. Eu am fost crescut într-o casă modestă, așa că, atât cerul gurii, cât și stomacul îmi sunt copleșite de savoarea mesei din astă seară. Era seara celei de-a treisprezecea zile din lună. În după-amiaza aceea, când Ieyasu sosise la Kiyosu, Nobuo l-a dus la un templu, unde cei doi au purtat tratative secrete, timp de câteva ore. Seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
accesorizată cu două blonde care aveau niște picioare așa de subțiri de ziceai că sunt rahitice. Ce caută Bărbații Adevărați aici? am întrebat eu. Dintr-odată, victoria repurtată asupra tipului de la intrare nu mai avea nici o valoare, își pierduse toată savoarea. Era clar că la petrecerea asta lăsau să intre orice idiot de pe stradă. Luke distribuia băuturile cu mult simț de răspundere. —Joey, băiete, JD simplu, poftim! —Mulțam, Luke, băiete! —Johnno, băiete, JD cu gheață! Ăsta e al tău. —Bună treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sătulă! — Aha, am înțeles, a zis Chris trecându-și gânditor palma mare și pătrățoasă prin părul de culoarea grâului. Pe față i se citea o îngrijorare care-l prindea de minune. Iar eu îl priveam plină de speranță. O, câtă savoare aveau momentele în care mă aflam în centrul atenției lui! — Ce-am putea face ca s-o înveselim pe Rachel? a zis el ca și când ar fi fost singur în cameră. Eu mă foiam pe scaun mai să dau pe-afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Lan Ping și o roagă să observe că până și femeile care conduc rișca, și care alcătuiesc pătura cea mai de jos din Shanghai, sunt în stare să strecoare fraze în engleză în dialectul lor. Fumul este cel care dă savoare șuncii. Înțelegi ce vreau să zic, Lan Ping? El conduce și ea îl urmează. O învață să citească varianta în engleză a piesei Nora. Cum ea deja cunoaște traducerea, el crede că îi va fi astfel mult mai ușor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ele ca un prunc zâmbitor. ― Ei bine, la noapte abia aștept să mă nasc dimpreună cu frații mei mai mari, doctorul Franklin și Goethe. Ușor dezamăgit, Iancu se așeză pe marginea divanului, luă o gură de vin și, încurajat de savoarea lui, își lăsă unchiul să vorbească liniștit despre principiul conservării cantității de electricitate, despre sarcina electrică și placa de sticlă folosită de Franklin în cercetările sale. Ascultă la fel de zâmbitor și mica disertație entuziastă despre filozofia naturii, din care se inspirase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de Marele Komandir, Kutuzov. Marioritza încă nu se obișnuise cu limba vorbită în saloanele bucureștene. Era contrariată de amestecul franco-român al conversațiilor din jur. Stătea la marginea cercului de femei, ținea în mână paharul cu apă și părea preocupată de savoarea șerbetului de trandafiri. Rotea ușor lingurița de argint, înfășurând pasta într-o mică spirală roz înainte de a o duce la gură. Și, în timp ce limba ei plimba spirala pe cerul gurii, privi, ca din întâmplare, spre Manuc. Era îmbrăcat în zerbaf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o conduse spre chicineta din culise, cabina primadonei, susținându-i ba mâna, ba talia, ba mângâindu-i fesa fierbinte, ușor umedă. Se hotărâse deja să-și petreacă noaptea cu primadona și nu vedea nici un impediment. În război, mica pierzanie dă savoare victoriei, își spunea. Și apoi bucățica, desăvârșit înzestrată de la natură, îl făcea să se simtă ușor ca o pană purtată de o boare văratică. Nu se mai gândea la ea ca la un posibil agent francez, așa cum se întâmplase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Prințul refuză din nou. Pictorul schimbă o privire rapidă cu D’Autrey și acesta interveni: ― Ar fi păcat, Alteță, să nu gustați măcar cafeaua. Sunt în măsură să vă asigur că nu o veți uita niciodată. O aromă divină, o savoare... Prințul îi ignoră insistența și ricoșă spre un alt subiect: ― N-am înțeles prea bine cu ce vă ocupați, monsieur... ― D’Autrey-Lès-Gray! Oh, eu... eu... mă ocup de aspectele spirituale ale vieții. Se balansa sprijinindu-se când pe vârfurile ascuțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lamei, decapită scurt capul unuia din cei doi păstrăvi. Apoi, cu un zâmbet enigmatic, îl împinse ușor în farfurioara pentru resturi. Da. Terminase definitiv cu marele vizir. Mestecă liniștit fiecare îmbucătură, mulțumit de bogata salivație pe care i-o provoca savoarea păstrăvului proaspăt. Asta însemna pentru Marele Komandir a mânca sănătos! Cât despre amiralul Ciciagov... De acum dumnealui n-avea decât să sosească oricând poftea, cu toată suita, cu rescriptele și toate instrucțiunile țarului! El, generalul Kutuzov, i-o luase înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
astea nu mai aveau acum nici o importanță. Generalul se simțea mai tânăr ca niciodată. Cu o seară înainte petrecuse în compania unei văduvioare durdulii, care învârtea o negustorie pe cinste pentru ofițerimea rusă și nu numai. Era detașat și surâzător. Savoarea șampaniei îi consolida starea de bine și încrederea în viitor. O delegație de boieri divaniți se precipită spre el, oferindu-i o tabacheră din aur destul de grea, de altfel frumos lucrată, spuzită toată cu diamante, și un discurs în limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
face asta în cea de-a doua seară. Pregăti plin de ranchiună cotletele, un morman întreg, și cât erau de insipide - perceptorul districtual se văzuse nevoit să scoată borcanul cu murături de la mama sa pentru a da un pic de savoare mesei sale. Se simțea mai mizerabil ca oricând. Mai mizerabil ca oricând și mai abandonat, stând acolo de unul singur la masa cea mare din sufragerie. Un bec neacoperit se bălăngănea la capătul unui fir deasupra lui și arunca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
laolaltă ingredientele pentru festinul ce avea să vină. Era un proces dificil, dat fiind că ingedientul principal era cu totul și cu totul nou, desigur, și încă plin de mister pentu ea. Nu avea nici cea mai mică idee despre savoarea sa, despre duritatea, greutatea sau imponderabilitatea sa, despre culoarea sa sau despre puterea sa de a acționa ca un catalizator pentru a combina aromele într-un mod desăvârșit. Pregătirile trebuiau făcute doar pe baza instinctului, a siguranței instinctului, susținută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
semnificația acestora: vinul și taverna erau oare, sub pana lui Khayyam, simple simboluri mistice, așa cum afirma Nicolas? Erau ele, dimpotrivă, expresia unei vieți de plăceri, adică de dezmăț, cum susțineau FitzGerald și Renan? Discuțiile respective căpătau, pe buzele lor, o savoare nouă. Când tatăl meu amintea de Omar care mângâia părul parfumat al iubitei sale, mama roșea. Și, Între două catrene de dragoste, au schimbat cel dintâi sărut. În ziua În care au vorbit despre căsătorie, și-au făgăduit să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
le iau de la potcovar. Am simțit ce gust vrei tu, numai de cartofi nu, spuse Red după ce i-am tradus. — Îl lasă la fermentat În butoaie prinse-n cuie ruginite și mai bagă cîteva și-n ea, ca să-i dea savoare. — Mai bine mai iau o gură, ca să scap de gustu’ Ăsta. Mon capitaine, ce zici, murim Împreună? — Bonjour, tout le monde, spusei. Asta era o glumă veche de-a noastră, era un banc despre un algerian care urma să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
românești în ansamblul său deci, și nu doar al mahalalelor bucureștene. Pe de altă parte, chiar reducînd orizontul caragialian la cel bucureștean, eroul său urban, Mitică, nu este mahalagiul peiorativ și nici moftan giul, ci „bucureșteanul par excellence”. Mitică are savoarea unui șpriț ușor de vară, are geniul unui Păcală ajuns la oraș. Perenitatea lui, dacă și atît cît există, vine din această moștenire și prelungire a unui geniu popular difuz și nu constituie cîtuși de puțin o pervertire sau decădere
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și spirituală, dorința de a explora tărâmuri necunoscute și de a traversa teritorii complet noi. Aceasta implică, desigur, și capacitatea de a evalua pericolele și de a prevedea riscurile. Dar cel care se teme de riscuri nu va putea simți savoarea sării vieții adevărate. „Cine vrea să-și păstreze viața o va pierde”, ne spune evanghelia. Și adaugă: „Cine o va pierde pentru mine o va găsi”. Cine nu este gata să-și piardă garanțiile imaginare și firavele sale certitudini nu
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
vieții cotidiene. În condițiile în care cele două femei vorbesc necontenit, ele nu rostesc cu voce tare gândurile de profunzime și observațiile necruțătoare pe care le fac. Narațiunea, în schimb, transcrie acest „altceva“, creând un spectacol al limbajului de o savoare rar întâlnită. Compozițional, avem de-a face cu un roman polifonic (construit prin întrebuințarea mai multor voci), probabil fără egal în proza română postbelică, unde diferențierea discursivă a personajelor a înregistrat mereu neajunsuri (foarte adesea, personajele vorbesc un limbaj unic
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Imaginea comună formată despre post este aceea a ființei care respinge cu îndârjire hrana, printr-un uriaș efort al voinței, care îi asprește și „usucă“ ființa. Cu toate acestea, postind în mod înțelept putem descoperi, din contră, o mai mare savoare, satisfacție și bucurie în întreaga noastră viață. 12. Postul ne apropie de aspectele profunde ale ființei noastre. Ființele spirituale, sfinții și înțelepții din toate timpurile au postit, știind că aceasta este o modalitate de a regăsi în propria ființă lumina
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]