1,560 matches
-
nou la bare. - M-ai căpiat destul pe ziua de astăzi. - Nu glumesc. Zău, nu știu. - Sunt niște nemernici, zise brusc Jurig. Pot să prevadă viitorul și sunt fără milă. - Acesta nu pare deloc urât, admise Gosseyn. - Sunt cu toții niște scârbe! explodă Jurig. Se opri și o înghiți.) Fac din oameni niște sclavi. Fură ideile celor din insule. Și dacă prezic viitorul și nu fac greșeli de timp, câștigă toate bătăliile și înăbușă toate revoltele. Ascultă, continuă Jurig pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de a face lucruri pe care ea să le admire. își ascundea dragostea pentru că dacă ar fi știut-o toată lumea, ar fi fost pus într-o situație de inferioritate față de alții și de Kate însăși. îi era rușine, dar nu scîrbă. Și acum, șocat fiind, sub influența observației lui Coulter, imaginile lui disparate despre dragoste, sex și naștere începură să se contopească. Traversa dealul din parc, cînd auzi o palsație muzicală venind din cer. Cinci lebede zburau pe deasupra lui într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a fostului tău coleg de școală, deși nu sunt mormonă, dar asta nu contează, și așa mai departe...“. „Constantinescule“, a spus atunci cu glas tare Iason, „ce tot mormăiți voi acolo, ce tot te uiți la nenorocita asta ? E o scârbă, am găsit-o în mlaștini, aproape leșinată, pe când veneam încoace, i-am tras atunci și câteva șuturi, ca să mă țină minte, aș fi lăsat-o acolo, să crape în apă, pe trestii, dar a luat-o Petru, de milă“ (așadar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mlaștini; deci Constantin murise și veșnica lui pomenire, apoi mă căutase pe strada Leonida, avea treabă cu mine. Această aschimodie cu cap de pasăre, ceva între curcan și găină, cu nasul ca un cioc moale atârnându-i peste gură, această scârbă de om mort, mărunt și slăbănog, cu părul totdeauna gominat, cu haine de o exemplară eleganță, acest produs desăvârșit al zonei de promiscuitate pe care Natura o clocește ca să se compenseze și o vomită, ca pe o taină, pe sub cealaltă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
întâmplat apoi, în după-amiaza aceea de septembrie, n-a mai apucat să-mi povestească pentru că tocmai atunci câinele șobolan i s-a dezlipit de picior, a început să adulmece pantoful meu drept. „Marș de-aici !“, i-am strigat, îmi era scârbă, nu suportam să mă atingă. I-am ars un șut. S-a tras mai încolo, schelălăind. Poate că, fără să vreau, îl pocnisem și pe Constantin, în gleznă. „Dacă mă gonești, plec“, a spus el mâhnit și umil. Se încovoiase
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nou la bare. - M-ai căpiat destul pe ziua de astăzi. - Nu glumesc. Zău, nu știu. - Sunt niște nemernici, zise brusc Jurig. Pot să prevadă viitorul și sunt fără milă. - Acesta nu pare deloc urât, admise Gosseyn. - Sunt cu toții niște scârbe! explodă Jurig. Se opri și o înghiți.) Fac din oameni niște sclavi. Fură ideile celor din insule. Și dacă prezic viitorul și nu fac greșeli de timp, câștigă toate bătăliile și înăbușă toate revoltele. Ascultă, continuă Jurig pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
McCann. - Da. De îndată ce mă voi întoarce în secția mea. Dar mai întâi aș vrea să mă ajuți să-i transport pe von Grossen și pe ceilalți în dormitoarele lor. Vreau să trezesc în sufletul lui von Grossen un sentiment de scârbă față de sine însuși. - Crezi că va capitula? - Nu. Grosvenor nu se înșelase. A doua zi dimineață, la orele zece, apasa pe un buton care trimise curentul electric prin întrerupătorul instalat în ajun. De-a lungul și de-a latul navei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
lase în brațele dragostei, fusese jignit de o fată proastă și mică, deși lungană, a văzut că în stație, lângă el, își face apariția singurul om pe care nu-l putea suferi, de care îi era teamă și mai ales scârbă. Un borfaș care, de câte ori dădea peste el, îl jumulea ca pe-un clapon. Mereu, orice încercare de apărare i-a fost zădărnicită, la fel țipetele, așa că Nicu, după ce cântărea situația, ori o lua la fugă, când era în zone mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Fara rămase nemișcat și la început nici nu-i era prea clar gândul care-i trecea prin minte: "Satisfacție! Da, da, acum până și soldații trebuiau să acționeze". Vorbi rar: - Și unde e cadavrul? - Înăuntru. - Adică vrei să spui că scârbele alea l-au ucis și pe urmă i-au tras trupul înăuntru? - Nimeni nu a asistat la omor, spuse un oarecare, dar Jor a plecat și n-a mai fost văzut în ultimele trei ore. Primarul a stabilit legătura prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
că-și sgîria, Părul galben că-și rumpea, Cu amar tare plângea Și din gur - așa zicea: Mare păcat și mai greu Ce-au căzut pe capul meu. Frate - său o auzea Și din gur - așa-i zicea: Surioară, surioară, Scârba mea te împresoară? Au că tu te-ai supărat De atâta alergat, Mutîndu-mi perinuța Care mă culc pe dânsa, Ni la cap, ni la picioare, Ni la umbră, ni la soare, De nouă ai și jumătate Într-această răutate Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
așa? ― Cred că da. ― Eu mi-am dat seama... Amuți brusc. Îl privea cu ochi mari, pipăindu-și atent figura. ― E aici! Uite-l! Îl simt! Îl vezi și tu, nu? Mișcă aripile. Inginerul se crispă. Scăpă țigara, cutremurîndu-se de scârbă. Pe obrazul murdar al cârnului urca încet un păianjen. * Se auzeau doar tic-tac-ul pendulei și sforăitul bătrânului. Ațipise răpus de emoții și oboseală. Melania Lupu își netezi părul pe frunte apoi degetele alunecară în jos, de-a lungul gâtului. " La
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
își dădu seama că omul minte în privința locului unde îi lăsase pe ceilalți. Era conștientă de faptul că își simțea inima rece și necruțătoare. Întotdeauna se purtau așa cu ea oamenii care erau morți de frică. Avu o senzație de scîrbă, de parcă ar fi avut în preajmă o grămadă de murdărie. De fapt nici nu conta prea mult dacă asemenea oameni trăiesc sau mor. Șovăi în ciuda logicii simple și a impulsului și mai simplu de care era nevoie. Îi trebuiră cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mele. Nu știam ce să fac. Să fug? M-am aplecat asupra lui. Avea buzele mânjite de ruj. Rujul Augustei, l-am recunoscut. Numai ea folosește acel ruj vinețiu care îmi dă totdeauna un sentiment de repulsie. Cu o imensă scârbă, mi-am lipit buzele de buzele lui și i-am făcut respirație artificială. Îmi venea să vărs. G. era ca o femeie pe care o violam și pe deasupra mirosea puternic a transpirație ― cum l-o fi suportând Augusta astfel? m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
s-o sărut pe mama. Aș fi simțit gust de sânge. Între timp, ea striga mereu: "Daniel, Daniel". Eram convins că ținea să mă oblige și pe mine să-l sărut pe bunicul și mi s-a făcut frică și scârbă. Pentru nimic în lume nu vroiam să mă ducă înapoi în casă. M-am ghemuit în fân și am tăcut mâlc. Mama mă striga din ce în ce mai disperată, cu spaima că mă pierdusem: "Daniel, Daniel unde ești?" Și a început să plângă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
când foșnetul din cameră s-a întețit. Din toate părțile veneau spre mine viermi de mătase, care s-au așezat ca niște lipitori pe mâini, pe picioare, pe piept, pe gură și pe ochi, secretând ceva lipicios, care îmi provoca scârbă, până mi-am dat seama că mă înfășurau cu fire de mătase, că mă transformau în gogoașa lor, în carcera lor, în mormântul lor. 18 Înmormântările se făceau după un ritual cam degradat care în linii mari se repeta. Până la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
împotriva mea fiindcă mai aveam o licărire de luciditate, simțind nevoia să murdăresc totul, să nu mai am nimic curat, am silit-o să facă dragoste cu mine. Cred că în seara aceea Martei i-a fost și teamă și scârbă. Bănuiesc că m-a și disprețuit. În loc să-i apăr onoarea, mă făcusem de râs purtîndu-mă ca o cârpă la cafenea. Avea de ce râde cătunul. A fost prima oară când Marta n-a mai venit cu mine până la poartă. Îmi trecuse
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
azil...?" zise el, fără să termine întrebarea. Am înțeles ce vroia. Tocmai de aceea i-am răspuns brutal: "Aici, cel puțin, îmi iau pușca și mă uit cum se bălăcesc cerbii în mlaștină. Sânt eu vânătorul. Mă aleg doar cu scârba, nu-mi intră și noroiul în gură. Laura e o naivă." "Bănuiesc că, de fapt, n-o iubești", mi-a zis Dinu, după care omul acesta care nu fusese niciodată iubit mi-a declarat cu o mare căldură că el
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bâjbâi prin ea ca un bezmetic, lovindu-mă de ziduri, de mine însumi și nu mai știu încotro să mă îndrept și ce să cred. A fost un accident? Ceas rău? Sinucidere? Vendetă? Oboseală de a mai trăi? Revoltă? Sau scîrbă? Când ne atinge într-un fel sau altul direct, moartea arată ceea ce este de fapt: un scandal. Atunci, în sfârșit, ne dăm seama că nu există moarte normală, nici măcar când omul își dă sufletul cu un suspin la o vârstă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fi dorit să-i înfrunt, simțeam cum se șubrezeau resorturile voinței mele. Tăcerea lor mă strivea. Ca și cum mi-ar fi ghicit gândurile, unul dintre pescari luă în palmă o omidă care căzuse pe masa lui, o examină câteva clipe cu scârbă și apoi o strivi cu unghia de piciorul mesei. Am plecat abătut spre casa Martei. În odaia întunecoasă, mirosind a busuioc, am remarcat pentru prima oară că deasupra perdelelor murdare se găsea o icoană veche, cu vopseaua scorojită pe margini
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sfârșit prin a-și ucide una alteia copiii. Se pare că toți ucigașii și toți cei uciși erau tineri. Știuse asta dintotdeauna, dar în ultimii câțiva ani numai asta văzuse. Oriunde mersese, văzuse necontenit același lucru și i se făcuse scârbă. O imagine, aceeași dintotdeauna, plutea în mintea ei și trebui să închidă strâns ochii pentru a o alunga. Mergeau pe drumuri aglomerate, trecând pe lângă o cafenea plină de femei cu baticuri negre. Lee ocoli câteva căruțuri trase de niște băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îmi par la fel. Își suflă nasul. Încerc și eu să câștig un ban. Un sticlete îl recunoști după ochi, Darlene. Sunt siguri de ei. Am fost destul timp în meseria asta. Cunosc toate chițibușurile, când e vorba de o scârbă de sticlete. Bancnote însemnate, haine false. Dacă nu te lămurești după ochi, aruncă o privire să vezi ce bani are. Sunt mâzgăliți peste tot cu creionu’. — Cum aș putea să-i văd banii? I-așa de-ntuneric aici, c-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ce dracu’ e asta? Ce mama dracului e asta? — Domnule Gordon, sunteți arestat pentru atac cu circumstanțe agravante și viol asupra unei minore. — Cum? — Aveți dreptul să nu spuneți nimic ... — Ce? Care minoră? urlă Brad. La naiba, nu cunosc nici o scârbă de minoră. Polițistul îl privi lung. — OK, stai puțin ... nu m-am exprimat bine! Nu cunosc nici o minoră! — Eu cred că cunoașteți, domnule. — Faceți o mare greșeală, băieți! spuse Brad, când polițiștii îl conduceau afară. — Veniți cu noi, domnule. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
clasa lui, care se masturbau tot timpul. Între treisprezece și nouăsprezece ani reușise să-și reprime ceea ce numea „ea“, reușise să nu se masturbeze. Însă În ultimul an, după ce picase examenul de admitere la facultate, anii de auto-pedepsire și de scârbă de sine au provocat Înlăuntrul lui o reacție negativă, iar acea necesitate a revenit chiar mai puternică, sub forma EI. EA se abătea asupra lui oriunde, În orice moment al zilei. În baie, În pivniță, În toaletă sub cearșaf, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Nu ați vrea să petreceți ceva timp cu Raia din nou? Sau poate că Raia nu a fost pe gustul dumitale? ă Nu aveți vreuna mai tânără? Simți cum râsul lui Fraulein Keller rezona cu propria sa corupție. Îi făcea scârbă însă continuă jocul. ă Aici nu avem virgine, dacă asta insinuați! ă Lilia era cea mai tânără dintre fete? ă Lilia, oh, Lilia, numai la Lilia vă e gândul. Dar chiar și ea să știți nu mai e virgină. și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mele. Nu știam ce să fac. Să fug? M-am aplecat asupra lui. Avea buzele mânjite de ruj. Rujul Augustei, l-am recunoscut. Numai ea folosește acel ruj vinețiu care îmi dă totdeauna un sentiment de repulsie. Cu o imensă scârbă, mi-am lipit buzele de buzele lui și i-am făcut respirație artificială. Îmi venea să vărs. G. era ca o femeie pe care o violam și pe deasupra mirosea puternic a transpirație - cum l-o fi suportând Augusta astfel? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]