2,527 matches
-
a artei". Obiectul poate atunci să devină suport de interpretări. Jocul actorilor Într-un univers simbolic, actorii sociali au posibilitatea să se "joace" cu semnificațiile și definițiile, chiar dacă jocul acesta își are constrângerile și regulile lui. Această paradigmă subliniază aspectul schimbător al normelor, cu care indivizii se acomodează, construind și transformând cadrele de analiză, care nu sunt date o dată pentru totdeauna. Producătorii sau consumatorii de bunuri culturale (care, vom vedea, sunt ele însele niște convenții) au două posibilități: fie transgresează definițiile
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
dreptul la autodeterminare națională, ca o recunoaștere a rolului negativ pe care l-au jucat imperiile multinaționale în izbucnirea primului război mondial (la urma urmei, războiul a început în "poliglotul" Imperiu austro-ungar). La nivel internațional, politica puterii, cu alianțele sale schimbătoare și uneori destabilizatoare, urma să fie înlocuită cu un sistem al securității colective, în care comunitatea internațională în întregul ei trebuia să se opună și să împiedice într-un mod mai eficient folosirea ilegitimă a violenței. Nu balanța puterii, ci
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
transnaționale care să împărtășească o socializare și reguli de conduită similare și care să poată controla politica externă. Aristocrația nu mai avea această funcție; de aceea reproducerea continuă a practicilor politice instituite putea fi periclitată de recrutarea inconstantă și atitudinea schimbătoare a noilor elite din politica externă. Insistența lui Kissinger asupra atitudinii elitei politicii externe americane nu era doar un mod de a evidenția propria sa formație istorică și perspectiva pe care aceasta i-o crea, nici nu era un mijloc
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
o serie de idei structuraliste în concepția asupra puterii din teoriile lor realiste ale economiei politice internaționale. ROBERT GILPIN: TREI DIALOGURI DESPRE NEOMERCANTILISM ȘI NEOMARXISM Programul de cercetare al lui Robert Gilpin reprezintă o încercare de a înțelege natura istorică schimbătoare a puterii, precum și ridicarea și decăderea marilor puteri. Altfel spus, el se referă la dinamica puterii. În viziunea lui Gilpin, există două modificări esențiale de care trebuie să țină seama aceste preocupări, la sfîrșitul secolului XX: predominanța crescîndă a resurselor
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a marcat o schimbare importantă pentru planificarea politică în contrast cu cea adoptată în timpul perioadei les Trente Glorieuses. De fapt, perioada demersurilor de planificare naționalizate, caracteristice perioadei precedente, erau acum de domeniul trecutului, iar noua abordare a trebuit să se adapteze realităților schimbătoare de diferențiere locală. Rolul Comisariatului de Urbanism se schimbase deja odată cu abandonarea funcției acestuia de planificare națională și cu adoptarea unui rol mai strategic în 1993, iar legea Pasqua a confirmat această nouă orientare. Astfel, planificarea urma să aibă loc
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Regiunilor Maritime Periferice. Acest lucru a declanșat o dezbatere intensă în rândul autorilor din domeniu și al politicienilor din Comisia Europeană și din statele membre europene asupra guvernării teritoriale, care a făcut parte dintr-o dezbatere mai amplă asupra naturii schimbătoare a guvernării și asupra poziției regiunilor și altor autorități locale în noile structuri de guvernare. Un consens general a constatat faptul că, în fața provocărilor europenizării și globalizării, autoritățile locale și regionale au constituit centre importante de acțiune politică și dezvoltare
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
agglomération nouvelle (SAN), dintre care astăzi există nouă, printre care se numără și cinci ce aparțin periferiei pariziene. Până în anii 1990, devenise evident că unele dintre aceste structuri fie nu lucrau eficient, fie nu reușiseră să țină pasul cu realitățile schimbătoare ale societății franceze. Imaginea era aceea a unui sistem inter-municipal dezordonat în care numărul mic de CA corespundea mai mult sau mai puțin marilor aglomerații urbane și în care districtele, cu precădere în zonele urbane, se bucurau de puțin respect
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
evidentă la nivel departamental, este valabilă și la nivelurile municipale și regionale de administrație. Rezultatul final a fost o anumită lipsă de calitate și de ambiguitate cu privire la poziția prefectului în cadrul sistemului administrativ 26. Probabil că dificutatea de a analiza rolul schimbător al prefectului și de a afirma dacă acesta este mai puternic sau mai slab, reiese din faptul că legăturile acestuia cu alte părți ale sistemului politic și de administrație sunt văzute ca un joc de tipul zero-sumă, adică, o victorie
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
duce, la un moment dat, la o transformare destul de radicală. Astfel, schimbările constituie ultimele faze ale unui proces de adaptare administrativă, pe care Franța, ca și alte state moderne, a trebuit să-l ducă la îndeplinire ca răspuns la circumstanțele schimbătoare ale economiei, societății și a noilor forțe politice care apar.39 Deja, în 1945, École Nationale d'Administration (ENA) a fost înființată de Michel Debré pentru a produce un grup de administratori bine antrenați, capabili să răspundă la provocările adaptării
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a noilor forțe politice care apar.39 Deja, în 1945, École Nationale d'Administration (ENA) a fost înființată de Michel Debré pentru a produce un grup de administratori bine antrenați, capabili să răspundă la provocările adaptării administrației la aceste circumstanțe schimbătoare.40 Chiar dacă absolvenții ENA (énarques) întruchipau o abordare a administrației tipic franceză, nu erau imuni la ceea ce puteau învăța din exterior, chiar de la Statele Unite. În timpul perioadei Trente Glosieuses, de exemplu, când statul bunăstării sociale francez avea la bază expansiunea și
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
dominat gîndirea reformatorilor, în mod deosebit ideea fiziocraților potrivit căreia sursa prosperității o constituiau proprietățile funciare care trebuiau impozitate.16 Cele "quatre vieilles" s-au dovedit a fi insuficiente pentru a acoperi cheltuielile de stat și, într-adevăr, nepotrivite naturii schimbătoare a societății franceze care a devenit, în mod lent, mai industrializată în timpul secolului al XIX-lea. Gradual, alte impozite au fost fie reintroduse, ca în cazul celor indirecte, fie introduse pentru prima data, cum ar fi de exemplu, impozitul pe
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
unei societăți o ajută pe aceasta să se adapteze la mediul fizic, social și tehnologic. Acest lucru poate să sugereze că o societate poate fi stabilă odată ce a ajuns la un stadiu de echilibru cu mediul. Dar acesta este întotdeauna schimbător. Societatea intră în contact cu alte societăți, fapt ce reprezintă o schimbare a mediului social. Tehnologii noi sunt inventate și ele reprezintă o schimbare în mediul tehnologic. Chiar mediul fizic se poate schimba și forța societatea să se adapteze. În
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
originile sociale ale schimbării, spre deosebire de teoriile funcționaliste care insistă pe originile sociale ale stabilității. În realitate, așa cum vom încerca să exemplificăm, schimbarea socială nu corespunde pur și simplu exclusiv perspectivelor funcționaliste sau conflictualiste. Să ne referim, spre exemplu, la popularitatea schimbătoare a grupurilor rock. Din punctul de vedere al industriei muzicii, care anume formație sau cântec este în vogă nu este la fel de important ca faptul că există unele formații la modă, ale căror cântece compania producătoare le vinde. Abordând problema din
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
într-o revoluție. Dar chiar și atunci, acestea adesea nu sunt evidente până nu sunt terminate. Micro și macro-schimbările se produc în același timp, fiecare dintre aceste schimbări formând-o pe cealaltă. De multe ori micro-schimbările, cum ar fi popularitatea schimbătoare a unui grup rock, au consecințe mici pentru schimbările lente. Alteori micro-schimbările construiesc macro-schimbarea, așa cum este cazul cu creșterea graduală a numărului femeilor căsătorite care lucrează în afara casei. Prin aceasta multe familii individuale au contribuit la schimbări majore în pattern
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
și-n ce împrejurare rostim cuvintele de duh.”218 Este o feministă convinsă, ce distinge corect diferențele dintre sexe („Iar noi femeile - să nu ne-o ia în nume de rău bărbații - suntem mai gingașe ca ei și mult mai schimbătoare.” 219) și crede cu tărie într un primat al dragostei („Trăiască pururi dragostea și moară câți îi sunt potrivnici!” 220). Neifile, „pe cât de frumoasă, pe atât de aleasă în purtări”221, acceptă cu timiditate juvenilă și pudoare, „plină de gingășie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
p. 69. 565 Ibidem. 566 R. Hollander, Utilita in Boccaccio’s Decameron, în „Studi sul Boccaccio”, nr. 15, 1985-6, pp. 215-231 apud N. S. Thompson, Chaucer..., ed. cit., p. 42. (trad. n.) 567 Vittore Branca, op. cit., p. 169. 154 întâmplările schimbătoare ale vieții.”568 Nu este, precum și Chaucer de altfel, genul de creator care să se interiorizeze, să cugete profund și cu o atitudine gravă asupra problemelor cu care se confruntă omenirea, nu întâmplător era numit de contemporanii săi „Giovanni cel
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se dărui bărbatului care o râvnea cu înfocare, realistă în momentul în care conștientizează nevoia plecării spre tatăl ei și nestatornică, acceptând atenția lui Diomede, dând uitării iubirea pentru fiul lui Priam. I se reproșează nestatornicia și orgoliul: „Femeia tânără schimbătoare și capricioasă e/ Cu-ai ei mulți iubiți, și frumusețea ei/ Mai mult decât oglinda-i spune, o prețuiește, și vanitoasă/ și mândră e de tinerețea ei;/ și aceasta, cu cât e mai plăcută și grațioasă,/ Cu-atâta în sine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
spune, o prețuiește, și vanitoasă/ și mândră e de tinerețea ei;/ și aceasta, cu cât e mai plăcută și grațioasă,/ Cu-atâta în sine-i ea mai mult și-o prețuiește;/ Virtutea și știința ea nici nu le simte,/ și schimbătoare e ca frunza-n vânt.” 953 Tocmai aceste trăiri contradictorii pe care personajul feminin le resimte o fac mult mai umană, mai credibilă, mai dorită de bărbații din universul ei, îndepărtând-o de prototipurile abstracte, modele de perfecțiune ale femeilor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cetății. Soarta Troiei este de fapt soarta lor. Povestea lor începe în templu din Palladium; previziunile lui Calcas și pasiunea lor îi desparte; pericolul care plutea asupra orașului o face pe femeie să judece lucid, până când Diomede îi cucerește inima schimbătoare. Tragedia personajului se ivește din tragedia situației, a contextului.” Ibidem, p. 121. (trad. n.) 982 Aldous Huxley, Chaucer, în „The London Mercury”, vol. II, nr. 8, June, 1920, p. 189. (trad. n.) 983 Ibidem. 264 Că-n ochii-i limpezi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se lasă convinsă mai mult de forțe externe: imaginea lui Troil călărind, cântecul de dragoste, privighetoarea, Pandar și șiretlicurile lui, decât de propria voință, pe care o părăsește în mâna atotputernicului destin. O percepem ca pe un personaj feminin labil, schimbător. Identificăm așadar indicii în text care anticipă evoluția ulterioară a femeii și nu mai fac ca decizia ei finală, din tabăra grecilor, de a-l prefera pe Diomede, să pară atât de surprinzătoare, ci să devină chiar firească, pe linia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu personajele feminine pe care le portretizează, ar fi pierdut mult în sfera realismului incipient pe care îl configurează. Virtutea și viciul personajelor feminine par a nu avea însemnătate decât dacă conduc spre aventuri, spre evenimente neobișnuite guvernate de destinul schimbător. Pentru cititori, ele reprezintă doar un mijloc de a face timpul să treacă mai plăcut. Virtutea și durerea devin mijlocitoare ale plăcerii.1054 O lume guvernată de plăcere și ghidată de soartă (așa cum devine cea din Decameronul sau din Povestirile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și esențială. E omnisciența de tip divinatoriu. Iată de ce poezia, ca dar al Muzelor, era singura capabilă să transmită mesajul acestor adevăruri esențiale. „Prin funcția sa profetică, divinația reprezintă, așadar, o irupție a permanenței și a omniscienței divine În curgerea schimbătoare a existenței umane.” 1 Oracolul, În cazul nostru oracolul zeului Apollo, are puterea de a prevesti viitorul, de a-l dezvălui cu aceeași limpezime pe care o regăsim În sfaturile practice și În prescripțiile cultuale. Dar ceea ce ar dispărea atunci
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
R., Kriger J., World Production Cultures, FOP 262, 1990, p. 6. footnote> Acordarea unei slabe preocupări pentru cercetarea științifico-tehnologică și inovație; Accesul pus pe starea prezentă, pe cerința de a menține Întreprinderea la adăpostul fluctuațiilor piețelor și a „amortiza” influențele schimbătoare venite din afară; Managementul de tip Ford-Taylor implică un mod de formare a personalului din sfera economică. Pe de o parte, având În vedere că sistemul taylorist presupune ca majoritatea lucrătorilor să fie recrutați din personalul cu o slabă pregătire
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
existente pe cale de a fi realizate de Întreprindere. Ele au o grijă permanentă de a studia fiecare element al unui produs În optica fiabilității, prevăzându-i o mentenanță ușoară și integrând În produs ultimele noutăți tehnice. În plus, mediul fiind schimbător, Întreprinderea va trebui, dacă ea dorește să-și amelioreze competitivitatea, să fie capabilă a reacționa rapid la o cerere a clienților din ce În ce mai fluctuantă și a face dovadă de flexibilitate.<footnote Javel Georges, L’organisation et la géstion de production, Paris
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
acest spațiu sociocultural nu a fost Însă niciodată propriu sintagmei „piețelor libere”. Așa cum arătase Reich: „Oricum, ideea unei piețe libere, În afara legilor și deciziilor politice care duc la crearea ei, este o iluzie. Piața (...) este o creație omenească, o entitate schimbătoare a unui set de concepții despre drepturile și responsabilitățile individuale. Ce este al meu? Ce este al tău? Ce este al nostru? Și cum definim și ne raportăm la acțiunile care amenință aceste limite - hoția, violența, frauda, specula sau neglijența
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]