1,930 matches
-
de profesor. Begaudeau însuși joacă rolul principal în ecranizarea regizată de Laurent Cantet, după un scenariu scris de regizor în colaborare cu romancierul și cu Robin Campillo. Atît romanul, cît și filmul (premiat anul acesta cu Palme dOr), sînt sclipitoare. Nu au nimic de-a face cu melodramele acelea didactice (în ambele sensuri) de tip Domnului profesor, cu dragoste sau Minți periculoase, în care personajele de elevi problemă sînt programate din fabricație să răspundă la presiunea blîndă a profesorului luminat
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
vreme rămasă în urmă, ruptă din existența mea, simt o tainică emoțiune văzând marea prefacere ce a luat țara în acest răstimp. În cincizeci de ani, ce par mulți în viața unui om, dar cari nu sunt decât un fulger sclipitor în viața unui popor, toate s-au schimbat din temelie. Am avut norocul să trăiesc în această epocă de transformare și să văd aceea ce nimeni în viitor n-o să mai vază. Să văd doua țări surori, vasale Turciei, aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
așezat pe somn. Pe somn, vorbă să fie; eu unul știam de mai înainte că n-am să închid ochii. Luna cea în crai nou, care acum se urcase sus pe ceri, se uita ironică la noi; stelele ne priveau sclipitoare, nedumerite, văzând liniștea cetăței tulburată de niște oaspeți nechemați; culmele munților ce ne înconjurau din trei părți se arătau din ce în ce mai posomorâte, mai amenințătoare, parcă vroiau să ne cuprindă în brațe, iar noi, lungiți la pământ, cugetam... știu eu ce mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ritmic al mărei, freamătul mișcării, vuietul vieței acestui furnicar omenesc. Dincolo de oraș, pe al doilea plan, se rădică capricioase dealurile înconjurătoare, acoperite cu vii și livezi, presurate cu monastiri vechi: Galata, Cetățuia, Hlincea, Măgura, care răsar din bogăția frunzișului, albe, sclipitoare, marture vii ale unor timpuri asfințite. Apoi mai departe, tocmai la orizon, se profilează un șir de alte dealuri mult mai mari, aproape cât niște munți, peste care se întinde, cât cuprinzi cu ochii, un codru imens secular, locaș de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
întinde cupa cu ayahuasca. O iau cu ambele mâini și înghit dintr-o sorbitură lichidul amar al cărui miros dubios îmi trezește un simțământ de revoltă interioară. Ne așezăm pe mal, așteptând liniștiți, privind profilul impunător al Urusonei în lumina sclipitoare a lunii reflectată în apă. Nu știu ce efect va avea ayahuasca în noaptea asta, dar privind râul, luna și stelele în miez de noapte, sub adierea blândă a vântului, ceremonia este specială fie și doar prin locație. Odată ce terminăm cu toții de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
verzi pe sub pardesiul verde care îi rămăsese și mai scurt și își pierduse și ultimul nasture. "Vrei să faci o plimbare pe cal, Nel?" Fetița își mușcă buza de jos, pentru a masca un surâs încântat, și privirea îi deveni sclipitoare. O urcă în șa. Ce vastă era perspectiva de pe spinarea calului! Aerul primăvăratic, marea care strălucea cu toate luminile ei, peisajul curățit, de culoarea nisipului, unde numai mugurii de salcâm puneau o bănuială de verde tandru, îi purtau pe cei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o boală grea, s-a stinsă din viață la 9 martie 1964. Datorăm aceste câteva cuvinte care țin loc de necrolog unui grup de scriitori și prieteni care semnează această scurtă notă biografică în „Gazeta Literară”, București, martie 1964. Inteligență sclipitoare, premiat la Liceul Internat din Iași, unde a fost trimisă de Gheorghe Postoi, cu o scrisoare de recomandare la colegul său, Tomida. Găsit de directorul liceului desculț, îl întreabă ce-i cu el și, după ce-i află toată povestea, l-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bărbați cu coapsele înfășurate în fîșii de pînză, cu picioarele și pieptul goale, străbat străzile arondismentelor 10 și 18, între gara de Nord și cea din Est, printre resturile de nuci de cocos sparte care acoperă caldarîmul, prin alaiul sariurilor sclipitoare ale femeilor și obiectivele aparatelor de fotografiat ale parizienilor uluiți. Organizatorii acestor procesiuni împărtășesc dorința de a face cunoscută existența comunităților într-un mod care să fie agreat de parizieni, conferindu-le aspectul unor sărbători deschise tuturor. Paradele provincialilor au
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
prețioase 21. Cât privește interiorul casei, nefotografiat niciodată, se poate recompune cu aproximație din puținele mărturii rămase. Nu lipsită de interes este descrierea Constanței Dunca (realizată din amintirile copilăriei) referitoare la interiorul locuinței Eminoviceștilor de la Dumbrăveni: o odaie mică, joasă, sclipitoare de curățenie, apoi o alta mai mare. Aici iarăși pereți albi, văruiți, dar și perdele albe, dese, slobozite. Miros mare de sulcină, podele uscate, gălbii, proaspăt unse cu lutișor galben. La dreapta două divanuri cu macaturi și saltele de lână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu macaturi și saltele de lână roșii și verzi, țesătură de casă. Între ferestre o masă de cărți închisă. Pe dânsa o lampă mare cu sfeșnice de argint și un serviciu de cafea neagră, porcelan frumos 22[...]. Atrage atenția curățenia sclipitoare, datorată, desigur, Ralucăi, apoi un anumit farmec mistic izvorât și din mirosul sulcinii (sulfină), elemente pe care le putem prelungi în atmosfera interioară a noii case de la Ipotești, căci alte documente sau mărturii asupra interiorului ipoteștean nu există. Numai G.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și fixând cadrele miniaturizate în care dormea tânăra copilă. O realitate de basm cuprinde întregul tablou. Așa trebuie să fi fost interiorul dependinței, văzută cu ochii copilăriei, din moment ce o găsim descrisă aievea, în amintirile unei sătence: o odaie mică, joasă, sclipitoare de curățenie, apoi o alta mai mare. Aici iarăși pereți albi, văruiți, dar și perdele albe, dese, slobozite. Miros mare de sulfină, podele uscate, gălbii, proaspăt unse cu lutișor galben 50. Atmosfera de interior generează o intensă stare poetică: Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lumea treziei poetului, gândirile îl urmăresc, ca o continuare a ideilor în planul nedeslușit al viselor. Dintre toate, se mai aude încă orologiul ticăind ca greier bătrân și răgușit, ca mai apoi să tacă și a mamei rugăciune -/ La gânduri sclipitoare un capăt ea le pune249. Basmele povestite de Raluca în somnu-mi mă urmează,/ Se-mbină, se-nfășoară, se luptă, se desfac, căci tot ce a fost cu o clipă mai înainte realitate, În visele din somnu-mi s-adun să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Noaptea era caldă, îmbătată de mirosul snopurilor de flori ce acopereau cu viața-nfoiată întinderea insulei... dealurile străluceau ca sub o pânzărie diamantină, apa molcomă a lacului ce-ncunjura dumbrava era poleită și, tremurând bolnavă, își răzima din cînd în când undele sclipitoare de țărmii adormiți 307. Comparând cele două atitudini, cea a tinereții și cea a erosului sublimat din Cezara, până într-un punct lacul și insula par a fi identice celor din codru: El s-apropie de lac și, trecându-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Interpol unde Întâlnise și americani, cât și-n cursul celor trei luni de antrenament la Washington, dăduse deseori peste acest simț național al superiorității morale, această credință atât de comună În rândul americanilor că fuseseră cumva binecuvântați să slujească drept sclipitoare lumină morală Într-o lume Întunecată de fărădelegi. Poate că nu așa stătuseră lucrurile de data asta; poate că interpreta greșit tonul lui Duncan, iar căpitanul nu făcuse altceva decât să-l ajute să evite stânjeneala. Dacă era așa, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Guido, am un apel pe altă linie. Te sunt mai târziu În dimineața asta, bine? — Mulțumesc, Riccardo, repetă el, dar Înainte să poată adăuga: „Apreciez asta“, legătura se Întrerupse. Secretul reușitei poliției se afla, Brunetti știa bine, nu În deducții sclipitoare sau manipularea psihologică a suspecților, ci În simplul fapt că ființele umane au tendința să presupună că nivelul lor de inteligență e norma, standardul, și să acționeze conform acestei presupuneri. Din cauza asta, cei stupizi erau prinși cu ușurință, căci ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
conta. După război, ele se Întorseseră În oraș, după ce supraviețuiseră cine știe câtor orori, și uite-le acum, aproape cincizeci de ani mai târziu, cum traversau Campo del Ghetto, braț la braț, fiecare cu câte-o panglică de-un galben sclipitor În păr. Pentru surorile Mariani, conspirația existase și cu siguranță văzuseră dovada răului omenesc, și totuși uite-le cum se plimbau În lumina bogată a soarelui Într-o după-amiază liniștită În Veneția, cu soarele Împestrițându-le rochiile Înflorate. Brunetti știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
sugestii concrete aveau să urmeze. Ai verificat sursele obișnuite? Numai subalternii intrau În detalii. — O, da, domnule. Acesta a fost primul lucru pe care l-am făcut. Viscardi Își trase manșeta scrobită, aruncă o privire În jos la un fir sclipitor de aur și spuse, Întorcându-se către Patta: — Nu vreau să te rețin de la Întâlnirea de prânz, Pippo. De-ndată de Brunetti Îi auzi porecla, se trezi c-o răsucește În minte ca pe-o mantră: Pippo Patta, Pippo Patta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
patului în jos. O manta neagră îl acoperea, prin creții căreia transpăreau delicatele și corectele lui forme. Tatăl Mariei se aplecă asupra lui și-l privi cu plăcere, cu intenție. - Aha! gândi doctorul cu șireție. .................................................................................................................................... O negură deasă, cenușie și sclipitoare... apoi un cer de un etern și albastru întuneric, cu stele moi de suflarea nopții, cu nouri încrețiți, cu aerul cald... și iarăși, iarăși orașul vechi cu stradele strâmte, cu casele închircite, cu streșinele mucigăite în lună, și Dan trecea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nouri ce se-ncrețeau în drumu-i. Noaptea era caldă, îmbătată de mirosul snopurilor de flori; dealurile străluceau sub o pânză de neguri, apa molcomă a lacului ce-nconjura dumbrava era poleită și, tremurând, își arunca din când în când undele sclipitoare spre țărmii adormiți. Și-n mijlocul acestei feerii a nopții lăsate asupra unui rai înconjurat de mare trecea Cezara ca o-nchipuire de zăpadă, cu {EminescuOpVII 133} părul ei lung de aur ce-i ajungea la călcâie... Ea mergea încet
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pământ și, când întoarse privirea să vadă unde intrase... rămase uimit de frumusețea priveliștei. Stânci urieșești și cenușii erau zidite de jur împrejur una peste alta până-n ceruri și * [-n] mijlocul [lor] se adâncea o grădină de vale cu izvoare sclipitoare, în mijloc un lac, și în mijlocul lacului o insulă pe [care] stăteau în șiruri lungi stupurile de albine a unei prisăci mari. E insula lui Euthanasius, gândi el uimit și pășea încet, încet, mirîndu-se la fiecare pas. Până și insectele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nouri ce se-ncrețeau în drumu-i. Noaptea era caldă, îmbătată de mirosul snopurilor de flori; dealurile străluceau sub o pânză de neguri, apa molcomă a lacului ce-nconjura dumbrava era poleită și, tremurând, își arunca din când în când undele sclipitoare spre țărmii adormiți. In mijlocul acestei feerii lăsate asupra unui rai trecea Cezara ca o-nchipuire de zăpadă, cu părul ei lung de aur ce-i ajungea la călcâie... Ea mergea încet... Toate visele, toată încîntarea unei aromate nopți de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nouri ce se-ncrețeau în drumu-i. Noaptea era caldă, îmbătată de mirosul snopurilor de flori; dealurile străluceau sub o pânză de neguri, apa molcomă, a lacului ce-nconjura dumbrava era poleită și, tremurând, își arunca din când în când undele sclipitoare spre țărmii adormiți. Și-n mijlocul acestei feerii a nopții lăsate asupra unui rai înconjurat de mare, trecea Cezara ca o-nchipuire de zăpadă, cu părul ei lung de aur ce-i ajungea la călcâie... Ea mergea încet... Toate visele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sufletească, un caos de imagini; ea împărtășește și lui Ioan acest mod de-a vedea și face din el o natură sfâșiată, neconstantă, catilinară. Sufletul lui Ioan în întregul, în viața lui internă devine identic cu al [lui] Poesis. Gânduri sclipitoare, dar fără adâncime - iată caracteristica ei. Și această receptivitate largă, tocmai pentru că e largă, nu e adâncă, ci seamănă cu undele crețe a unui vad. Ele sunt ca un material întîmplător și netrebuincios până ce nu cade în ele ideea, sămânța
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fapt, Zogru era fericit, o privea cu tot sufletul și voia să n-o uite. Și așa și-a adus-o aminte multă vreme, în rochia verde, legată pe sub sâni cu o eșarfă brodată cu flori mici, cărămizii, cu ochii sclipitori, rotunzi și lipiți de creierul lui. Și poate că n-ar fi ținut minte toate amănuntele, dacă n-ar fi alergat într-un suflet la popa Tătaru, tocmai pe la Podul Belicului, și n-ar fi sărit imediat în el, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
niciunu'. Și fără tocmeală, fără nimic. Cinci a cerut părintele, poc, poc!, cinci a decartat oamenii la masă. Nu mai zic dă ăia doi machidoni!..." Nu mă-înnebuni! E și nuntă dă machidoni?" Nu una, frate, două!", spuse cu ochi sclipitori Tăsică. "Ăia nici n-a apucat parohu' să dășchiză gura, că ei a și sărit cu banu'. Cinci sute dă euroi, soto!" "Hai, să-nlemnești! Pă bune, nene?" Păi, io vorbesc prostii!?", se dădu jignit amicul. Cinci sute în hârtii
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]