2,482 matches
-
la colțul stradelor la pas”. Cu două săptămâni înainte de Lăsata secului de Paști, ploieștenii fac chef cu potroace, apoi fac rugăciune și țin post, mâncând ciorbă de fasole, mazăre bătută cu ulei și praz, scordolea de raci, caracatiță cu lămâie, scoici cu piper, rasol de melci cu hrean, mânătărci, rasol de pește sărat cu usturoi și mămăliguță, plachie de crap cu ceapă și ardei roșu. Se bea și se mănâncă mult în proza lui I., ca și în literatura înaintașului său
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
asupra unui individ întotdeauna prea slab spre a nu fi vulnerabil și prea puternic pentru a ceda. Avându-și izvorul aici, dramele existenței iau mai puțin forma acțiunii, preferându-se introspecția necruțătoare, așa cum se întâmplă în romanele Noua promisiune (1980), Scoica de aur (1984), Călătorie spre dragoste (1988). Latura psihologică a acestora, concretizată în numeroase reflecții, comentarii și glose, e ținută în echilibru de un lirism abundent, câteodată excesiv. Scriitorul are știința arhitecturilor ingenioase și se lasă cu plăcere ghidat de
JURCA ROVINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287688_a_289017]
-
un lirism abundent, câteodată excesiv. Scriitorul are știința arhitecturilor ingenioase și se lasă cu plăcere ghidat de modernitate. Versurile adunate în volumul Tânguirea iconarilor (1995) îi valorifică adecvat predispozițiile lirice. SCRIERI: Fericiți când renaștem, Timișoara, 1976; Noua promisiune, Timișoara, 1980; Scoica de aur, Timișoara, 1984; ed. (Cine rămâne treaz), Timișoara, 1994; Călătorie spre dragoste, Timișoara, 1988; Purgatoriu, Timișoara, 1995; Tânguirea iconarilor, Timișoara, 1995; Ospățul solemn, Timișoara, 1998; Piscina, Timișoara, 2000. Repere bibliografice: Eugen Dorcescu, „Fericiți când renaștem”, F, 1977, 2; Ulici
JURCA ROVINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287688_a_289017]
-
pseudofilosof, București, 1992, 146, 161, 195-196; Mircea Eliade, Jurnal, I, îngr. Mircea Handoca, București, 1993, 448-449; Constantin M. Popa, Florea Firan, Literatura diasporei, Craiova, 1994, 424-425; Manolescu, Enciclopedia, 346-349; Alexandru Călinescu, Senzaționalul bine temperat, „Dilema”, 2003, 528; Cristian Măgură, Lumea, scoica lui Matila Ghyka, RL, 2003, 32. E.M.
GHYKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]
-
un picior de plai..., Chișinău, 1960; Eu, Anicuța și Radu, Chișinău, 1962; Ostroave verzi, Chișinău, 1962; Visătorii, Chișinău, 1963; Când liniștea cuvântă, Chișinău, 1964; Flota mea, Chișinău, 1964; Sonata lunii, Chișinău, 1965; Versuri, Chișinău, 1967; Cutia de rezonanță, Chișinău, 1968; Scoica sarmatică, Chișinău, 1969; Versuri, Chișinău, 1970; Bradul și steaua, Chișinău, 1972; Lumi de cleștar, Chișinău, 1972; Caietul cu scoarțe de chihlimbar, Chișinău, 1975; Drumeție. Oameni și lucruri, Chișinău, 1975; Lanterna magică, Chișinău, 1978; Adio, Cioco!, Chișinău, 1979; Înșiră-te, mărgărite
GUJEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287382_a_288711]
-
de catarge, îngrijit de Mihai Cimpoi, H. va experimenta ulterior mai multe formule. Chiar dacă desprinderea de viziunea liricizantă a lumii și a poeziei este incompletă, când și când printre durități, ironii și prozaisme izbucnind pătimaș câte o metaforă („Și-n scoicile tăcerii nisipul se îmbată”, „E frig în cuvânt și în suflet cad ploi” etc.), prin placheta de versuri Clepsidra reveriei, apărută târziu, în 1996, autorul se înscrie în parametrii atitudinii poetice optzeciste. SCRIERI: Clepsidra reveriei, Cernăuți, 1996. Repere bibliografice: Rachieru
HOSTIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287452_a_288781]
-
1988 va fi aleasă deputat în Sovietul Suprem al URSS, iar în 1992, deputat în Parlamentul României. Tipărește cu mari dificultăți, din cauza cenzurii ideologice, placheta de debut, Piața Diolei (1974). Îi apar apoi alte cărți, între care Mitul trandafirului (1985), Scoica solară (1987), Insula de repaos (1988), Dulcele foc (1989, 1991; Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române), Anul 1989 (1990), Lira și păianjenul (1992), Epifanii (1994), Scrisori de pe strada Maica Domnului, Lunaria (1995), Infinitul de aur (2001). Având un temperament liric neoromantic
LARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
și misionar. Simbolurile și miturile sunt romanticizate prin contrafacere mitopoetică sau prin preluare directă din repertoriul medieval și romantic. „Piața Diolei” este un tărâm al visului (fantasticului, bizarului) și, totodată, „a ceea ce este și nu e ce pare-a fi”. „Scoica solară” semnifică universul construit pe principiul luminii, „dulcele foc” e stihialul generator de viață, întemeietor de ființă, „Marele Vânt” e duhul eternității înseși, „trandafirul” este medievala rosa mystica, atribut al Fecioarei Maria, care transpune esența soarelui într-un element terestru
LARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
electrizată a prezenței acestei linii despărțitoare se nasc imprecații cu adresă uneori confuză, dar și poezii străbătute de un puternic fior. SCRIERI: Piața Diolei, pref. Andrei Lupan, Chișinău, 1974; Marele Vânt, Chișinău, 1980; Mitul trandafirului, pref. George Meniuc, Chișinău, 1985; Scoica solară, Chișinău, 1987; Insula de repaos, Chișinău, 1988; Dulcele foc, Chișinău, 1989; ed. îngr. Doina Uricariu și Victor Negară, cu un portret literar de Ioan Alexandru, pref. Doina Uricariu, București, 1991; Anul 1989, Chișinău, 1990; Lira și păianjenul, pref. Marin
LARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
metaforele inocenței sacrificate, așa cum va fi „albatrosul ucis” în Lupta cu inerția: „Când dintre pomi spre mare se răsucise vântul / Și-n catifeaua umbrei nisipul amorțea / L-a scos un val afară cu grijă așezându-l / Pe-un cimitir de scoici ce strălucea. // La marginea vieții clocotitoare-a mării / Stă nefiresc de țeapăn, trufaș însă răpus. Privește încă parcă talazurile zării / Cu gâtul galeș îndoit în sus. // Murdare și sărate-s aripile-i deschise / Furtuna ce-l izbise îi cântă-un
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
-a mării / Stă nefiresc de țeapăn, trufaș însă răpus. Privește încă parcă talazurile zării / Cu gâtul galeș îndoit în sus. // Murdare și sărate-s aripile-i deschise / Furtuna ce-l izbise îi cântă-un surd prohod, / Lucesc multicolore în juru-i scoici ucise / Al căror miez căldurile îl rod.” În finalul cărții, adolescența, vârstă a schimbărilor, este asociată unui timp istoric nou, „primele iubiri” fiind „închinate Partidului”. Bineînțeles, confesiunea e afectată de retorica așa-numitei lirici angajate, însă dincolo de acest compromis inevitabil
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
O împinge în aval. Cu cosița despletită, Se alintă la apus. Sărutare poleită Soarele, pe unde-a pus. Umbre vagi se luptă-n zare, Un catarg flutură-n vânt Năluciri albite care Se îngână ca-ntr-un cânt. Dintr-o scoică rătăcită Se născuse o idee. În adânc pieri rănită Ca o osândită zee * În adâncuri nedeschise ... Citește mai mult Se agită marea-n huleși își sparge val cu valîn spumoase moleculeOri mărgele de coral.Și nervoasă, nărăvașă,Se-nfruptă cu
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
ca o cravașă,O împinge în aval.Cu cosița despletită,Se alintă la apus.Sărutare poleităSoarele, pe unde-a pus.Umbre vagi se luptă-n zare,Un catarg flutură-n vântNăluciri albite careSe îngână ca-ntr-un cânt.Dintr-o scoică rătăcităSe născuse o idee.În adânc pieri rănităCa o osândită zeeîn adâncuri nedeschise... XIV. PLOUĂ TRIST, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1704 din 31 august 2015. Plouă trist, răvășitor, Plouă doar la mine-n gând, Stropii mă lovesc
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
schematizarea extremă a imaginii marii Zeițe mame în ipostaze variate. Ele se prezintă sub formă de statuete (idoli) sau de piese de podoabă (pandantive, aplice, elemente de colier), fiind realizate din lut ars, materii dure animale (os, corn de cerb, scoici din specia Spondylus ș.a.), piatră (marmură, gresie), metal (aur, argint, cupru) și figurează siluete feminine în picioare sau având corpul ovoidal sau circular (schematizarea extremă a poziției de naștere pe pământ). În ceea ce privește funcția idolilor plați de tip troian, aspectele religioase
DATE RECENTE PRIVIND PLASTICA ANTROPOMORFĂ ENEOLITICĂ DIN MATERII DURE ANIMALE APARŢINÂND CULTURII CUCUTENI-ARIUŞD. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Dan Lucian Buzea () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_650]
-
Cele mai multe poezii comunică reverii, confesiuni, vagi melancolii, nostalgii, unele fixând, cu grație, scene de idilă clasică. Înotând în râu, o fată devine personaj mitologic: „Tocmai din râu era / aproape fără vârstă era / aproape fără vârstă o zeie / mai luminată ca scoicile mai dulce / decât lumina soarelui însuși / ca o înălțare de pasăre / ne subția văzul / poate era ceea ce credeam că nu / există altfel razele soarelui nu s-ar fi târât / să o privească pe buza valurilor.” Un palpit de lirism e
STRATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289972_a_291301]
-
univers păstoresc, adus din timpuri mitice, când „Clopoțeii caprelor sunau răcoare / De ape vii printre măslini și eucalipți” și când fauni tineri ședeau pe pietre albe, lângă ciobani, învățându-i să cânte din nai, în timp ce din „marea limpede” răsărea, printre scoici și alge, câte un chip de „zeu tăcut, ca un delfin”. Alte versuri evocă Delfi, Cicladele, insula în care a poposit Ulise, întâmpinat de „fete în alb”, ce „spălau lâna albă în apă curată de munte”, muntele Himet, „formă pură
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
ne simțim ca pe alt tărâm”. Dar parcă ar fi vorba, mai degrabă, de un soi de „încântare”. Călătorul, informat într-o oarecare măsură, notează cele văzute sau auzite („marele lac Sara-nor în care, după cum se spune, s-ar găsi scoici mari cât o farfurie albă și în aceste scoici se găsesc mărgăritare” fosforescente), verifică uneori autenticitatea știrilor, nu lasă să-i scape întruchipările particulare („aici se înalță o kumirniță de piatră a locuitorilor chinezi, în care sunt așezați feluriți zei
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
fi vorba, mai degrabă, de un soi de „încântare”. Călătorul, informat într-o oarecare măsură, notează cele văzute sau auzite („marele lac Sara-nor în care, după cum se spune, s-ar găsi scoici mari cât o farfurie albă și în aceste scoici se găsesc mărgăritare” fosforescente), verifică uneori autenticitatea știrilor, nu lasă să-i scape întruchipările particulare („aici se înalță o kumirniță de piatră a locuitorilor chinezi, în care sunt așezați feluriți zei de ai lor, unii sculptați, alții pictați. În mijlocul acestora
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
pentru una din direcțiile principale ale poeziei lui P. Viziunea și proiectarea lumii ca o farmacie stelară se concretizează și se amplifică în sensul explorării sentimentului cosmic. Această tendință capătă consistență în versurile din volumele Cabinetul doctorului Apollon (1984), Tihna scoicilor (1985), Căruța cu nebuni (1992), cât și în cartea de eseuri Dorință și sinapsă (1992), pe care autorul o numește, în antologia Profetul la marginea imperiilor (2000), studiu de interferență. Alt segment al liricii lui este reprezentat de volumele Astrul
PENDEFUNDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288753_a_290082]
-
1987), scriitorul nu își dezminte vocația: imaginile care i se înfățișează privirii sunt transfigurate, ontologizate, poetizate. SCRIERI: Sideralia, București, 1979; Farmacii astrale, Iași, 1981; Astrul cojilor de ou, Vaslui, 1982; Falii 1, Iași, 1983; Cabinetul doctorului Apollon, București, 1984; Tihna scoicilor, Iași, 1985; Falii 2, Iași, 1986; Drumuri prin Moldova, București, 1987; Căruța cu nebuni, Iași, 1992; Dorință și sinapsă, Iași, 1992; Mișcarea cerească, Iași, 1993; Vrăjitorii marelui vid - Magicians of the Emptiness, Iași-Springfield, 1997; Legenda, Iași, 1998; Falii 3, Iași
PENDEFUNDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288753_a_290082]
-
1995; Luigi Attardi, Nonsens, Iași, 1995; Souleiman Awwad, Între trandafiri și cer, Iași, 2000. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Prima verba, RL, 1979, 27; Constantin Crișan, Poezia tânără, ST, 1982, 6; Cristian Livescu, Simțul stelar, CRC, 1984, 19; Valentin Tașcu, „Tihna scoicilor”, ST, 1984, 8; Adrian Marino, Jurnalul provincial, TR, 1987, 18; Petru Poantă, „Drumuri prin Moldova”, ST, 1987, 6; Theodor Codreanu, Ucenicia scriitorului tânăr, LCF, 1987, 46; Nichita Danilov, Din valurile presei, „Timpul”, 1992, 9; Ioan Holban, Un parnasian printre (post
PENDEFUNDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288753_a_290082]
-
sesiza și așeza în lumină acele elemente în virtutea cărora o lucrare intră în sfera literaturii. În articolul Versificație și poezie, preciza că unul dintre scopurile majore ale demersului său este acela de a găsi „bobul de perlă rătăcit în cine știe ce scoică”, adăugând: „Este, într-adevăr, unul din exercițiile cele mai pasionante și una din satisfacțiile rare, aceea și acela de a dibui în vraful unor alexandrini zvârliți cu lopata, stihul, emistihul, imaginea sau numai cuvântul în care zac puteri închise și
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
Scriitorilor) și Scaunul singurătății (1987), toate trei fiind publicate într-o ediție definitivă sub titlul generic Țara hoților de cai (1991). Amantul Marii Doamne Dracula (2001) este tot un roman. N. a scris și piese de teatru (Echipa de zgomote, Scoica de lemn, Olelie ș.a.), scenarii de film și de televiziune, versuri (Poeme răsărite-n iarbă, 1985), cărți pentru copii (Caii albi din orașul București, 1967, Casa care se leagănă, 1971), cărți despre prietenii săi scriitori (Cartea cu prieteni, 1979, A
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
își retrăiește junețea aventuroasă, punctată de momentul trecerii de la fetie la o feminitate orgiastică cu participarea unui ofițer neamț, în timpul războiului, între șinele dintr-o gară rurală. În dramaturgie N. s-a revelat prin piesele parabole Echipa de zgomote și Scoica de lemn. Prima, dezvăluind trista condiție a unei familii nevoite, spre a exista, să lucreze într-un studio cinematografic la producerea de zgomote, la imitarea, bunăoară, a tropotelor de cai, exprimă implicit nostalgia unei presupuse origini mitice. Strămoșul arhetipal, totemic
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
fi fost un bizon: forță a naturii, „care îngenunchea numai în vadul apelor, niciodată în praf”. Titlul celei de-a doua piese e o metaforă a iluziei. Casa de la mare în care eroii își petrec verile devine pentru aceștia o „scoică”, în care se izolează de tot ce le maculează existența. În ea citadinii regăsesc Dobrogea eternă, prin care umblă „zeul apelor” și sub al cărei pământ e scufundată o biserică. Altă piesă, Olelie, valorifică scenic obiceiul de a striga de pe
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]