1,355 matches
-
răgazul să Împlinească lucrul la care visase atîta. Era mult prea aproape de țintă... Valurile făceau cale-ntoarsă, aspirate parcă de neant, lăsînd eșuate pe nisip, ca niște poveri prea grele, zeci de meduze cărora Îi plăcea să le chinuie carnea flască scormonind-o cu vîrful unui băț, pe vremea cînd nu era decît un puștan. Văzu atunci jandarmii mergînd În sus și-n jos pe plaja lui și-l zări pe cel mai tînăr dînd cu piciorul cu un aer dezgustat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
duc mâna la un morman de dosare și extrag o cutie de carton, cu o înfloritură eficientă a mâinii. E o cutie veche de gogoși Krispy Kreme. O arunc repede la coș. — Sigur e pe aici pe undeva... încep să scormonesc frenetic și localizez dosarul corect. Slavă Domnului. Poftim ! — Nu știu cum poți să lucrezi în harababura asta, Samantha. Glasul lui Ketterman e sarcastic ca un tăiș, iar ochii îi sunt total lipsiți de umor. — Măcar am totul la îndemână ! Încerc să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bucătărie luxoasă în culoarea arțarului și deschide câteva sertare la întâmplare înainte să exclame „Aha!” și să scoată o cutie de plastic. O deschide și scoate din ea vreo cincizeci de sticle asortate și folii de pastile și începe să scormonească prin ele cu unghiile date cu lac. — Am aspirină... paracetamol... ibuprofen... valium foarte slab... Îmi arată o pastilă roșu stins. Asta-i din America, spune veselă. Aici e ilegală. — Îhm... drăguț. Aveți... o groază de analgezice. A, suntem mari fani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
jos în hol, îmi sare inima din piept. În spatele lui Trish, văd The Times pe masă. E deschis la paginile de business și văd, mare, titlul GLAZERBROOKS ÎN PRAGUL EXECUȚIEI JUDECĂTOREȘTI. Ochii îmi coboară pe text în timp ce Trish începe să scormonească de zor într-o geantă albă Chanel - dar numele de Carter Spink nu apare nicăieri. Slavă Domnului. Probabil că departamentul de PR a reușit să împiedice orice scurgeri de informații în presă. — Unde-mi sunt cheile ? Trish pare foarte agitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
gândi la nimic altceva. Mintea mea s-a îngustat, ajungând un tunel cu o singură bandă de mers, la capătul căruia se află singurul lucru de care-mi pasă cu adevărat. Mă uit pe fereastră la o pasăre maro care scormonește cu ciocul pământul, după care mă întorc și mă așez pe un scaun, cu ochii la masă, jucându-mă obsesiv cu unghia de la degetul mare pe textura lemnului șlefuit. Am făcut o singură greșeală. Toată lumea are voie să facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și șaișpe minute. O, Doamne. Ei hai, nu pot să renunț așa ușor. O să mai stau aici un timp și-o să mă bucur de liniște. Mă las pe spate, mă așez confortabil pe bancă și mă uit la pasărea care scormonește în pământ, lângă mine. După care mă uit din nou la ceas. Opt și șaptișpe minute. Nu pot să fac asta. Nu pot să nu fac nimic toată ziua. O să înnebunesc. Trebuie să mă duc să cumpăr alt ziar de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pământ. Văd un aragaz din alte vremuri, o masă uzată de lemn și o ușă care dă spre curte. Tocmai când încep să mă întreb dacă ar trebui să încep o conversație, în cameră intră o găină, care începe să scormonească în pământ. — Ia uite, o găină ! mă trezesc spunând. — Da, o găină. O văd pe Iris cum mă privește amuzat-ironic. N-ai mai văzut niciodată o găină ? Ba da, la raionul de alimente congelate de la Waitrose. Găina vine cu ciocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
curăță fasolea verde mai rapid, în apă fiartă, pentru soté cu unt. Acum o săptămână nu știam nici măcar ce e ăla „soté”. În pauzele de gătit stau pe treptele din spate ale casei lângă Iris, mă uit la găinile care scormonesc în pământ, beau o ceașcă de cafea abia făcută și mușc dintr-o brioșă de dovleac sau dintr-un sandviș cu pâine de casă, brânză de burduf și salată verde. — Mănâncă și savurează ce mănânci ! îmi spune Iris de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Spune-mi, Samantha, aruncă în treacăt, dacă acum m-ai vedea pentru prima dată, ce cuvânt ai folosi pentru a mă descrie ? Of, la naiba. Sunt sigură că fișa postului meu nu pomenea nimic despre o asemenea situație delicată. Îmi scormonesc rapid creierii, pentru a găsi cel mai flatant cuvânt posibil. — Îhm... îhm... elegantă, zic într-un final, încuviințând pentru a da mai multă greutate cuvântului. Aș spune că sunteți elegantă. — Elegantă ? Îmi trântește o privire ofuscată. Ceva îmi spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în stare să-i răspund decât cu un zâmbet abia schițat. Asta nu e prea bine. De fapt, ar putea să fie un adevărat dezastru. Dacă o cunosc pe avocata asta ? În timp ce Trish își mai face un Bloody Mary, îmi scormonesc creierii cu viteza fulgerului. Melissa. Ar putea fi Melissa Davis de la Freshwater. Ar putea fi Melissa Christie de la Clark Forrester. Ar putea fi Melissa Taylor, care s-a ocupat de fuziunea DeltaCo. Am petrecut ore întregi împreună în aceeași cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de milioane ! e de acord Trish. Așa, acum vrem un toast ! Nu pot să mai las chestia asta să continue. — Îhm... doamnă și domnule Geiger... doamnelor și domnilor... e foarte drăguț din partea dumneavoastră și sunt foarte mișcată. Înghit în sec, scormonindu-mi creierii cum să o spun. Dar... nu e ziua mea. Spre uimirea mea, toată lumea izbucnește în râs. — V-am spus c-așa o să se întâmple ! spune Trish încântată. Mi-a zis c-o să nege. — Să știi că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pentru alții. — Ei, nu e chiar atît de ușor, spun cu un chicot modest. Vreau să spun că ne certăm și noi, ca toată lumea. Serios ? Katie pare sincer surprinsă. Nu v-am văzut niciodată certîndu-vă. — Sigur că ne certăm ! Îmi scormonesc creierii, străduindu-mă să-mi amintesc cînd m-am certat ultima oară cu Connor. Vreau să spun că, desigur, ne certăm. Foarte des. Ca toate cuplurile. Așa e cel mai sănătos. Ce prostie. Trebuie să ne... Da. În ziua aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mele ceva. Asistentei ei. Doamne, ce mă calcă pe nervi cînd zice chestia asta. Dar, sinceră să fiu, sînt prea dărîmată ca să mai pun la suflet așa ceva. Nu are nimic de-a face cu mine, Îmi spun ferm Începînd să scormonesc prin sertarul de jos al fișetului. E complet ridicol să cred că am vreo legătură. Probabil că avea oricum de gînd să comande alt automat de cafea. Probabil că... Mă ridic cu un teanc de dosare În mînă și aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de pluș și mă uit deprimată la degetele de la picioare. Deci Jack are nu știu ce mare secret pe care consideră că eu nu sînt demnă de a-l afla. Foarte bine. Să și-l păstreze sănătos. N-am să mă Înjosesc scormonind după secretul lui. N-am de gînd să dau iama prin tomberoanele de gunoi. Și nu-mi pasă deloc despre ce e vorba. Și nici de el. — Vreau să uit toată povestea asta, zic, și mă Închid În mine. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că te-am rănit. Știu că ți s-a părut că te las pe dinafară. Dar... nu e genul de lucruri despre care poți vorbi În voie... Nu ! zic imediat. Evident că nu puteai face asta. Am fost o proastă. Scormonesc cu vîrful pantofului În pietriș, jenată și rușinată. Ar fi trebuit să-mi dau seama că e vorba de ceva important. CÎnd mi-a zis că e ceva delicat și complicat, nu făcea decît să-mi spună adevărul. — Doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nici nu auzisem până atunci. Mi‑a spus că‑mi poate enumera rivalii, dar eu am refuzat să‑l ascult. Din momentul În care am știut că Vela nu mă iubește, instinctul meu de inventivitate biologică m‑a făcut să scormonesc Îndărătul biroului și să finalizez o serie de proiecte Îndelung amânate - citându‑l În gând pe Robert Frost: „Căci am făgăduieli a Împlini Și mile de parcurs, până a adormi” Uneori, pentru mine, acesta se transforma În: „Căci am mâncăruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Eu am crezut că vrei doar să râzi puțin. N-am crezut că ești în stare... Eu sunt un prost... GARDIANUL: Nu-i nimic, Grubi, nu-i nimic... ARTUR (Către GARDIAN.): De ce plânge? GARDIANUL: Nu plânge. Așa e el. ARTUR (Scormonind către CĂLĂU.): De ce plângi? CĂLĂUL: Mă doare în adâncul inimii... ARTUR (Către GARDIAN): Îl doare în adâncul inimii... CĂLĂUL (Către ARTUR.) Domnule, sunt un prost... Sunt mai rău decât un câine... ARTUR ( Amuzat ca un înger.): Da? CĂLĂUL: Da, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nasturii! (Către ARTUR.) A ieșit destul de bine... Fac cinste! Scoate o sticlă de șampanie.) De mult o țin pentru așa ceva. ARTUR: Pfuuu! O facem lată! GUVERNATORUL (Toarnă.): Acu’ îi am la mână... Începuseră să mi se urce în cap... Mă scormoneau până în adâncul inimii, se târșâiau prin fața mea, nu-și mai lustruiau bocancii... Nu mai aveau nici un dumnezeu! Noroc! ARTUR: Noroc! GUVERNATORUL (Scoate plângerea.): A căzut la țanc... Închipuiește-ți, se lipeau cu fața de geam și se uitau cum mănânc, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
răspuns morocănos. Dacă aflăm, o să-ți spunem. — Te deranjează dacă mă uit puțin pe aici? m-a rugat el. — N-ai decât, i-am răspuns. Și a întors casa cu fundu-n sus, controlând în cratițe și oale, trântind ușile dulapurilor, scormonind cu un vătrai în spatele caloriferelor și făcând un zgomot infernal. Efectul pe care acest spectacol l-a avut asupra mea și a Helgăi a fost de-a ne uni, de-a ne aduce fără nici un efort într-o relație care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
io... Fărmăcata răstrurnase fata pe pat, îi desfăcuse larg picioarele și privea cu ochi hulpavi în adâncul ei. De parcă căuta cine știe ce comori în vintrele ei. Își petrecu două degete în deschizătura cârlionțată. Apoi încercă să treacă toată mâna, răsucind-o, scormonind, scotocind, cotrobăind, colcăind tot mai adânc. Fata se zbătea, lovind-o, trăgând-o de plete pe maică-sa, devenită dintr-o dată o atât de aprigă, hapsână și criminală moașă. Urla înnebunită de durere. - Io ți-l scot, fă, acușica, pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și lacrimi, foc și disperare, tragedia optimistă cum ar fi, ce mai, nu crede că a venit schimbarea?! Știi care a fost norocul nostru, ăl mare, la revoluție părinte? Popa Băncilă clătină abătut din cap. Căută ceva în buzunarele anteriului, scormonind îndelung. În cele din urmă scoase un bulgăraș de tămâie albă. Îl mirosi îngândurat, de parcă ar fi vrut să-l soarbă. - Norocul de-a salvat revoluția - se avântă Țongu, aproape înlăcrămat - a făst ăla că am avut tineri educați patriotic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aici. Oameni în toată firea. Pensionar și făcea chestii de-astea cu mine în bucătărie... Bătrâna scotoci ceva în poșetă. Nu găsi. Zâmbi necăjită. - Aveam o poză cu toată familia, și cu Ilarion, băiatul înfiat. Să ți-l arăt. Tot scormonea în poșetă. Nu găsea fotografia. - N-o am la mine. Dar e ăla de pe afișele din oraș. Îl cunosc după ochi, migdalați și parșivi. Savantul care e venit să dea bani la populația care s-a trecut pe liste. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
inundă asfaltul, se duc spre spre cofetăria „Tryby Tromphy“, înaintează spre farmacie, apoi spre grădinița numărul 32 cu program prelungit, încolăcesc biserica Sfinților Constantin și Elena, părintele Ioachim tocmai ieșea pe poartă în gipul său nou, pătrund în altar și scormonesc undeva sub pristol, dau peste o pungă veche, din piele, o desfac, scot cocoșeii și-i resfiră, gonesc degetele ei tot mai departe, intră în cimitir, cutreieră aleile, ajung la parcela 23F, râcâie pământul, ajung la Stelian, îl mângâie drăgăstos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
deputat, barosanul de la oțelărie. Are vreo trei firme care vând tablă și laminate. Se vorbește că are încurcături de ceva vreme cu cei din neamul lui Brandaburlea. Îi arestaseră pe unii dintre ei (Cangurașu scăpase, nu avea afaceri în industrie), scormoniseră prin combinațiile lor și-l găsiseră și pe Aulius că era dator vândut la cămătarii lui Brandaburlea. S-a dat și la televizor. Se spunea că Aulius ar fi fost arestat. „Uite-l în halat de spital, cu bodigardul lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
reușea să se tragă din amăgirea ei. „Ce știi tu ce-s afacerile, Vergilică“, surâse, gândindu-se dacă nu ar trebui, măcar acum, la final, să-i spună toată povestea cu afacerea începută de demult cu Tomnea, de când încă profesorul scormonea pe dealurile alea de la Obancea și Cetatea Nouă. Oftă doar, ca și cum i-ar fi aprobat spusele lui Vergilică. Bâiguia amețit: - Îl știu pe băiatul ăla de la cabine, oftă din nou Aulius. E nepotu’ lu’ Tomnea, ăla care a fost profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]