1,662 matches
-
se întâmplase în noaptea aceea. Când își adună în sfârșit curajul să-l vadă, își aduse întăriri. Daniel opri lângă șoseaua de pe care probabil că zburase Mark. Săptămânile care se scurseseră de-atunci șterseseră majoritatea probelor de care pomenise poliția. Scotociră amândoi prin micul șanț de pe partea sudică a șoselei, părând în ochii tuturor că luaseră urma unui animal. Adu-ți sfera auzului înăuntrul sferei văzului. Se târâră printre ierburile și rogozul primăvăratic, printre cârmâz, ciulini și măzăriche. Treaba naturii era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
precar. Acolo stai acum, când ești în oraș? Parcă i-ar fi fluturat un mandat pe sub nas. — Unde să mă duc în altă parte? Sunt șomeră. Nu știu cât timp o să mai dureze. E foarte de-nțeles, afirmă el. Doar nu-i scotocesc prin lucruri. Închise ochii și păli. Weber luă o fotografie cu cinci bărbați hirsuți cu chitări și tobe. Ea deschise iar ochii. —Ăștia-s Cattle Call. O trupă jalnică de garaj care cântă în barul Silver Bullet, de la periferia orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
condițiile date, punctajul lui Mark nu indica nimic din ceea ce Weber ar fi numit patologic. Putem să mai încercăm ceva? întrebă Weber, de parcă ar fi fost cea mai firească cerere din lume. —Orice. Dă tot ce poți din tine. Weber scotoci în geantă și scoase un mic aparat de măsură a reacției galvanice a pielii. —Ce-ai zice dacă te-aș cupla la niște aparate? Îi arătă lui Mark electrozii care se prindeau pe degete. Practic, îți măsoară conductivitatea electrică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aici. Nu vă uitați! Să nu vă prind pe vreuna că trageți cu ochiul. Se îndreptă spre bucătărie. Bonnie se uită întrebător la Karin. Karin se înmuie, știind ce căuta Mark. Îl auzi cum se lasă în genunchi și cum scotocește în dulăpiorul de sub chiuvetă. O rușine veche, moștenită, o împiedică să-l strige - vechi secrete de familie care-i izolau unul de celălalt. Mark se întoarse triumfător. —V-am spus eu că locul ăsta e un fals. Îmi lipsește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aia nu mai sunt. În mașină, pe șosea și duși au fost. Poate că au coborât undeva. Oricine poate să-ți dispară de sub nas, oricând. Într-o zi ești rudă cu ei, a doua zi nu mai sunt decât buruieni. Scotoci în buzunar și scoase bucățica mototolită de hârtie, singura sa ancoră de salvare. Darul pe care continua să-l accepte. Ochii i se umplură de lacrimi, orbindu-l. Mai întâi sunt îngeri, dup-aia nu mai sunt nici măcar animale. Păzitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
multe despre Mark decât în toate întrevederile de până atunci. Mark îl așeză pe scaunul jos și-i aduse o sticlă de bere mexicană și niște alune prăjite cu miere. Îi spuse lui Weber să tacă și se duse să scotocească în dormitor. Se întoarse cu un teanc de foi și un pix. Îi făcu semn lui Weber să-și pornească reportofonul, ca între vechi colaboratori. —Bine, hai să atacăm problema asta, o dată pentru totdeauna. Mark era remarcabil de vioi, depănând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dispăru pe bulevardul principal din Kearney, proaspăt renovat. În seara aceea, sună doctorul Weber. Cum o mai duci? întrebă el. Părea sincer îngrijorat. Dar ea refuza să se lase analizată. Nu ea, ci fratele ei avea nevoie de ajutorul lui. Scotoci după lista cu noi întrebări despre tratamentul propus și începu să i le recite. El o întrerupse cu blândețe. Mâine-dimineață mă întorc la New York. Cuvintele acestea o reduseră la tăcere. Începu să formuleze două obiecții confuze, după care înțelese. Abandona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
doctorul Hayes, de la Bunul Samaritean. O să-i las toate notițele mele. O să-i dau toate materialele pe care le-am găsit și o să-l pun la curent cu stadiul la care ați ajuns. —E... eu nu... mai am încă nelămuriri... Scotocind printr-un teanc de documente pentru Adăpost, îl răsturnă și-l împrăștie pe covor. Înjură brutal, apoi acoperi receptorul. —Te rog, spuse Weber. Întreabă-mă orice. Acum sau oricând vrei, după ce ajung acasă. Dar am crezut că... am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
anhidru care au fost furate de pe o linie ferată secundară din Horedge și care au apărut într-o instalație subterană, mare și veche, din Hartwell, unde se făcea metamfetamină. Sau Yeti din prerie, monstrul ăla care a fost văzut noaptea scotocind prin tomberoanele oamenilor din North Platte și apoi peste tot, din Ogallala în Litchfield, și care s-a dovedit a fi ursul malaez al unui electrician, scăpat de sub supraveghere: un animal foarte dezorientat, alergat până la epuizare de câteva sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
altcineva a fost de vină. Mark stătea țeapăn, un cadavru deja. Ei m-au scos de pe șosea. Găină cap de capră. M-au lăsat să mor. Măcar acum știu, în sfârșit, că am murit. Karin își aruncă haina pe ea, scotocind în poșetă după chei. Îi arăt eu anchetă. Căută ușa pe dibuite. Precipitându-se, și-o deschise în față și se lovi la buză. Mark se ridică de pe canapea. Vin cu tine. Nu! Se răsuci, furioasă, îngrozindu-se până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pământ, Îți apare În fața ochilor Omul Roșu. El te ține mieros de vorbă, nu-ți ia nimic, nu-ți dă nimic și dispare la fel cum a apărut. Și de-abia după dispariția lui constați cu stupoare că ceva lipsește. Scotocești bagajele, Îți controlezi portmoneul, numeri banii, te pipăi, dar nu-ți lipsește nimic. Ba, dimpotrivă, ai ceva În plus. Senzația că Îți lipsește ceva. Și scormonirea lucrurilor reîncepe, cu Îndârjire, până la epuizare. Ca și cum ai tăinui ceva, ca și cum te-ar murdări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
care ți l-am făcut eu cadou. — Dar l-am purtat, nu? — Da, cu un polar pe deasupra, pe care ai refuzat să-l dai jos, deși era înăbușitor de cald în restaurantul ăla. În timp ce noi ne ciondăneam în legătură cu cadourile, Danny scotocea căutând jocul. Ieși purtându-l triumfător ca pe un steag al regimentului inamic. Nu ar fi mai bine să plec eu acasă și să rămâneți voi doi singuri? am sugerat înainte ca Maria să sugereze ceva mai puțin diplomatic. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nu m-a deranjat. Mi-aș fi deschis bucuroasă o arteră ca să-mi torn șampania direct în sânge, dacă ar fi fost necesar. Nu-i nici o problemă. Dar trebuie întâi să mănânc până nu leșin. Un cuțit ai adus? Ed scotoci în pungă. Nu, dar am niște șervețele murdare și un Reader’s Digest din 1974. Nu prea mă pricep la chestii de genul ăsta, nu-i așa? — Ai adus mâncare și băutură. Asta e tot ce ne trebuie. Va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
afecțiune. — Da, este, am aprobat, după ce m-am gândit la asta un moment. Da, este. Și a doua oară când am spus-o, am și crezut-o. Când ne-am întors acasă, Mark s-a dus direct în bucătărie ca să scotocească prin dulapuri. Eu m-am așezat pe vine în fața colecției de casete video. —Ce ai vrea să vezi? i-am strigat prin ușă. Matrix? Moulin Rouge? Ocean’s Eleven? A băgat capul pe ușă. —Originalul sau cel nou? Am rostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
închipui că Lee și-a lăsat dulapurile în halul ăla. Toate cutiile care se vedeau afară pe blat erau pe jumătate goale. Am verificat și înăuntru, mai erau cutii sigilate, nedesfăcute. Mi-am imaginat cum cineva a deschis dulapul, a scotocit, scoțând pe blat doar cutiile desfăcute, băgând mâna în fiecare - făină, orez, musli - să vadă dacă mai e și altceva înăuntru. Părea ridicol. Nu puteam să iau gândul în serios. Și totuși nimic altceva nu părea să explice și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
milităresc mi-a recitat o listă cu zece denumiri de ierburi de ceai înainte să apuc să îi explic că ea voia un ceainic mare de ceai englezesc, făcut cu două plicuri, tare ca diluantul de vopsea. L-am lăsat scotocind prin sertare să vadă dacă mai au cumva vreo cutie. Claire era îmbrăcată cu hainele ei obișnuite: jeanși uzați, un pulover vechi pe gât, o vestă din piele de căprioară pe deasupra și o pereche dezamăgitor de simplă de ghete din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mea. —Noapte bună, i-am spus lui Tim. A fost distracție! M-a sărutat pe obraz. — Vrei să ieșim să bem ceva, cândva? — Sigur, am spus. Mi-ar face plăcere. —Bine, am să te sun la galerie. Urăsc să mă scotocesc în buzunare după numere de telefon pe pachete de țigări la ora trei dimineața. Să conduci cu atenție. Am pornit dubița și am trecut pe lângă ei, făcându-le cu mâna. Baby s-a împiedicat din nou, iar Phil și Tim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
că toate tablourile fuseseră vândute. Acum două din ele apăreau pe lista celor furate. Cum se putea una ca asta? M-am dus în biroul din spate să scot cutia cu dosarele și am pus-o pe biroul de recepție. Scotocind prin ele, am observat că acele carduri pe care le văzusem la deschidere dispăruseră. Cele care le înlocuiau semănau în toate detaliile, mai puțin unul: nu mai purtau scrisul de mână al lui Harriet care spunea că fuseseră deja vândute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
brâul, la fel cu lanțul, tot din argint negru, cu paftale late având aceleași pietre străvezii, dar mai mari și tăiate rotund. Acum, Maria își punea rând pe rând câte o pereche de cercei, se împodobea cu șiruri de mărgăritare, scotocea prin lada doamnei Elina a lui Matei Vodă Basarab, moșul lor, scotea ii țesute cu sârmă de aur și marame umplute cu fir. Juca prin odaie, așa gătită, zicând: — Mă logodiră și mă făcură doamna Moldovei. Sunt doamnă, doamnă! Maica
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
negustori hotărât: — Alegeți-mi opt rubine, să fie toate la fel și mici cât... Privi spre bastonaș, arătă o pietricică din cele încrustate pe mâner și adăugă: cât asta. — Un moment, serenissime, se auzi prima oară glasul evreului tânăr, care scotoci printre punguțele din boccea, alese două și, făcânduși loc pe pupitru, le deșertă separat în două grămăjoare de pietricele, unele șlefuite în fațete, cu o transparență cristalină de un roșu viu întro tentă de violet, altele șlefuite rotund, în aparență
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pardoseala. Examinând îndeaproape, băgă de seamă că spre zidul dinspre miazănoapte, între piatra de mormânt și pardoseală, se cască neastupată o crăpătură de lățimea unui deget. Se trase spre zid și vârî iscoditor degetul arătător, nu întâlni nici o opreliște, așa că scotoci rapid în boccea, scoase o scrisoare, îi pipăi pecetea, o netezi atent și-i dădu drumul în crăpătură punând urechea pe piatră. Până să numere la doi, auzi zgomotul pe care-l făcea pecetea lovindu-se de podeaua mormântului. Deci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să scoată din gură decât un fel de gâfâit. — Cuvioase, nu, rogu-te nu te lăsa. Roagă-te pentru noi. O să vin și eu. O să fiu alături. Cu Leu. Rămâneți cu Dumnezeu! Străbătu aproape fugind odaia, ajunse la ușă, se scotoci în traistă, scoase cartea și se întoarse la cei patru bărbați. — Na-vă! Să citiți diseară când o să auziți clopotul. Cele douăsprezece Evanghelii, e Joia Mare, să le citiți! Îi datorați asta lui Hristos. Doamne miluiește! Ieși fără să întoarcă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pahar. Soneria; ea se duce și deschide; intră Electricianul, același cu Ion, Toreadorul și Mefisto): Ce doriți? ELECTRICIANUL: Sînteți doamna Bovary? EMMA: Eu sînt. ELECTRICIANUL: Ați reclamat o defecțiune la instalația de iluminat? EMMA: Poate, soțul meu... Nu știu... ELECTRICIANUL (scotocește în servietă): Dar totul merge bine? EMMA: Nu știu precis. Cred că da. ELECTRICIANUL: Atunci... (Scoate brusc din servietă un pistol.) Nu te mișca! Vorbește încet. Unde-i bărbatu-tău? EMMA: În baie. HOȚUL: Stai jos! Scoate chestiile alea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și-ncep să țip: Nu mă simt bine - n-aveți de gând să mă lăsați odată în pace? După desert - pe care îl mănânc fiindcă, întâmplător, îmi place șarlota, chiar dacă-i detest pe ei -, după desert mă-ntorc la baie. Scotocesc prin lenjeria adunată peste săptămână în coș până dau de-un sutien murdar de-al soră-mii. Îi prind o bretea de clanță și cealaltă de mânerul dulăpiorului cu lenjerie de pat: o sperietoare de ciori menită să-mi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în imediata apropiere a canalului inghinal. Apăsând cu degetul în șanțul dintre vintre și coapsă, puteam să-i simt încă, în primele săptămâni de după dispariția sa, rotunjimea gelatinoasă; au urmat, însă, nopți de groază, când îmi scormoneam pântecele în van, scotoceam până sus, în coșul pieptului - vai mie, călătorul își pierduse urma în regiuni necartografiate și necunoscute. Oare unde o fi plecat? Cât de sus și cât de departe avea să meargă până să ajungă la destinație? Te pomenești că într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]