982 matches
-
să-și arunce pentru ultima oară ochii prin fereastră trenului. El stătea acolo în mașina și plângea în hohote că și dansa...Îi făcu discret semn cu mâna, îi trimise câteva bezele și cu un fluierat prelung și sinistru trenul scrâșni nervos din rotile sale și porni târziu în noapte către necunoscut... LA TREABĂ! În zori, trenul șiroia unduind că un Harper gâfâind obosit printre coline. Lăură ațipise puțin, iar acum privea curioasă pe fereastră. Observa cum fâșia frontierei proaspăt arată
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
vorbea așa?... O latură necunoscută a personalității lui ieșea la iveală, confirmând într-un mod tragic sugestiile burlești ale numelui său, pe care odinioară își dădea silința să-l facă uitat ca pe un lucru de rușine. Direct până la brutalitate, scrâșnind din dinți, dezamăgit, actualul Gogonea i-o lua înainte finului intelectual Nicolae,cel care fusese, cel care mai era încă în unele clipe. Această ciudată modificare se petrecea cel puțin asta era impresia lui Nel în contextul unei dezamăgiri mai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
jazz produse de saxofon, percuție, chitară și pian, cu ritmuri rock, toate formînd, în final, un hibrid cu sound pop. Imaginile și cuvintele fulgeră pe ecran, într-un stil multimedia caracteristic lui Anderson, iar ea încheie piesa emițînd sunete electronice, scrîșnind din dinți sau lovindu-și capul. Într-un anume sens, creația lui Anderson nu este cu adevărat dificilă, ci mai degrabă diferită: ea fragmentează în loc să facă conexiuni, operează într-un continuum de timp și spațiu, iar spectacolele tind spre alteritate
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Sunt eu, Simeon, pietrarul! Nu mă recunoști? Am venit să te eliberăm! Tăiară frânghiile care-i Însângerau pielea albă și Johannes Își dădu jos mantaua, acoperind trupul aproape gol al nefericitei. — Eglord, bestie blestemată, de data asta ai Întrecut măsura scrâșni el. Nu ți-au ajuns atâtea fecioare nevinovate? Ai avut trebuință și de această fărădelege? — Cine mi-a pronunțat numele? Cine sunteți voi? Ce căutați aici? În ușă stătea Eglord, cu spada În mână și cu privirea Întunecată. Ochii Îi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
uitam unii la alții și nu ne recunoșteam. Fețele noastre erau pudrate cu un praf de culoare ciocolatie. Nu ne vedeam decât albul ochilor. Eram asemenea minerilor care ies din abataj. Nările ni se umpluseră de praf, iar în gură scrâșnea pulberea nisipoasă transformată în marmeladă lipicioasă. După o perioadă de timp, interval în care organele noastre interne erau pur și simplu dislocate de la locul lor din cauza zdruncinăturilor, iar șezutul ne durea îngrozitor, întrucât stăteam direct pe platforma Molotovului, șoferul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
plină de asemenea "perle" dadaist-comuniste care, publicate într-un ziar oarecare, s-ar fi pierdut în negură, dar autorul a ținut să și le adune cronologic într-un volum față de care cu greu se mai poate justifica prin: "Eu am scrîșnit din dinți în taina sufletului meu de la început pînă la sfîrșit", cum susținea într-un interviu. Oare așa să fie și în cazul acestei culegeri? Tare mă tem că nu l-a obligat nimeni pe laureatul Premiului de Stat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a deranjat atât de mult la rugă- mintea ofițerilor de a nu cânta melodii cu texte compuse de jidani, încât să îi muștruluiți în public ? Puteați foarte bine să nu îi băgați în seamă, date fiind convingerile dumneavoastră, observ, comuniste, scrâșnește generalul printre dinți. Dar ați preferat, cu bună știință, să întoarceți împotriva lor, și nu doar a lor ca indivizi, ci ca reprezentanți ai armatei, o sală întreagă de oameni, care, evident, erau acolo pentru dum- neavoastră și probabil v-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dat și în ea, însă degeaba. Claustrofobia i se accentua din ce în ce mai tare, inima îi bătea haotic, respira greu și tusea înecăcioasă era tot mai puternică. Deodată simți cum întreaga celulă se pune în mișcare, aude dedesubt niște roți imense cum scrâșnesc pe niște șine groase. — Lăsați-mă să ies ! ! ! a urlat cât l-au ținut plămânii, în vis. Căci deja leșinase ; însă mintea nu îi întrerupse agonia, ci, în loc să se potolească, începea să-i proiecteze o lume tot mai fantastică și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se vede, până la consumarea deplină a scenariului, constatăm cursul destul de neconvenabil al dolarului față de franc. „E sâmbătă, și în oraș birourile de schimb sunt închise. Nu aveți altă soluție”, ne spune femeia de la Exchange. În fața acestui șantaj cedezi până la urmă, scrâșnind. În camera mea de la Novotel, unde suntem cazați - o rețea hotelieră destul de răspândită în Europa -, găsesc mapa cu programul pentru cele două zile cât vom sta aici și o sticlă de vin roșu de Bordeaux. Fac un duș fierbinte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vreo două săptămâni mi-am reluat activitatea la disciplină, rămânând doar cu jenă abdominală (bride postoperatorii), pe care am eliminat-o În vacanța de vară, urcând și coborând munții Bucegi, pe cele mai abrupte scurtături. Simțeam Întinderea și ruperea bridelor, scrâșneam din dinți și ziua următoare o reluam de la capăt. În câteva zile, totul a reintrat În normal și la expirarea Biletului de odihnă am plecat În Axente Sever, unde mă așteptau Ciuchi și Ciuchița. Locuiam la Nitu și Sofica, a
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
e calcinat și apoi dizolvat, lasă În urmă o cantitate apreciabilă dintr’un astfel de material inert, nisipul; numai că e foarte fin dispersat. Plantele, de exemplu, nu sunt afectate de prezența unei sticle, cărămizi ori pietre; În ele doar scrâșnește fierul plugului, scoate scântei sapa ori se știrbește coasa. Dăunător e doar faptul că decimetrul pătrat pe care-l acoperă o sticlă se acumulează În metri pătrați, hectare ș.a.m.d. de teren scos din circuitul agricol. E drept, așa cum
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
va Închide și astfel, dar cu mult mai târziu, timp În care cimitirele se Întind mereu, transformând teren agricol În ceva nedefinit, dar Împănat cu pietre și beton până la adâncimea de doi metri... Peste sute de ani, În ele ca scrâșni fierul plugului. Iar la asta trebuie adăugat jalnicul spectacol al celor doi metri de deasupra solului, Înțesați de cele mai ciudate construcții cu pretenție de monument. De fapt cea mai autentică poluare vizuală, știut fiind că un monument În adevăratul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ne place, de exemplu, să ne zgârâiem sau murdărim tocurile Încălțărilor. Și totuși, dacă am reveni la aleile de odinioară, doar acoperite cu pietriș, care Îndeplinind un rol ecologic bine definit permite accesul oxigenului În solul de dedesubt și care scrâșnește mai romantic sub pași decât răsună betonul ori asfaltul? “Radiosfera”, 16 septembrie 1996, ora 11, 54 99. Ecologia Între Ea și El Știu un parametru capabil a caracteriza starea mediului În modul cel mai adecvat; deși de multe ori pur
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
lui sau să mă uit la microscop. La ce conțin io. Încercam să nu simt durerea. Există un anumit prag al durerii, dincolo de asta nu mai simți nimic. Parcă nici nu eram eu acolo, pe masă. Strângeam cearșaful, muchea mesei, scrâșneam. Îmi curgeau lacrimi fără să vreau, fără să le permit. Plâns involuntar. Ca și cum durerea aia a mea ar fi fost ceva firesc. Să te gândești la cu totul altceva. Așa îmi spuseseră și la anestezie, înainte de operație. La ceva frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
diriga lui de un hartan și îl trântise în mijlocul clasei pe un scaun, țesălându-l în chinuri. Și-n timp ce eu rememorez lucrurile acestea, dumneavoastră aveți deplina libertate să vă închipuiți cum Palade îl alerga pe Bârnă. Viraje, frâne scrâșnite în jurul panoului de baschet. Nu am înțeles niciodată de ce atunci când doi sau mai mulți inși se aleargă în jurul unui obiect, urmăritorul nu-și ajunge niciodată victima. Cel fugărit nu e niciodată prins. Mijlocirea acelui obiect îi oferă un avantaj decisiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
am propus să vânez ciori, s-a jucat Ciuș cu un chibrit. Și a dat foc unei tufe de la care focul s-a întins prin iasca uscată și la ceilalți rugi. Era, așa, un fum negru, urât. Ardeau murii și scrâșneau. Fumul se ducea departe, se topea în aer până aproape de Doftana, aș zice. Era atras de Doftana. Aspirat. Mure uscate care se topeau. Cam astea sunt lucrurile pe care pot să mi le amintesc. 18. Leonard Cohen Încet-încet, auzul revenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
meu mă-mpinge la aceste vizite, nici satul, nici țara - nici un strop de nostalgie. Vederea copacului nu mă apasă și nu mă face să mă simt ușurată. El doar stă înfipt acolo, având izul timpului. În preajma lui, în cap îmi scrâșnește ceva - pe jumătate zahăr, pe jumătate nisip. Cuvântul „caise“ e mângâios în germană, „Aprikosen“ sună a „liebkosen“ (a dezmierda). Așa că până la urmă tot am pus pe hârtie un colaj de cuvinte cu textul: pisicile din parcare se preling pe câte
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
alte nimicuri cu umbre însemnate. Oare te poți odihni când noaptea ai un vis ca acesta: Pe fața mamei e un răzor de pietriș alb, ce se întinde din colțul gurii până sus în dreptul ochiului. Pășesc pe el și pantofii scrâșnesc, o pietricică îmi intră în pantoful drept și-mi roade călcâiul. Mama vâră degetul în pantof, scoțând piatra din el. Merg mai departe până ce ajung la marginea ochiului ei, unde dau peste un gard de cimișir; în fața lui, pe un
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
1979) „În grele vremi, scrutând adâncul zării, Crezut-ați dârză n comunista stea Și azi, lângă Bărbatul demn al țării, Vegheați cu munca rod bogat să dea.“ („Cu inima și gândul“, Contemporanul, 6 ianuarie 1984) SELEJEAN Radu, poet „Și am scrâșnit Și am luptat Și-am izbăvit, Sub steagul tău, Partid, conduși de tine.“ („Cântec“, în Cântece și Descântece de piatră, Editura Cartea Românească, 1972) „Gorunul lui Horia. Gorunul lui Avram Iancu. Gorunul lui Nicolae Ceaușescu. Trei simboluri vii ale viețuirii
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ricșă, și nu cu o chinezoaică. Orbecăi pe Triumfului, mă împiedic de vreo două ori pe Eroilor, gata să-mi rup gâtul, intru în sensul giratoriu fără să mă asigur, iar o Dacie aproape dă peste mine. Frânează brusc, roțile scrâșnesc pe asfalt, șoferul deschide portiera, iese turbat din mașină și începe să urle ești chioară cucoană vrei să mă nenorocești în aia mă-tii. Stau încremenită, cu creierii goliți, orbită de faruri, cu lentilele aburite, fără să pot spune nimic
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lor de la orașe, Emilian Grovu, Gheorghe Grovu și preotul Ilarie Budac au oftat adânc din străfunduri de rărunchi, au luat tocul cu peniță claps în mână, au muiat în călimara de pe biroul președintelui sfatului, cu cerneală violetă, culoarea otrăvii, au scrâșnit din măsele și au semnat, consfințind în felul acesta predarea întregii agoniseli de generații a familiilor lor, viitoarei gospodării agricole colective, știind că în felul acesta pierdeau tot ce înaintașii lor, de la căderea obăgiei încoace cuceriseră prin luptă și jertfă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de vorbă cu secretarul Comitetului P.C.R. și cu cîțiva ingineri. Înclin din cap cînd trec pe lîngă ei și intru în încăpere. Cînd mă observă, Vlad coboară în fugă treptele, poticnindu-se la ultimele, prinzîndu-se din zbor de balustradă. 'mnezeii...! ... scrîșnește el, ducîndu-și mîna la pulpa piciorului, unde s-a lovit. De ce-ai făcut, mă, scara asta așa îngrămădită?! îmi strigă, apropiindu-se. Ai adus calculele? Uite-le, îi spun, întinzîndu-i coala de hîrtie. Cum stăm, tovarășe Vlădeanu? mă întreabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
m-aș întinde pe birou și-aș dormi tun pînă mîine dimineață. Strănut mereu, iar mușchii spatelui mă dor tot mai tare. De artroza mea nici nu-mi mai pasă; cînd și cînd, cîte o durere ascuțită îmi fulgeră mușchii, scrîșnesc, și-mi văd de drum. Scot din buzunar tabla confecționată de Ghiță, descui ușa și intru. Cînd aprind lumina, văd pe jos, lîngă ușă, un bilet. Îl las acolo să mai aștepte. Cred că-i vreun bilet lăsat după ora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
peste cîteva minute va ieși schimbul doi și-o să fie aglomerație mare în stație. Mă ridic de pe scaun, bag cutia cu ramul de magnolie în buzunarul de la piept al scurtei îmblănite, fac un pas și tresar străpuns de o durere. Scrîșnesc din măsele, mă sprijin de colțul biroului și-mi răscolesc buzunarele: mai găsesc doar o aspirină, pe care o mestec și o înghit cu o gură de apă. Merg pînă la ușă, mă aplec și ridic hîrtia. Telefonul sună sec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scări, merg încet, sprijinindu-mă din cînd în cînd cu mîna de perete, ca un om beat. La scări, mă odihnesc un timp, îmi tamponez nasul, apoi încep să urc treptele cîte una, sprijinindu-mă la fiecare pas de balustradă. Scrîșnesc din cînd în cînd la cîte un fior de durere, care mă face să mă poticnesc, dar nu vreau să mă opresc; trebuie să ajung în cameră și să mă întind pe pat. În întunericul de pe scări, imediat ce trec de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]