KorAP: Find »[drukola/base=scrib & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...41 >

1,001 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637

mult timp. Se simțeau bine în pielea lor și unii cu alții, așa cum nu mai văzusem prin alte locuri și mă întrebam ce-i făcea să fie așa. Poate pentru că pe acel vas nu erau stăpâni sau supraveghetori și nici măcar scribi. Doar meșteșugari și familiile lor, în drum spre casă. După ce am coborât de pe vas, am urcat un drum pieptiș, nu foarte lung, până la oraș, care se desfăcea la intrarea în vale ca pieptul unei viespi gigantice. Mi-a stat inima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
copiilor ei. Acolo, femeile sunt deseori la fel de înalte ca bărbații egipteni. Iar Den-ne a noastră e pe cât de înaltă, pe atât de deșteaptă, pentru că vorbește deopotrivă limba din est și limba noastră. Și ea l-a născut pe Re-mose, scrib, moștenitorul lui Nakht-re, care va fi la un moment dat un om foarte puternic. Suntem norocoși s-o avem printre noi pe mama lui, iar casa lui Menna va fi atinsă de noroc pentru că ea o să doarmă în ea. Eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
pământul marelui fluviu, am învățat și eu frumoasele nume ale sezoanelor sale. Akhit - inundarea; perit - ieșirea; shemou - recolta. Fiecare sezon avea vacanța lui și ritualul lunar, mâncărurile specifice și cântecele. Chiar înainte de prima mea sărbătoare a recoltei în vale, un scrib a venit la poarta lui Menna cu o scrisoare de la fiul meu. Re-mose scria ca să-mi spună că locuiește din nou la Teba, desemnat fiind scrib la un vizir pe nume Zafenat Paneh-ah, alesul regelui. Trimitea urări în numele lui Amon-Ra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
mâncărurile specifice și cântecele. Chiar înainte de prima mea sărbătoare a recoltei în vale, un scrib a venit la poarta lui Menna cu o scrisoare de la fiul meu. Re-mose scria ca să-mi spună că locuiește din nou la Teba, desemnat fiind scrib la un vizir pe nume Zafenat Paneh-ah, alesul regelui. Trimitea urări în numele lui Amon-Ra și a lui Isis și o rugăciune pentru sănătatea mea. Era o scrisoare formală, dar eu am fost fericită că se gândise la mine suficient cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
alt bărbat a apărut la poartă căutând o femeie pe nume Den-ne. Shif-re l-a întrebat dacă soția sau fiica lui aveau nevoie de cărămizile unei moașe, dar el a răspuns că „Nici una”. Apoi l-a întrebat dacă era scrib și avea vreo altă scrisoare de la Teba, dar el a zis nu. - Sunt tâmplar. Shif-re a venit în grădină cu vești ciudate despre un tâmplar neînsurat care căuta o moașă. Meryt a ridicat repede ochii de la fusul cu care torcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
râdea în bucătărie, o casă numai a mea. Era mai mult decât suficient. CAPITOLUL PATRU Am știut de mesajul lui Re-mose înainte ca mesagerul să ajungă la casa noastră. Kiya a alergat la ușă cu vestea că a venit un scrib la casa lui Menna care o căuta pe Den-ne moașa și că acum era pe drum spre casa lui Benia. Eram încântată că urma să primesc încă o scrisoare de la fiul meu. Trecuse mai bine de un an de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
eu blând. - Zafenat Paneh-al este vizir în Teba la dorința regelui, a zis fiul meu, pe un ton oficial, dar acuzator. Se spune că e un mare clarvăzător, că vede viitorul și tălmăcește visele la fel de ușor cum citește un maestru scrib hieroglifele unui școlar. Dar el e analfabet, a zis Re-mose cu amărăciune. Nu știe să socotească, să scrie sau să citească și de aceea regele m-a trimis pe mine, cel mai bun dintre elevii lui Kar, să fiu mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
cinste, a strigat și râsul ei m-a urmărit în jos pe stradă. Benia nu m-a petrecut cu râsete. El și fiul meu s-au uitat unul la altul cu răceală; Benia și-a lăsat capul în jos în fața scribului, iar Re-mose a dat din cap în fața autorității unui maestru tâmplar care conducea un atelier așa de important. Nu aveam cum să ne luăm la revedere așa cum ar fi trebuit, eu și soțul meu. Ne-am spus vorbele de despărțire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
provocare. Și cel care era strigat Zafenat Paneh-ah s-a cutremurat. - Cunoști o femeie pe nume Den-ne? a întrebat el imperativ. O clipă Zafenat Paneh-ah n-a zis nimic, apoi a întrebat: - Dina? Stăpânul s-a uitat în ochii scribului. - Am avut o soră pe nume Dina, dar a murit cu mult timp în urmă. Cum ai dat peste numele ei? Ce știi tu despre Iosif? a întrebat el imperativ de data asta. - O să-ți spun ce e de spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
întrebat. - O, doamnă, a zis ea în mare grabă să-mi spună ce știa, am vești proaste. Fiul tău și vizirul s-au certat și Re-mose e sub pază în camerele lui. Stăpânul se zice că e furios, iar tânărul scrib se pare că e în pericol de moarte. Nu știu de ce s-au certat, cel puțin deocamdată. Dar cum aflu, vin și-ți spun. M-am ridicat în picioare, clătinându-mă, dar foarte hotărâtă. - Shery, am strigat, ascultă-mă acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
al călătoriei lui Zafenat Paneh-ah era de a face un recensământ al turmelor și de a alege cele mai bune animale pentru masa regelui. De fapt, asta ar fi fost o misiune sub demnitatea lui, ceva ce făceau de obicei scribii de nivel mediu. Dar era o scuză pentru ca fratele meu să-și viziteze rudele pe care nu le văzuse de zece ani, de când le oferise adăpost împotriva foametei din Canaan. Călătoria cu Zafenat Paneh-ah nu semăna deloc cu cea făcută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927

știind că tot nu va putea desluși nici graiul necunoscut al sclavilor, nici fața fecioarei pe care soldații o aduceau acum iubitului ei. CAPITOLUL VII Sclavii erau aleși. Rămâneau numai cei neputincioși, puțini, și viața lor fusese cruțată. În jurul câtorva scribi stăteau adunate mulțimi de robi, așteptând fiecare să fie înscris pe cioburi de oale. Femeile erau socotite un prisos sau un hatâr și nu erau înscrise. Hrană avea să li se dea numai bărbaților, după cum hotărâse Puarem. Ei n-aveau

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
un hatâr și nu erau înscrise. Hrană avea să li se dea numai bărbaților, după cum hotărâse Puarem. Ei n-aveau decât să și-o împartă cu femeile de care nu s-au putut despărți. Așezat cu picioarele sub el, alt scrib scria cu grijă numele robilor și vârstele lor pe un sul de papirus, luîndu-le de pe cioburi. Robii vorbeau între ei, însă cu glas scăzut. Câțiva slujbași și câțiva soldați aveau bice de curele în mână și-i biciuiau dacă auzeau

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
nu i se mai îngăduise să stea printre robi. Privea de departe bicele, uneori le auzea șuierând, și îndurerat își dădea seama cât e de neputincios. Sclavii vorbeau între ei, arătîndu-și mirarea că nu toți bărbații fuseseră înscriși pe cioburile scribilor. Nici Tela, vrăjitorul gras și fălos, nici nătângul și bolnavul de picioare Nzua, nici alți câțiva nu stăteau adunați lângă scribi. Tot așa se mirau că aveau să plece în țara depărtată și niște oameni foarte bătrâni ca Agbongbotile și

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
seama cât e de neputincios. Sclavii vorbeau între ei, arătîndu-și mirarea că nu toți bărbații fuseseră înscriși pe cioburile scribilor. Nici Tela, vrăjitorul gras și fălos, nici nătângul și bolnavul de picioare Nzua, nici alți câțiva nu stăteau adunați lângă scribi. Tot așa se mirau că aveau să plece în țara depărtată și niște oameni foarte bătrâni ca Agbongbotile și Tankoko, se mirau că Tatrakpo ședea printre ei ca orice rob de rând, se mirau că fiecare avea dreptul să ia

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
și mai cu seamă mulțumit de cele câteva mii de robi și roabe, printre care harnicii și repezii bărbați ai neamurilor daza și teda, și pricepuții meșteri sau frumoasele cântărețe rome. Acum, soldații atlanți își pregăteau armele și sacii, iar scribii făceau socoteala prăzii luată pentru rege și preoți, hotărând câte vite, câți robi și câtă lână să încarce în fiecare dintre corăbiile de povară. De când se iviseră corăbiile în zare, Auta se făcu mai tăcut. Zarva oștească nu-l răscolea

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
auzit de la bunici, că odinioară muntele aruncase câteva zile și nopți în șir stâlpi de fum și vărsase mâzgă aprinsă și vâlvătăi, și că piatra galbenă cu vinișoare roșii, pe care acuma robii o tăiau pentru a clădi case de scribi, slujbași regești sau negustori, n-ar fi altceva decât anume mâzga aceea, între timp întărită. La poalele acestui Munte de Foc creșteau niște arbori minunați, ca și în Țara Nisipurilor, vecină, uneori chiar mai înalți. Fructele lor, curmalele, aveau mare

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
Dacă aș izbuti să mă strecor cu cincizeci de soldați pe o corabie până la țărmul celălalt, în două zile vin cu douăzeci de robi noi. Tot nu mai știe nimeni cine erau cei care au fugit. - De știut se știe... Scribul tuturor peșterilor are papirusul cu numele și vârstele tuturor robilor. Nu-i vorbă, i-am putea da pe cei noi drept cei fugiți, numai că ceea ce spui tu sunt vorbe goale. Vorbim ca să treacă vremea. Eu socot că e mai

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
zguduirile subpământene tot mai răpeau bucăți de pământ atlant, prăvălindu-le în mare. Nici toți oamenii Atlantidei nu pieriseră în valuri. Cincisprezece mii de soldați, preoții aproape toți, fără Tefnaht și câțiva mai tineri, toți dregătorii și oamenii de neam, scribii de vază, negustorii bogați, câteva sute de meșteșugari iscusiți și alte câteva sute de slujitori credincioși ajunseră până în Ta Kemet. Dar afară de dregători și de preoți, de oamenii de neam și de cei câțiva negustori, nimeni nu-și luase nimic

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
în sfârșit închegată. Într-o zi de mare sărbătoare, în noul templu al zeului Tot, alături de Marele Preot, în fața celorlalți preoți și a câtorva mari dregători și oameni de neam atlanți și rome, ușor înțeleși între ei, în fața celorlalți dregători, scribi și căpetenii ale oștirii, stând smeriți în marea curte a templului, tânărul Mener, viața, sănătatea și puterea lor, își începu cuvîntarea: - Eu strălucesc în veci dinaintea fețelor voastre din voia părintelui meu... CAPITOLUL XXVII Răstimpul de zbor în jurul pământului se

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
o știți foarte bine. Tu poate că ești de la miazăzi, fiindcă ești negru, dar tu, doamnă, semeni cu mama... Auta avu o tresărire și-l întrerupse: - Cine-i tatăl tău? Copilul își umflă pieptul și răspunse mîndru: - Tata este marele scrib Ameno. Îl cunoști? - Nu, zise Auta pe gânduri. - Cum nu-l cunoști? Tot orașul Behdet îl cunoaște. Și marele oraș Zidul Alb! A fost și în orașul Nebut din țara de sus. Voi nu știți că Zidul Alb este cel

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
din țara de sus. Voi nu știți că Zidul Alb este cel mai mare oraș din lume? Și toți îl cunosc acolo pe tata. Și în Per-o, în Casa cea Mare, a fost chemat tatăl meu, pentru că e marele scrib Ameno. El a scris povești pentru stăpânul din Per-o, zeul Mener, viața, sănătatea, puterea! Nefert se uita la copil cu dragoste, mirîndu-se de știința lui, dar Auta făcu ochii mari. I se părea că aude lucruri stranii, dar și

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
Tu ai venit cu corăbiile? Erai lângă peșteri... rosti Auta. Mai-Baka îl întrerupse din nou, iarăși uitîndu-se cu grijă în jur: - Aici începe povestea mea. - Am bănuit ceva, zise Auta, când am întîlnit un copil care zicea că e fiul scribului Ameno. Era un scrib Ameno în Marele Oraș. Îl chema uneori bătrânul în sala cu cărți de pe Piscul Sfânt. Ai auzit de el? - Nu, de el n-am auzit; răspunse Mai-Baka și se aplecă la urechea lui Auta - dar să

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
corăbiile? Erai lângă peșteri... rosti Auta. Mai-Baka îl întrerupse din nou, iarăși uitîndu-se cu grijă în jur: - Aici începe povestea mea. - Am bănuit ceva, zise Auta, când am întîlnit un copil care zicea că e fiul scribului Ameno. Era un scrib Ameno în Marele Oraș. Îl chema uneori bătrânul în sala cu cărți de pe Piscul Sfânt. Ai auzit de el? - Nu, de el n-am auzit; răspunse Mai-Baka și se aplecă la urechea lui Auta - dar să-ți spun despre Marele

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251

de cititori este gata să-și dea banii pentru a vedea ce se scrie despre culisele vieții mondene de la Paris sau Londra. Se mai vede și cum poți avea succes nu datorită talentului de scriitor (căci Lady Morgan rămâne un scrib de mâna a doua), ci dibuind gustul publicului, făcându-i acestuia pe plac și predându-te apoi unui editor isteț. Henry Colburn e o mină de aur: ideea de a lansa o colecție de romane și memorii fashionable Îl face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]