5,013 matches
-
două ori premiul Pulitzer, premiul PEN/Faulkner și de două ori premiul național al cărții.. Născut în 1932 într-un mic orășel din Pennsylvania asemănător celor din romanele și nuvelele sale, fiu al unui profesor de matematică și al unei scriitoare debutante, Updike începe să scrie scurte povestiri încă de la vârsta de opt ani, la îndemnurile ambițioasei sale mame, care îi intuise talentul. Dar de abia în 1954, anul absolvirii "summa cum laude" a Universității Harvard, își va vedea publicată prima
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
Francisca Noguerol Oare de ce un autor își alege un pseudonim pentru a-și publica creațiile? Care este motivul pentru care își alege un apelativ pentru a se prezenta lumii? Răspunsurile la aceste întrebări ne ajută să pătrundem în universul scriitoarei Ana Blandiana, pe numele său adevărat Otilia Valeria Coman, al cărei volum de nuvele Proiecte de trecut (1982) îmi propun să-l analizez în acest articol. Folosirea unui pseudonim are o primă și logică explicație: prin intermediul acestuia, poeta debutantă încerca
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
încerca să se sustragă vigilenței cenzurii din cauza condiției sale de fiică a unui "dușman al poporului", tatăl ei fiind preot ortodox, deportat timp de șase ani în lagărele create în timpul regimului lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (1947-1964). Este foarte semnificativ faptul că scriitoarea și-a ales drept pseudonim numele satului ardelenesc unde s-a născut mama sa, creând astfel o rimă internă eufonică între Ana și toponimul Blandiana. Descoperim în această denumire tema principală a literaturii sale: dorul pentru viața de la țară și
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
și alți autori care au experimentat tirania în diferite colțuri ale lumii. Datorită specializării mele în literatura hispano-americană, mă văd obligată să insist asupra uimirii pe care mi-a produs-o asemănarea existentă între poetica Anei Blandiana și cea a scriitoarei argentiniene Luisa Valenzuela în Aqui pasan cosas raras (1975) și El libro que no muerde (1980), volume de povestiri scrise practic în aceeași perioadă, marcate de fantastic, absurd și denunțarea dictaturii lui Videla. De asemenea, scriitoarea uruguaiană Cristina Peri Rossi
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
Blandiana și cea a scriitoarei argentiniene Luisa Valenzuela în Aqui pasan cosas raras (1975) și El libro que no muerde (1980), volume de povestiri scrise practic în aceeași perioadă, marcate de fantastic, absurd și denunțarea dictaturii lui Videla. De asemenea, scriitoarea uruguaiană Cristina Peri Rossi, autoare a magnificului protest contra tiraniei El museo de los esfuerzos inutiles (1983), semnalează frica puterii în cartea sa Indicios de panico (1970) și formulează o afirmație pe deplin aplicabilă textelor care formează obiectul acestui studiu
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
a publicat doar două fragmente, cel despre secta discreților și cel despre frumoșii șerpi la a căror mușcătură au dreptul numai logodnicii (textele cu numerele 3 și 15 în ediția Humanitas) în revista Cahiers de L'Est, 4/1975. Tradusă, scriitoarea Monica Lovinescu a fost întâmpinată cu un ton general de mefiență de către cei, și așa puțini, care s-au simțit obligați să-i acorde atenție. Alexandru Matei, în dorința de "a nu se face confuzie între valoarea omului și a
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
primul roman politic esopic scris în literatura română modernă" (cu rezerva privitoare la apartenența la literatura română a unui text scris în franceză și netradus vreodată de autoare, aș zice) și regretă că Monica Lovinescu și-a sacrificat destinul de scriitoare. În același sens, Carmen Mușat atrage atenția asupra complexității autoarei, personalitate cu numeroase fațete, care și-a lăsat decisiv amprenta asupra literaturii române. În cronica sa, "Lecturi la zi", Tudorel Urian păstrează calea de mijloc și vorbește pe scurt despre
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
se moară mult în România și pentru a mă pune - fără speranță, dar cu atât mai necesar - de-a curmezișul inevitabilului, simțeam din ce în ce mai clar că trebuie să sacrific ceva." Așadar, opusul literar ultim, după care a renunțat la vocația de scriitoare, este volumul de proze (și nu romanul!) Mots ŕ Mots. Încadrarea ca roman a fost un gest ulterior. Autoarea nu l-a gândit așa; prin urmare, nu știu dacă nu greșim judecându-l după criteriile unui roman. Recontextualizate ca proze
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
îi aparțin aceste proze și autoarea lor? Textele reunite sub titlul Cuvântul din cuvinte sunt niște parabole cu caracter predominant dramatic; specia din care fac parte nu pare a fi romanul, nici nuvela. Autoarea lor ni se înfățișează aici ca scriitoare de mare talent și inteligență. Citindu-le, ar trebui să nu uităm un lucru: că Monica Lovinescu era genul de femeie capabilă să țină ani de zile lângă ea în bibliotecă urna cu cenușa tatălui ei și masca lui mortuară
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
plăcere de-a lungul frazelor pline de har și vervă. Nu poți decît să regreți că un talent ca cel al Roxanei s-a înhămat la traducerea masivă a lui Freud în limba română, supunîndu-și darurile unei îndeletniciri de pe urma căreia scriitoarea poate ieși în pierdere. Oricum, textul despre Leonardo da Vinci e frumos, informat și viu. Deloc encomiastic, fără a ni-l înfățișa pe Leonardo după detestabila schemă a geniului providențial lipsit de cusururi, studiul Roxanei Melnicu ne pune în fața unui
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
O banală defectare a calculatorului, rezolvată prin comanda "Restore my computer to an earlier time" îi prilejuiește autoarei scrierea unei proze SF, combinate cu un mic eseu cvasi-filosofic despre timp și destinul uman. Ca în cele mai bune pagini SF, scriitoarea face o conexiune între mașină și om, imaginându-și un om care să beneficieze de toate funcțiile computerului. "Un om care să dispună de comanda help când are nevoie de ajutor și care să poată să trimită spre Ťcalculatorul divinť
Revelații în minunata lume nouă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7247_a_8572]
-
dureroase prin care trece Lidia Stăniloae sunt percepute ca avînd o încărcătură izbăvitoare. Autoarea suferă ca să priceapă, și ceea ce pricepe e că sensul vieții nu vine de la om. E ca un lanț de încercări cu bătaie soteriologică la capătul căreia scriitoarea își recapătă seninătatea. Și nu și-o poate recăpăta decît rememorînd etapele periplului pe care l-a făcut pînă la stabilirea în Occident. Două sunt țările care ocupă un loc predilect în memoriile acestea: Grecia, țara de tranzit în care
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]
-
să viziteze foarte des împreună cu mama sa Muzeul de Egiptologie; iar printre primele lucruri pe care le-a publicat se numără o traducere despre istoria Egiptului de James Baikie. Romanul Rhadopis din Nubia (Radubis), tradus de Irina Vainovsky-Mihai, arabistă și scriitoare de prestigiu, cu o frază curgând în ritmurile admirabil șlefuite ale originalului, al cărei talent l-am admirat deja în dificilele (stilistic) cărți ale lui Rawi Hage, face parte dintr-o suită de trei scrieri din 1939-1944. După cum lămurește chiar
Două chipuri ale Egiptului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4939_a_6264]
-
a refuzat să declare doliu național pentru Unele voci au spus că Păunescu nu merita doliu național doar pentru că a fost un slujitor zelos al regimului comunist. De acord, dar de funeralii naționale nu a beneficiat, acum doi ani, nici scriitoarea Monica Lovinescu, pentru care regimul Ceaușescu a angajat teroriști palestinieni care să o snopească în bătaie și care a fost una dintre cele mai penetrante voci anti-comuniste ale României. Și nici Corneliu Coposu, cel mai sus invocat, nu a avut
De ce Adrian Păunescu nu a avut funeralii naţionale () [Corola-journal/Journalistic/49518_a_50843]
-
în maniera holistă a filmelor lui Jodorowski, iar regizorul reciclează ironic o serie de clișee-deșeu ale filmelor de categoria B, preluând nu numai retorica și gestualitatea, ci și efectele „speciale". Trambulina care lansează toate personajele filmului este o foarte tânără scriitoare care construiește povestea, așa că de la cap la coadă privim ficțiunea ei în care intervine în diferite roluri. Pe un pod, Yobbo, Andrezj Wromski (Borys Szyc), își recită aproape replicile pe care i le șoptește scriitoarea în timp ce le compune. Personajul se
Revoluția tinerilor furioși by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5992_a_7317]
-
filmului este o foarte tânără scriitoare care construiește povestea, așa că de la cap la coadă privim ficțiunea ei în care intervine în diferite roluri. Pe un pod, Yobbo, Andrezj Wromski (Borys Szyc), își recită aproape replicile pe care i le șoptește scriitoarea în timp ce le compune. Personajul se străduiește să le asculte, așteaptă ca fraza să fie completă în cealaltă dimensiune, pentru ca el să o poată prelua: exemplu tipic de denunțare a procedeului care înscrie filmul într-o postmodernă regulă a jocului. Yobbo
Revoluția tinerilor furioși by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5992_a_7317]
-
mafiot rus din filmele americane, tuns zero, musculos, purtând un maiou impecabil de alb și un trening, trăgând pe nas linie după linie de pudră albă, pasional până la violență, băiat de cartier mișcân-du-se ca un singur bloc de fibră musculară. Scriitoarea își ia personajele din propria familie, le refuncționalizează și le predă ficțiunii eliberate de orice constrângeri. În universul dereglat al lui Yobbo, unde există un singur reper esențial, iubita sa Magda (Roma Gasiorowska), semiprostituată, intră personaje stranii, care pun propriul
Revoluția tinerilor furioși by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5992_a_7317]
-
situează pe aceeași paralelă de sensibilitate cu romanele unei generații dezorientate, postrevoluționare, rebelizate, uneori împănate cu teribilisme, puțoisme, descărcând obscenități sau situațiile de marasm contrafăcut livresc al experiențelor sexuale juvenile și ale frustrărilor aferente, roman al unei experiențe transistorice. Tânăra scriitoare nu avut acces la istoria comunistă a Poloniei cu evenimentele capitale care au schimbat cel puțin o perspectivă asupra lumii și o substituie cu ceea ce (n)-a înțeles din toată povestea, cu mediul familiar de referință, cel consumist, cu cel
Revoluția tinerilor furioși by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5992_a_7317]
-
de bucăți care se desprind din zidul clădirii, însă scenariul gore este la fel de contrafăcut ca tot ceea ce apare în film, ca experiențele psihedelice ale lui Yobbo care-l amintesc vag pe Terry Gilliam din Fear and Loathing in Las Vegas. Scriitoarea reciclează clișee și le toarnă peste propria ei sensibilitate, stârnind reacția exogenă a anxietăților și proiecțiilor onirice. Nenumăratele scurtcircuite ale prozei sale apar figurate în film, decupajele se mută în zone psihedelice, halucinația înlocuiește realitatea și îi supraviețuiește. Filmul mai
Revoluția tinerilor furioși by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5992_a_7317]
-
Felicia Antip Cristina Garcia: poetă si prozatoare americană, fiica unui guatemalez si a unei cubaneze, refugiați din Cuba încă din 1960, anul preluării puterii de către Castro. Cristina avea doi ani. Ziaristă (The New York Times si Time), apoi scriitoare, acum si profesoară. The Lady Matador's Hotel (Hotelul doamnei matador), Scribner, 2010: cel de-al cincilea roman al ei. Formula: brevetată de Vicky Baum în 1929, în Menschen im Hotel, romanul după care s-a turnat în 1932 filmul
Logodiți cu moartea by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5994_a_7319]
-
Sorin Lavric Domnule Gabriel Liiceanu, cele trei zile petrecute de Herta Müller la București au fost un indubitabil eveniment cultural. Mai mult, meritul scriitoarei germane este că, la Ateneul Român, a redeschis o rană pe care noi nici astăzi n-o putem vindeca: raportul intelectualilor cu puterea comunistă. Înainte de a intra în temă, vă întreb direct: ce impresie v-a făcut Herta Müller? La
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
de infracțiuni de natură sexuală aduse de o angajată a unui hotel, a revenit după eliberarea să pe propria răspundere la 1 iulie. Dar datele s-au complicat însă la începutul săptămânii, odată cu depunerea unei plângeri împotriva lui de către o scriitoare franceză în vârstă de 32 de ani, Tristane Banon.
Majoritatea francezilor sunt împotriva unei candidaturi a lui DSK la prezidenţiale () [Corola-journal/Journalistic/60137_a_61462]
-
Constantinescu Am citit piesa „Artă" a Yasminei Reza aproape imediat ce a apărut. Eram la Paris în 1994, în zilele în care se discuta mult despre această scriitură filosofică, ironică, despre snobism, despre prietenie si criza de identitate. Figura orientală a scriitoarei și actriței Yasmina Reza, zîmbetul ei senzual misterios amplificau ușor ambiguitatea scrisului, a relațiilor ce se redefinesc, brutal, poate, la un moment dat, între trei prieteni, protagoniștii lupei sub care autoarea plasează un context. O situație banală, ca viața însăși
Fețele mirării by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6020_a_7345]
-
Nicolae Manolescu Luni 27 septembrie, la Ateneul român, a avut loc o întâlnire cu Herta Müller, scriitoarea germană de origine română, laureată a Premiului Nobel în 2009. N-am văzut de mult o sală atât de plină. Am fost foarte mândru de intelectualii români care au dorit să participe la dialogul dintre cunoscuta scriitoare și Gabriel Liiceanu
Foșnetul literaturii la Ateneu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6025_a_7350]
-
cu Herta Müller, scriitoarea germană de origine română, laureată a Premiului Nobel în 2009. N-am văzut de mult o sală atât de plină. Am fost foarte mândru de intelectualii români care au dorit să participe la dialogul dintre cunoscuta scriitoare și Gabriel Liiceanu, directorul Editurii Humanitas, care i-a publicat ultimele romane. În pagina de „Ochi magic" din acest număr puteți citi o notă referitoare la comentariile consacrate Hertei Müller de către revista „Observator cultural", iar în numărul de săptămâna viitoare
Foșnetul literaturii la Ateneu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6025_a_7350]