1,568 matches
-
eticii comuniste. Este o ctitorie de conștiință, menită să înfrunte vremea și să lumineze tot mai puternic drumul națiunii până departe, în comunism.“ (România pitorească, ianuarie 1973) „Am înțeles mai clar, mai acut, mai responsabil, toate aceste comandamente ale vocației scriitoricești din recentul dialog angajat de președintele țării tovarășul Nicolae Ceaușescu, cu membri ai conducerii breslei noastre, din chemarea și sarcinile pe care secretarul general al partidului ni le adresează pentru a crea lucrări cu adevărat valoroase, care să dureze în
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
valabilă pentru scriitorul comunist, care nu poate fi decât un vizionar, un modelator al tipului de umanitate pe care comunismul îl afirmă în lume. Se cere, din partea tuturor creatorilor de literatură, o mai mare responsabilitate față de principala lor activitate: cea scriitoricească. Datoria noastră fundamentală este de a scrie cărți cât mai adevărate, mai trainice, mai profunde. Putem vorbi, la ora actuală, despre o reală diversitate de modalități artistice, despre o multitudine de stiluri literare. Se știe foarte bine că partidul face
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
care au slujit scena Naționalului și a Operei. Altfel lucrurile, obiectele, neînsuflețite și Mihai Zaborilă incapabile să transmită fiorul timpului rămân cumva exterioare bucuriei de a fi într-un spațiu cultural. Această carte, nu aș spune ultima pentru că văd elanul scriitoricesc al domnului Zaborilă și mă mai aștept la foarte multe încă alte volume, nu numai pentru că are un zel al reconstituirii și al mărturisirii ci pentru că este acel martor care asemenea perioadei evului nostru, al strălucitului nostru ev mediu, sunt
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
le aveți referitoare la artă, sunteți un autor care își ia menirea în serios. Într-un mod clasic, să zic, chiar dacă aveți un travaliu pregnant în valorificarea literaturii avangardei, în special a celei ruse și ucrainene. Pornind de la seriozitatea actului scriitoricesc, cum vedeți, pe de altă parte, parcă minimalizarea lui de tot mai mulți autori? Eu unul consider că minimalismul, acceptat cu atâta ușurință de lumea care nu mai e predispusă la efort în creația artistică, dar nici la efort în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fi un avantaj sau un dezavantaj? Dar politicul face parte din viața fiecăruia, fie că ne implicăm, fie că nu ne implicăm. Noi, acum, dialogînd, punem țara literară la cale, de exemplu. O împărțim în republici literare, facem guverne interimare scriitoricești...! Dacă scriitorii s-ar fi implicat în politică, din 1990 încoace, ar fi fost un mare act de generozitate din partea lor, pentru că s-ar fi dăruit unei cauze generale, și-ar fi risipit pumnul lor de metafore sau smocul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cu care merită să fac echipă. Deși sunt, în genere, individualistă, îmi plac mult echipele de prieteni. A.B.Cum e să fii femeie-scriitor între atâția bărbați-scriitori? Ce prietenii literare v-au legat în timp? Niciodată n-am împărțit lumea scriitoricească în femei și bărbați, ci, mai degrabă, în scriitori cu chemare sau fără chemare. De altfel acuma numărul femeilor care scriu este cel puțin egal, dacă nu mai mare decât al bărbaților. Și nici nu mai există subiecte-tabu sau cuvinte-tabu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sau pur și simplu să ne aducem aminte de un gest, o vorbă, un tic... Ne pleacă prietenii, parcă nici timp nu mai este să stăm de vorbă, să ne bucurăm de ce avem. Ce prietenii literare ți-au marcat destinul scriitoricesc? Moartea prematură a tatălui meu, Ștefan, preot de țară, interbelic școlit la Bârlad, Huși și Cernăuți (azi Ucraina) m-a marcat esențial. În vara anului 1971 (eram pregătit să trec în clasa a XII-a), decesul lui, pe fondul Tezelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
premiile și medalia jubiliară "Poesis 25 de ani". Nu va lipsi excursia cu lecturi de poezie la Muzeul Țării Oașului din Negrești-Oaș... A.B.Sunteți poet, publicist, editor, director de revistă, o carieră artistică în care ați îmbinat atât talentul scriitoricesc, cât și pe cel de manager cultural. Unde vă regăsiți cel mai mult? Vai! Se pot alătura atâtea atribuții pentru unul care scrie pe ...vagoane de vânt?! "Carieră", ziceți. Am lucrat la câteva instituții de cultură din Satu Mare (Casa de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
acceptase, la Constanța, dar tocmai atunci era în scandal cu conducerea universității. Așa a fost să fie, precum zice românul... A.B.Pentru cei ce vă cunosc mai puțin, se știe că ați debutat în revista "Familia". Cum era atmosfera scriitoricească / de redacție din acea vreme? Ce personalități scriau atunci? Da, am debutat în Familia (nr. 1, 1973) cu o prezentare a poetului Ștefan Aug. Doinaș: "Un voluptos al imaginii: George Vulturescu". Nu cunoșteam pe nimeni din redacție, nu fusesem niciodată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mai îndrăznit-o Mircea Nedelciu, marele prozator al generației optzeciste. Ne întâlneam, mai ales, în librăria editurii Cartea Românească, sau prin subsoluri, unde patrona Florin Iaru. S-a prăpădit, în mod absurd, poetul Ștefan Drăghici, de la Călărași. Primele mele pierderi scriitoricești s-au numit Jacques Byck, care m-a îndemnat să rescriu "Țiganiada", proiect realizat la începutul anilor '80, ai aceluiași secol de pomină. În capitolul 6, tovarășii comisari draci participă pun de-o orgie numită congres, prilej pentru mine să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Th. Ionescu, George Corneanu, Gheorghe Crăciun, Gheorghe Iova, Ioana Pârvulescu, Floarea Țuțuianu, Victor Scoradeț, Silviu Stănculescu, Ioana și George Geacăr, Mircea Draganescu, Doru Mareș, Victor Petrescu, Dumitru Ungureanu. Timp de 12 ediții, cu unele mișcări conjuncturale, acest juriu și grup scriitoricesc atașat Concursului au rămas neschimbate. Cu o foarte bună publicitate făcută prin serviciul de specialitate al Postului Național de Radio, Concursul a putut fi cunoscut în toată țară, până în cele mai îndepărtate ascunzișuri ale ei, de aproape toți cei interesați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
întâlniri, cu cât pe acea vreme nu începusem să scriu, nu întrevedeam acest traseu ulterior, iar acumulările din acei ani mi-au prins bine, ca om în primul rând, și au conturat răspântiile viitoare și înălțimea de gând și întrupare scriitoricească spre care ar fi trebuit să năzuiesc. Pe parcurs, relațiile, fie ele și accidentale, mi-au scos înainte nume a căror activitate am recunoscut-o și m-am străduit să o cultiv, care au devenit adevărate modele. Printre ei scriitorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
prin anii '50, în limbajul epocii. A.B.Descrieți o zi din viața Dumneavoastră. Ziua lui Emil Iordache, astăzi, de exemplu, a fost foarte dificilă și plină, datorită faptului că am început cu o noapte lungă, am plecat din locul scriitoricesc de întâlnire pe la 3 dimineața, am apucat să trag un pui de somn, de la 8 dimineața la 10 am avut un curs la masterat de literatură comparată, am avut apoi mai multă alergătură și câteva probleme pentru un motiv personal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
o orientare mai degrabă filoslavă și prosovietică, așa cum o arată comentariile Elenei Eftimiu (Recitind pe Dostoievski, O aniversare: Ana Karenina, Byron și Pușkin ș.a.), sau „progresistă”, cum lasă să se înțeleagă articolele lui Eugen Jebeleanu (Din mica istorie a rezistenței scriitoricești), Ion Biberi ( Condiția scriitorului în statul democrat) și Mircea Mancaș (Literatura „rezistenței”), periodicul alunecă treptat într-un proletcultism agresiv, al cărui principal exponent a fost N.N. Munteanu, semnatar al unor texte cu titluri elocvente: De la modernism la poezia nouă socială
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289338_a_290667]
-
urmărire servește drept cadru pentru rememorări, flash-back-uri etc.). Prin texte legate de teme și subiecte diverse (chestiuni literare, instantanee din viața cotidiană, mituri clasice în întruchipări actuale, observații din sfera comportamentelor sociale cu tentă culturală, analize ale „laboratorului de creație” scriitoricesc, probleme cetățenești, observații de morală și estetică a vieții zilnice, însemnări de călătorie, microcronici de artă, schițe de sociologie empirică ș.a.), G. a ilustrat și genul eseistic. Scrierile, adunate în volumele Mărul lui Paris (1980) și Nepoții lui Anton Pann
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
volumul menționat -, documente extrem de utile cercetătorului și publicului larg, pasionat de istorie, atât din punct de vedere al conținutului, cât și al explicațiilor suplimentare, aflate în subsidiar. Modul de lucru al autoarei evidențiază competență științifică, vaste cunoștințe, responsabilitate și talent scriitoricesc. Volumul de față se compune din trei părți distincte. Prima parte se referă la politica externă rusească de la Petru cel Mare (secolul al XVIII-lea) până în timpul primul război mondial (1914-1918). Cealaltă parte - indiscutabil esența volumului de față - privește istoria
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
ruso-caucaziene, atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 de la New York și Washington au striat amintirile, au desfigurat obrazul umanității întregi. A urmat monstruosul atac din gara Atocha, de la Madrid (11 martie 2004) - un alt loc în care poposiserăm în periplul nostru scriitoricesc. Proiectul însuși al construcției europene, care însoțise ca un nimb simbolic „săgeata” Expresului Literar, s-a poticnit în scepticismul francezilor și al olandezilor, cu prilejul votării Constituției europene. Nimic nu a mai fost ca înainte, și acest sentiment al unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tuturor „verigilor” traseului - asta se vede foarte bine la a treia escală a Trenului!), Thomas o face însă cu o neștirbită bună dispoziție și cu o spontană autoironie (strategia omului inteligent), care îi ridică permanent cota la bursa simpatiilor „caravanei” scriitoricești. Vine în sfârșit și momentul când nerăbdarea noastră este răsplătită. Bucate multe și gustoase, vinul - așijderea. Mai ales cel alb, excepțional. Grupurile se fac și se desfac. Îl cunosc, prin intermediul lui Alexa Rousseau, care se dovedește o mediatoare abilă, tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
voci de stentor, priviri injectate de furie, frunți umilite. Femeia cu părul alb, cea mai în vârstă dintre actrițe: o luterană aspră, fire dominatoare - îi deduc apartenența canonică după vehemența cuvintelor limbii germane (niște rechizitorii) pe care le aruncă asistenței scriitoricești, ușor zăpăcite. Mi-a fost greu să-i privesc mâinile cu pielea vânătă, translucidă, ieșite de sub mâneci. Dar și ceilalți, partenerii săi, au ceva deviat în ei. O epocă întunecată, dură, fără compromisuri, nu tocmai pe placul omului modern. Mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
locală, care recită artistic, pentru cei care nu cunosc prea bine franceză, și varianta în engleză a poemelor. Să nu ne scape, care cumva, mesajul. Totul a fost prevăzut. Îl aplaudăm pe bătrân - semn că l-am acceptat în breasla scriitoricească. E fericit și ne strânge cu gratitudine mâna. Scena îmi amintește de veleitarii culturali, cu mulți bani, de la noi, care, dacă le zgândări puțin orgoliul artistic nămolos, sunt în stare să comită gesturi de caritate: sponsorizează editarea unei cărți sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
feroviară din Tallin, oraș în care am stat o săptămână cu Vitalie, acum șapte luni, sosiți într-o „expediție” literară, din care a rezultat un număr de Contrafort consacrat realităților cultural-politice ale Estoniei de azi. Fusese, am impresia, primul „desant” scriitoricesc basarabean în aceste locuri după un deceniu de la despărțirea noastră ca foste „republici-surori”. Iar pentru a ne regăsi, a trebuit să ne ridicăm mai întâi vizele de la Kiev - semn că „divorțul” n-a fost o glumă. Estonienii ne întâmpină sobru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ne spune, pe scurt, câteva date despre pitorescul edificiu în care ne aflăm. Cel care i-a așezat temelia a fost tânărul Thomas, personaj important în istoria Estoniei, cvasimitologic. Când fata, îmbrăcată în costum național, rostește numele strămoșului venerat, asistența scriitoricească își ațintește ochii spre Thomas Wohlfahrt, conducătorul Trenului Literaturii. Acesta, sub presiunea numeroaselor priviri amuzat-iscoditoare, se face mic de tot și se grăbește să ne asigure că nu-i vorba de el și că la fel de greșit ar fi să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a mai schimbat de la Lisabona, și și-a pus costum nou și cravată. Nu a venit singur, și-a adus la banchet și „familionul” - soția și copilașul în cărucior. Micul Sauter - baby - devine, firește, obiectul adorației spontane a întregii caravane scriitoricești, în special o țintă pentru efuziunea doamnelor. VASILE GÂRNEȚ: Boris Buracinschi este ghidul nostru prin oraș. O mică dispută - unde să mergem? Nae Prelipceanu alege marea și pleacă singur într-acolo. Andrei Bodiu, Adrian Popescu, VITALIE CIOBANU și eu preferăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
extrem de specializate, și grija aceasta de a sistematiza cu orice preț programul unor scriitori pare să treacă dincolo de fireasca dorință de valorificare culturală. Urmărește, de fapt, o diminuare prin diseminare (mă refer la „forța de șoc” virtuală a unei garnituri scriitoricești contaminate de spirit rebel). Astfel, la Librăria Repatriații ruși, unde discuția poartă genericul „Cultura în provincie în cel de-al III-lea mileniu”, se vor duce trei colegi din Polonia, trei din Portugalia și trei din Rusia, țara-gazdă. La Librăria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lui Andriy, dar nu e de-acord. Păr blond, ochi albaștri, obraz îmbujorat - naționalist ucrainean intratabil. Îmi promite, totuși, că va mai reflecta. Însă textul rămâne neschimbat. Semnez, cu toate rezervele mele, deși îmi dau seama că șansele ca epistola scriitoricească să fie luată în considerare de autoritățile de la Moscova sunt minime. Mai ales că inițiativa nu s-a bucurat de unanimitate. Aproape jumătate dintre colegi au evitat să ni se alăture. Bine, e clar că rușii Varlamov și Kuraev au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]