4,125 matches
-
restriște. Debutând în deceniul doi al veacului XX, clasicizantul Montale, înrâurit de rezoluțiile ermetice ale unui Parronchi sau Luzi, interferează cu neorealismul unui Pasolini sau cu neoavangarda generației botezate i nuovissimi (Giuliani, Pagliarini, Sanguineti etc.). Cel din urmă avatar al scriiturii sale este dicțiunea profetică, epigraful și aforismul în chip de jurnal, marcate de biografism și sarcasm, comportamente tipice pentru cultura postmodernă. Montale slujește poezia veacului său vreme de 65 de ani ca martor, actor și senzor al unei crize istorice
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
naționale, urmând niște linii vădit contradictorii. Era mai mult o Halimà, în sensul românesc al acestui cuvânt, nu o Halíma, cum o întâlnim în textul de origine care e, după știința mea, redactat în persană, în nici un caz în arabă. Scriitura lui Călinescu este mai ales vivace, „în curs”, nu e rezultatul unei distanțări, perspectiva temporală lipsindu-i de prea multe ori; lectura e făcută alla prima, ca să risc și eu italienisme de baltă, pe care le înțelege însă orice român
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
România Tv pe pagina personală de Facebook: "Ăsta-i textul care a luat marele premiu la concursul SUPERSCRIERI. Povestea e emoționantă, dar e o narațiune combinată cu olecuță de trecut corect redactată și atât. Dacă ăsta-i un text cu scriitură SUPER, cel mai bun dintr-o competiție (din câte înțeleg) de calitate a scriiturii, atunci, să mă ierte Dumnezeu, ori au murit toți talentații patriei, ori s-au lăsat de scris". Vezi aici textul la care face referire Victor Ciutacu
De ce se întreabă Ciutacu dacă au murit toți talentații patriei by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62199_a_63524]
-
premiu la concursul SUPERSCRIERI. Povestea e emoționantă, dar e o narațiune combinată cu olecuță de trecut corect redactată și atât. Dacă ăsta-i un text cu scriitură SUPER, cel mai bun dintr-o competiție (din câte înțeleg) de calitate a scriiturii, atunci, să mă ierte Dumnezeu, ori au murit toți talentații patriei, ori s-au lăsat de scris". Vezi aici textul la care face referire Victor Ciutacu.
De ce se întreabă Ciutacu dacă au murit toți talentații patriei by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62199_a_63524]
-
cea de față - în mare măsură necunoscute publicului mai tânăr. Volumul Opere I. Mări sub pustiurieste fatalmente inegal, în ciuda faptului că textele care îl alcătuiesc au fost alese potrivit criteriului estetic. Însă nu prea poate exista continuitate - alta decât a scriiturii - între o povestire realistă de război, cum ar fi Cutia de conserve (pp. 43-51), mica schiță parabolică Somnul pământului (pp. 206-207), anti-basmul A fost odată ca niciodată (pp. 395-398), narațiunea autoreferențială Leul albastru (pp. 405-441) și marile nuvele Ploaia albă
Clasicizarea generației ’60 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6227_a_7552]
-
de la partitură, s-o respecte, să țină cont de ceea ce a scris compozitorul și se află în text. Greșeala pe care o comit unii regizori se produce când spun că partitura este prăfuită și merg împotriva compozitorului. După opinia mea, scriitura învinge. Structura, limbajul, caracterul operei sunt mai puternice, nu le poți schimba. Herheim a făcut un spectacol de mare originalitate, respectând cu sfințenie opusul wagnerian. Este muzician, violoncelist, cântăreț chiar, care cunoștea foarte bine partitura, timpul fiecărei schimbări de armonie
Christian Badea: „Spectacolul trebuie să fie legat de ceea ce se întâmplă în societate“ by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6231_a_7556]
-
și arhitectura, modernitate și modernism, despre criza urbanismului, despre raportul dintre artă și arhitectură, despre arhitectura reconstrucției, despre funcțiune și formă etc. Pe lângă substanțialitatea lor profesională, paginile antologiei impresionează și prin claritatea textelor, iar câteva și prin frumusețea și subtilitatea scriiturii. (Ghepy Enescu) Partizani în viață Revista Memoria continuă să apară, în ciuda obtuzității celor care au alcătuit comisia ce a hotărît, fatidic, scandalos și mediocru, ca „revista gîndirii arestate", cum sună subtilul gazetei, să nu mai fie subvenționată. Supraviețuirea pe piața
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6235_a_7560]
-
și alte forme de degradare programatică a oamenilor (ea), toate acestea plus asasinatul la scară industrială (el). Leagănul respirației este o carte scrisă, atât de inspirat scrisă și atât de bine tradusă, încât caracterul inedit al temei abordate și frumusețea scriiturii cântăresc deopotrivă de greu. Mai greu decât intriga subțirică a „romanului". Leagănul respirației este la locul lui în rubrica intitulată „Cartea străină" din două motive: A fost scris în germană, așadar o limbă străină, iar în românește a apărut sub
O carte cum nu s-a mai scris by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6203_a_7528]
-
strict picturală. Palatul de cleștar arată în ce măsură pretextul basmului cult servea la Delavrancea pentru fantezie epică și metaforism dezlănțuit. Deoarece atenția se fixează și aici asupra cuvintelor, asupra sintagmelor neobișnuite, istoria relatată de basm ajunge să fie total indiferentă. Prin scriitura picturală și metaforică, prin sintaxa cu totul personală, Delavrancea se află, încă de la primele sale compuneri, în atmosfera ce avea să se numească fin-de-siècle. Trecerea prin capitala Franței în anii 1883-1884, cînd Modernismul fierbea, lăsase o urmă semnificativă în conștiința
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
grei. Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blînzi și mîngîietori. Cine trîntipoarta? - Credeam că s-a umflat vîntul... o, bată-vă norocul, cocoșeiimoșului!" (Bunicul). După ce Romantismul a rămas undeva în urmă, vagile lui sechele s-au topit într-o scriitură de epocă simbolistă, la care prozatorul pare a fi ajuns spontan, urmînd doar mișcarea veacului. Delavrancea a descoperit tardiv teatrul, dar acest complement bibliografic la opera în proză nu pare neașteptat: dincolo de pasiunea vorbitului în public, talentul dialogului spontan, plin
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
profundă, fără de care interesanta lui psihologie n-ar fi avut semnificație literară: Anghel posedă intuiția precisă a dozării perfecte între arhaism, cuvîntul rar și neologism, totul pe fondul unei sintaxe modulate, variate, ductile. Apare astfel și la noi așa-numita „scriitură artistă", dar nu la modul demonstrativ, ușor strident, cum o făcuse Macedonski, ci natural, armonios, ca marcă a unui suflet straniu. Fără extravaganță și fără fast, poetul realizează această reformă scripturală încă de la primul său volum și o perfecționează continuu
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
fi mereu vorba de o iubire apusă, de ecourile ei postume (Scrisoare, Dumineca, Ex-voto). Noutatea cu adevărat interesantă adusă de Fantasii constă în apariția unei teme ce va domina de acum încolo: arta înțeleasă ca valoare-supremă, ca refugiu în fața vicisitudinilor. Scriitura artistă practicată de Anghel își găsea astfel justificarea tematică. Noua viziune e proclamată încă din poezia ce deschide volumul (Imn), veritabil credo artistic: „Impărecheri ciudate de slove... o, cuvinte! / Ce farmec se deșteaptă cînd vă rostește gura... / De n-ați
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
de fantastic (Fluturul morții, Spovedania unui orb). Bineînțeles, nici urmă de folclor în aceste ingenioase compoziții: parabolele-basm imaginate de Anghel au un permanent sens filozofic, iar învățăturile desprinse din ele formează un manual de morală practică, pentru uzul visătorilor. Dincolo de scriitura lor artistă, nici urmă de pedanterie în prozele lui Anghel, iar livresc - doar cu măsură. Sinuciderea lui Dimitrie Anghel, în 1914, a însemnat întreruperea brutală a unui șir de promisiuni strălucite. începută tîrziu, cariera scriitorului abia prinsese consistență, iar scrisul
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
exact atunci cînd lunga belle époque se încheia, în România și în Europa, cînd spiritul ei devenea treptat istorie. Literatura lui Anghel, compusă din savurarea parfumurilor și a culorilor, chemarea adîncă spre extincție, cultul morbid al trecutului, întrupate într-o scriitură rafinată, într-un elogiu continuu al Artei cu majusculă, toate acestea aveau să înceteze odată cu Primul Război. Fără să știe, dar probabil presimțind-o instinctiv, Dimitrie Anghel s-a retras tocmai la timp.
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
proprie, complicată, complexă, vie, în dinamică, se află celălalt, ceilalți. Oricît am fi de singuri sau însingurați, într-un fel sau altul, mereu este vorba despre celălalt sau ceilalți. Iar raportul acesta, căutarea asta fundamentală face parte din filosofia și scriitura lui Samuel Beckett. Fiecare dintre piesele lui poartă amprenta acestui filon filosofic. Dincolo de relațiile pe orizontală, între personaje, există dimensiunea verticală, nobilă a scrisului. Există tonul confesiunii, tonul interogativ, neliniștitor. Există axa pe care gîndul și reflecția merg spre interiorul
Iluzia sfârșitului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6156_a_7481]
-
talk-showuri la B1, despre care Cristoiu afirma într-un comentariu că este "Biserica Adorarea lui Traian Băsescu". Ulterior, Radu Banciu a comentat dreptul lui Ion Cristoiu de a părăsi postul B1 TV. "(Ion Cristoiu - n.r.) Nu are cea mai proastă scriitură, dar nici nu am căzut în admirație citindu-l vreodată", a afirmat Banciu, printre altele, ulterior atacându-l pe Cristoiu că ar urma să-și pregătească terenul pentru a pleca în tabăra premierului Ponta, pe care "l-a mângâiat pe
Scandal la B1 TV: Cristoiu, foc și pară că Banciu l-a înjurat măgărește by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/61644_a_62969]
-
exprimă apetitul pentru o nouă poziționare față de propriul stil. Dimensiunile show-ului său se reduc, parcă totul intră la apă, se esențializează, păstrîndu-și intangibilă forța invențiilor, a ieșirilor bruște din șablon, ca un contrapunct necesar ca să poată parcurge apele acestei scriituri complicate, asupra căreia nu intervine major, ca de cele mai multe ori. Textura filosofică, țesută cu umor negru, pe muchie de cuțit îl incintă și pe el să se redefinească. Sînt situații ce ies din cea mai concretă realitate care deviază spre
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
întotdeauna privită ca un eveniment, chiar si atunci când substanța epistolelor este minoră. În cazul particular al lui Emil Cioran, interesul este sporit de împrejurarea că gânditorul s-a străduit, poate mai mult decât oricare alt scriitor contemporan, să își estompeze „scriitura taciturnă" în favoarea „scriiturii publice". Scrisori către cei de-acasă și corespondența cu Friedgard Thoma atrăseseră deja atenția asupra unor aspecte mai greu de decelat ale personalității lui Cioran: duioșia acestui spirit radical, vulnerabilitatea sa, afabilitatea, interesul pentru faptul mărunt cotidian
Cioran necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6293_a_7618]
-
un eveniment, chiar si atunci când substanța epistolelor este minoră. În cazul particular al lui Emil Cioran, interesul este sporit de împrejurarea că gânditorul s-a străduit, poate mai mult decât oricare alt scriitor contemporan, să își estompeze „scriitura taciturnă" în favoarea „scriiturii publice". Scrisori către cei de-acasă și corespondența cu Friedgard Thoma atrăseseră deja atenția asupra unor aspecte mai greu de decelat ale personalității lui Cioran: duioșia acestui spirit radical, vulnerabilitatea sa, afabilitatea, interesul pentru faptul mărunt cotidian, umorul aparte. O
Cioran necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6293_a_7618]
-
din primii ani ai deceniului opt, nu propune doar o poetică nouă, ci, în plus față de toate generațiile postbelice, vine cu ceea ce în lumea anglo-saxonă se numește de cîteva decenii theory. Faptul că „Noii” sînt textualiști, că experimentează la nivelul scriiturii, că citesc „teorie” - e drept, fără program -, și nu doar autori de ficțiune, îi singularizează față de antecesori, ca și față de predecesori. Este de altfel trăsătura pe care Adina Dinițoiu o subliniază în repetate rînduri - apetitul lor pentru teorie și împrumuturile
Best of 80’s, remasterizat by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4895_a_6220]
-
scenă. Există un echilibru desăvîrșit al construcției, un concept scenografic al Liei Dogaru ce sugerează cu cîteva elemente spațiile de joc, o traducere vioaie și nuanțată a Irinei Velcescu și patru actori preciși ca un ceas elvețian. Ca și în scriitură - autorul Donald Margulies a practicat și arta colajului - și în spectacol, fiecare situație presupune o reasamblare a acelorași piese de puzzle, care își schimbă mereu desenul în funcție de poveste și de cei pe care îi implică direct. Cu aceiași protagoniști, puși
Un puzzle by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4902_a_6227]
-
sirenelor și se aruncă în apă; este ocazia pentru Quignard de a reflecta la opoziția între cîntecul lui Orfeu, muzică inventată, compusă, sprijinită pe o tehnică și cîntecul vrăjit, primar și siderant al Sirenelor. Este totodată povestea intimității dezvăluite a scriiturii lui Quignard, care își începe ziua cu citit, apoi scris, apoi „copiat la mașină” ce a scris, apoi corectat și adnodat ce a printat, și așa mai departe - recitire, rescriere, recorectare, rerecitire, rerescriere, rerecorectare - pînă cînd nici o corectură sau adnotare
Regal Quignard by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4905_a_6230]
-
autorul nu mai are nimic de corectat/adnotat. Totul, ansamblul se modifică și el semnificativ sau imperceptibil cu fiecare adnotare sau suprimare. Cum bine spune textul de prezentare al editurii, e vorba aici de o geneză in vivo, care surprinde scriitura caldă încă în procesul ei de modificare, ameliorare sau rearticulare. În cei cîțiva ani de scriitură un capitol dispare, un altul își schimbă locul, este luminat diferit printr-o altă ordonare sau imagine. Cu titlu de exemplu, fraza „Poeta Sappho
Regal Quignard by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4905_a_6230]
-
imperceptibil cu fiecare adnotare sau suprimare. Cum bine spune textul de prezentare al editurii, e vorba aici de o geneză in vivo, care surprinde scriitura caldă încă în procesul ei de modificare, ameliorare sau rearticulare. În cei cîțiva ani de scriitură un capitol dispare, un altul își schimbă locul, este luminat diferit printr-o altă ordonare sau imagine. Cu titlu de exemplu, fraza „Poeta Sappho și-a luat viața aruncîndu- se de pe stînca din Santa Maura”, care constituie conținutul fragmentului VIII
Regal Quignard by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4905_a_6230]
-
două ori. [...] Doar luntrea morții putea să plutească pe apele sticloase în care omul nădăjduia să zărească mărgăritarul sufletului său.“ (p. 64) Râul de sticlă este un roman care se parcurge ușor, cu personaje schematice, o acțiune previzibilă și o scriitură deloc sofisticată, dar care merită citit ca lecție de istorie (a bogomilismului), ca și pentru a gusta un strop din literatura bulgară contemporană.
Un râu la sud de Dunăre by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4830_a_6155]