1,205 matches
-
gând să se apropie vreun nor. Bătrânii abia se mai mișcau pe coridoare, nedormiți, transpirând, bând apă, transpirând din nou, fierți parcă, împreună cu halatele lor. Uneori, vântul aducea dinspre bălării un sunet ciudat. Era zgomotul ierburilor uscate, transformate aproape în scrum de secetă. Într-una din acele zile groaznice am reușit, în sfârșit, să mă găsesc față în față cu Laura. Am uitat pe loc de căldură și am zâmbit; mă tem că într-un mod pe care nu l-aș
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dat Govorov un mesaj și pentru el? Dmitri își mușcă interiorul gurii. ă Mi-a dat un bilet, da. ă Așa? și de ce nu mi-ai spus asta înainte? Dmitri ținea țigara între degetul mare și arătător și îi studie scrumul. ă Nu știu. Trase un fum lung. Ceva ce mi-a spus, poate, veni răspunsul odată cu fumul. ă Ce ți-a spus? ă Chiar nimica. Dmitri refuză cu încăpățânare să se uite în ochii lui Porfiri. ă Da, sunt sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
plângea. Capitolul douăzeci și trei Bastarzii lui Jupiter ă Este adevărat? Nicodim Fomici închise ușa biroului lui Porfiri, dar nu părea doritor să avanseze în cameră. Aștepta în schimb răspunsul lui Porfiri. Porfiri slobozi o dâră de fum și scutură scrumul de pe țigară. ă Ce să fie adevărat? Își ridică privirea din hârtii și clipi în exces. ă Ultima nebunie a lui Liputin? Porfiri îi înmână inspectorului șef o scrisoare purtând antetul biroului prokuror-ului. ă Trebuie să îi înmânez prokurorului Iaroslav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
zi era. Nu putea scăpa de sentimentul că mai avea ceva de făcut. Cu toate acestea, despre orice era vorba, nu era așa de important precum faptul de a sta sprijinit de ușă și de a privi fumul de țigară. Scrumul cădea nestingherit pe podea. Porfiri era învălui de fum, studiindu-l ca pe un mister ce putea fi rezolvat. Când termină țigara, strânse chiștocul, simțindu-i căldura aspră între degetul mare și arătător, în timp ce se îndepărta de ușă. Camera deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mai tenteze pe nimeni și să nu existe pericolul ca într-o zi un intrus să-și vâre nasul în tainele celorlalți și să-i terorizeze după aceea. Destul că știa Arhivarul. Mai bine se transforma totul în cenușă, în scrum și astfel dispărea orice pericol. Dar alții s-au împotrivit și au rugat să nu se dea totuși foc arhivei. „Poate că într-o zi...” Nu prea știau ei la ce sperau să le folosească “într-o zi” adevărul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
gând să se apropie vreun nor. Bătrânii abia se mai mișcau pe coridoare, nedormiți, transpirând, bând apă, transpirând din nou, fierți parcă, împreună cu halatele lor. Uneori, vântul aducea dinspre bălării un sunet ciudat. Era zgomotul ierburilor uscate, transformate aproape în scrum de secetă. Într-una din acele zile groaznice am reușit, în sfârșit, să mă găsesc față în față cu Laura. Am uitat pe loc de căldură și am zâmbit; mă tem că într-un mod pe care nu l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că ar trebui să-i plâng de milă celui cu care o să te măriți tu... Bați omul la cap și când mănâncă. Takamori și-a scos pachetul de țigări. — Un chibrit, te rog! — Sunt lângă tine... Ai grijă să pui scrumul în scrumieră. Mama iar s-a plâns azi dimineață, mi-a spus: „Takamori crede că toată casa e o scrumieră.“ Ca majoritatea bărbaților, Takamori nu prea se sinchisea unde scutură scrumul de țigară. Totul servea drept scrumieră: vaza cu flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
te rog! — Sunt lângă tine... Ai grijă să pui scrumul în scrumieră. Mama iar s-a plâns azi dimineață, mi-a spus: „Takamori crede că toată casa e o scrumieră.“ Ca majoritatea bărbaților, Takamori nu prea se sinchisea unde scutură scrumul de țigară. Totul servea drept scrumieră: vaza cu flori, borcanele cu cremă de față ale surorii lui... — Takamori. — Ce mai vrei? — Am fost cerută în căsătorie. — Zău? Cred că individul nu e-n toate mințile. — Ōkuma, de la birou... — Tipul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
spre vatra-n lumină. Adâncile mele orzuri se-nchină. [1931] * STĂ ÎN CODRU FĂRĂ SLAVĂ Stă în codru fără slavă mare pasăre bolnavă. Naltă stă sub cerul mic și n-o vindecă nimic, numai rouă dac-ar bea cu cenușă, scrum de stea. Se tot uită-n sus bolnavă la cea stea peste dumbravă. [1930] * DIN ADÎNC Mamă, - nimicul - marele! Spaima de marele îmi cutremură noapte de noapte grădina. Mamă, tu ai fost odat' mormântul meu. De ce îmi e așa de
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Păianjenii sfinți prin cetini se-ntind. La un veac, tot la un veac, din înalt mi-1 lovește în creștet fulgerul alb. Stă între zodii și țară un brad. Sărutate de fulger - crengile ard. Dar, iată, se scutură numai de scrum, și flamura-i nouă și fără de-ajun! Mistrețul poveștilor iară și iar încearcă de scoarță prăsele de var. Și făr' de-asfințit în imperiul meu tânărul brad străjuiește mereu. [1937] * 1917 Focul tăcu. E zi de odihnă. Privim din
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
se trezesc sibilinele glasuri. Lumina așteaptă prilejul să-nece biserici, corăbii, colinele. Din portul cu zvon de maree pescarii sosesc cu povara pe creștet. În coșuri: țestoase, țipari, curcubee. Boarea atlantică pipăie morile, veacul de mijloc, laptele mării, părul femeilor, scrumul și florile. În dimineața de roz mărgărint o inimă, singură și de la sine, purcede solară grin anotimp. [1938] * VÎNZĂTORUL DE GREIERI Un strigăt în noapte pe bulevard: grilu! Din câmp vânzătorul intrat-a-n oraș pe-un măgar, cu greieri
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
flăcările unui rug. Nebun, ca niște limbi de foc eu brațele-mi întind, ca să-ți topesc zăpada umerilor goi, și să-ți sorb, flămând să-ți mistui puterea, sângele, mândria, primăvara, totul. În zori când ziua va aprinde noaptea, când scrumul nopții o să piară dus de-un vânt spre-apus, în zori de zi aș vrea să fim și noi cenușă, noi și - pământul. LINIȘTE Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri razele de
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
să nu-l putrezească nici ploaie, nici an. Ieșise să scape din norul din ușă, de noaptea căzută din munte cu foc. Dar cânele, scurt răsucindu-se-n loc, se stinse rânjind și mușcând din cenușă. Te văd Dumnezeule - plumb, scrum și nor - odată venind peste mine prin ușă, din muntele cerului, cotropitor. Scăpa-voi doar până în poartă. Apoi mușca-voi, în Tine, a lumii cenușă. Tiparul în TINE păstra-mi-l-voi. CÎNTECUL SPICELOR Spicele-n lanuri - de dor se-nfioară, de moarte când
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
murit și el după 40 de zile. În total au murit cinci călugări de prin postul Crăciunului până aproape de Paște. În mănăstire se țineau slujbe, iar oamenii credeau că stafia lui Dracula stăpânește încă locurile. După incendiul care a făcut scrum icoana făcătoare de minuni, duhul necurat s-a strecurat în călugări, lăsând două bube roșii pe gâturile lor. Starețul a trimis vorbă la Târgoviște, la palat și la mitropolit, a cerut ajutorul altor mănăstiri și a aprins o cruce mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a trimis vorbă la Târgoviște, la palat și la mitropolit, a cerut ajutorul altor mănăstiri și a aprins o cruce mare, făcută din busuioc uscat și crengi de salcie, care a ars un ceas pe locul unde fusese poarta. Din scrumul crucii sfinte au făcut o alifie pentru gâtul călugărului Augustin, umflat de două bubițe ca niște boabe de grâu. Toți ceilalți călugări care muriseră avuseseră gâtul mușcat, iar acum toată mănăstirea aștepta moartea lui Augustin ca pe ceva mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
povestesc nimănui, nici eu n-ar fi trebuit să aflu asta, faptul că mi-a spus-o, înseamnă că și-a pus singur ștreangul de gât, și și-a dus mâna cu țigara într-acolo, de era să-i cadă scrumul pe haină, apoi a mai spus că acum e totuna, pentru că acum și gâtul meu e în ștreang, și să-mi intre bine-n cap, că n-am voie să fac mai mult de șaptezeci de puncte, altfel pun în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a povestit că a dezgropat-o din mormântul unui soldat căzut în războiul civil, însă nimeni nu l-a crezut, Janika mi-a spus odată că nici măcar nu e o cască, e un ceaun, când din dopuri a rămas doar scrumul, și-a făcut apariția și Prodan, avea o suflătoare cu patru țevi, foarte frumos făcută, fiecare tub Bergmann era înfășurat cu izolirband, îi confecționase și un pat de armă și mâner, arăta ca o adevărată mitralieră, făcuse rost și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sune, Îl opresc. CÎnd ies din nou În balcon, Încă mai tremur de șoc. Nu-mi vine să cred că totul s-a terminat În felul ăsta. Într-o singură zi, superba mea poveste de dragoste s-a prefăcut În scrum. — Ești OK ? zice Lissy Îngrijorată. — Cred că da. Mă las să cad Într-un scaun. Zgîlțîită bine. — Emma, spune Jemima, cu ochii la pielița unei unghii. Nu vreau să te presez. Dar știi, nu, ce trebuie să faci ? — Ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că, tot mergând spre Miazăzi, ne apropiasem din ce În ce de soare și că, Într-o bună zi, aveam să ne trezim cu el În fața noastră, cât să-l atingem, mai arzător ca oricând, gata-gata să ne facă pieile scrum și să ne prăjească până la os. Of, of, soare blestemat! În ziua aceea, micuțul Unu nu a putut să adoarmă. Nu mai dorea nici țâță și, orice am fi făcut, nu-i intram În voie. I-am cântat ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
negru - mulat pe corp. Buclele Îi erau proaspăt aranjate, zâmbetul firav și cast. Fără să vrei, Îl studiai În căutarea semnelor operațiilor faciale. Mi‑am spus că avea un aer de melancolie tranzițională. Băieții de aur care se prefac În scrum, ca niște coșari. Ravelstein, care era la fel de masiv ca oricare dintre bodyguarzi - chiar mai masiv, dar cu certitudine nu mai puternic - părea entuziasmat de acest scurt moment de contact. Așa era el - se consuma În plăcerea clipei. La parter, bodyguarzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Își reteza havanele obținute prin contrabandă din Cuba, cutia uriașă de țigări plină cu Marlboro, brichetele Dunhill, scrumierele pătrate din cristal greu, - mucurile lungi ale țigărilor din care pufăise nervos unul sau două fumuri și apoi le rupsese. Mormane de scrum. Lângă perete, pe un raft Înclinat, un elaborat set de aparate telefonice cu multe butoane - centrala telefonică particulară a lui Abe, operată de el Însuși cu multă dexteritate. Folosită din plin. Parisul și Londra chemau aproape la fel de frecvent ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cred că vor găsi persoana asta. Am o presimțire. Își mișca mâinile tot timpul, jucându-se cu suporturile pătate de sub paharele de bere, desprinzând bucățele de lemn din masă cu unghiile, lovind țigara de scrumieră, chiar și atunci când nu era scrum de scuturat. Conversația asta îl făcea să nu aibă astâmpăr, de parcă ar fi fost într-un tren de mare viteză, cu stomacul gol. Când Marie a spus că Violet era ácolo jos, zise el, am crezut că o să - Cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pată de lumină galbenă, în timp ce restul zonei din spatele scenei era cufundat în beznă. A pleca de acolo era ca și cum aș fi părăsit centrul lumii pentru a merge la periferia ei. Paul, sprijinit de perete, lângă o găleată în care scutura scrumul țigării cu mișcări rapide, smucite, mă acostă. — Ce zici mătăluță de minunata scenă? zise el, cu sarcasm, deși nu ridică tonul mai mult decât se cuvenea. Ești prietenă cu ea, nu? — Vorbești de Violet? — A fost nebunia dracu’, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
coborî prost dispus pe terasa ce servea drept sală de mese în zilele fără ploaie. Părintele Carlos îl aștepta și amândoi blestemară ouăle prăjite în ceva ce părea ulei de motor, orezul nedecorticat și aproape nefiert, carnea urât mirositoare, făcută scrum, și o cafea în care trebuie că se spălaseră pe picioare toți metișii din Santa Marta. Ce loc de căcat! Jurasem să nu mai pun piciorul vreodată în locul ăsta. — Liniștește-te, fiule. Liniștește-te. Mâine o să aranjez ca franciscanii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cât timp mă vei tine acasă, fără job? Nu răspunde. Trage cu sete din țigară, ca de obicei. Scrumiera e plină, la îndemână. Scrumierele sunt pline. Mă ridic și le golesc, punându-i una în locul celei în care își scutură scrumul. Mă privește rece cu ochii ei mari, de culoarea alunei în toamna - ochii care ma făcuseră să mă îndrăgostesc de ea din momentul în care o văzusem prima dată... - Mulțumesc. Faci cum crezi - dar să știi că în asta nu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]