3,463 matches
-
încă să lupte. Așa am stabilit. Inutilul e chiar principiul nostru. Găsesc că utilul e și mai bun, spune Hans care, destul de ciudat, iubește banii și nu‑și mai ia ochii de la portmoneu. Banii nu‑s importanți; Rainer trage un scuipat în direcția portofelului, ce crezi că are acolo, bancnote de o sută sau de o mie? Banii nu sunt principiul nostru, susură Sophie, ai cărei părinți au prea mulți și care e traumatizată de atâta bunăstare. Hans lovește în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pripește adesea și nu‑i dispus la compromisuri. Cei doi frați fac tot felul de răutăți la adresa tatălui pe care‑l detestă - îi maimuțăresc disprețuitor fiece mișcare, îi smulg cârjele, îi pun piedică (deși n‑are decât un picior), îi scuipă în mâncare și nu‑i aduc ceea ce‑și dorește. Îmi faceți șicane, bombăne mânios bărbatul între două vârste. Dar nu poate să dovedească niciodată că o fac intenționat. Cu toate acestea, îi lasă în continuare la liceu, ca să poată spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fac pneumonie. Până să survină moartea animalului, Hans - care se purtase cam ciudat încă de mai înainte, la chestia cu veverița - o trage pe Sophie departe de pisică; animalul, ud leoarcă, iese cu greu afară din apă și o zbughește scuipând. Sigur o s‑o înhațe vulpea și nici asta nu‑i o moarte frumoasă. Hans îi arde Sophiei o palmă, încât începe să‑i curgă sânge din colțul gurii. Au! Grupul stă acolo încremenit, de parcă ar fi Sfânta Familie, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
șaten închis, unu la zero pentru Sophie. Tot ăsta va fi și scorul final: unu la zero pentru Sophie. Te doresc atât de mult, te doresc, îmi place ce‑mi faci, șoptește Anna. Îți place, Anni, hă? Spune Hans și scuipă printre incisivi, chiar așa, acuși îmi dau drumul, știi doar, totul e să fii pregătit, acum chiar că‑mi dau drumul. Aicea sunt! Anna geme și tușește din lipsă de aer, iubirea a pus stăpânire pe ea cu o violență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mulți oameni încearcă s‑o calmeze, dar nu reușesc, așa că un profesor de medicină dintre cei prezenți îi dă un medicament ca să doarmă. Nu‑i pasă de musafiri, se omoară pe loc dacă singura ei fiică n‑o iubește. Își scuipă soțul și‑l dă afară când vine s‑o întrebe cum se simte; acesta provine dintr‑o familie destul de săracă și a studiat construcții de mașini, ceea ce a însemnat un sacrificiu considerabil pentru părinții săi. Sacrificiul a fost însă dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
face asta. Ele rămân întotdeauna cât se poate de mult, iar dacă sunt trimise grosolan la plimbare, plâng și suferă din dragoste, ceea ce i s‑a întâmplat adesea și Mariei Schell. Din când în când, face scandal câte un derbedeu, scuipă cu bere în jurul lui, ia la bătaie pe cineva, apoi pleacă acasă unde e bătut măr, ca să se creeze un echilibru și o stabilitate. Multă lume îl înjură pe drum, mai cu seamă din cauza hainelor murdare din piele, care lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
contează și nu mai sunt așa implicați în procesul de producție, ajunge și un star autohton, nu‑i nevoie să angajezi un star din străinătate. Asta‑i dovada că cei în vârstă mai au valori, iar tinerii numai frivolitate. Adolescenții scuipă pe bătrâni și pe concepțiile lor, dar îi redescoperă câțiva ani mai târziu, când mai îmbătrânesc ei înșiși și se liniștesc. Hans e deja ceva mai în vârstă, dar nu vrea în ruptul capului să se potolească. Soarele apune ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
miting în fața Cancelariei federale. Miercuri, 27. 9.: la Viena, Linz, Steyr și în alte localități industriale, mai ales la Wr. Neustadt și St. Pölten, se ajunge la demonstrații și acțiuni puternice de protest. Greva atinge punctul culminant. Hans ia supa, scuipă pe neobservate o flegmă strașnică în ea, amestecă și i‑o dă mamei sale de parcă nimic nu s‑ar fi întâmplat. Sâmbătă, 30. 9. ’50, în hala de montaj a fabricii de locomotive din Florisdorf, are loc conferința comitetelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dar o stea. Hans vrea să guste și el o dată o felie din aia groasă de tort, cu multă cremă, dar Sophie îi interzice. N‑are voie nici să se pilească și să înceapă să cânte ca tirolezii sau să scuipe pe cineva. Plimbări palpitante cu mașina în care frații mai mari fac pe șoferul - tata le‑a făcut cadou de bacalaureat o mașină mică - iar tu ai să primești mai târziu una la fel. Seri muzicale în familie, într‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
n‑ai chef de scris, ceața și cerul albastru care râde, deși - la cât de minunat e - n‑ar mai avea nevoie s‑o facă. Multe subiecte de discuție. Înțelegerea și gusturile comune. Lui Hans îi vine să tușească și scuipă în farfurioară, amestecată cu salivă, jumătate din cafeaua pe care i‑o comandase Sophie. În creierul lui e o gaură mare care s‑ar mai putea numi, cu un termen general, neant. Când liceenii discută între ei, sunt pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
până și de niște fete care după vârstă ar putea să‑i fie fiice, dar ele sunt copiii unor oameni care, din păcate, le‑au educat prost, încât au devenit niște tinere delincvente. Ptiu, drace, nu poți decât să le scuipi în ochi. În Linz nu există așa ceva. Să‑i scot pula din pantaloni și să i‑o strâng ca să‑l doară, întreabă Anna răvășită. Nu, lasă, îi răspunde fratele ei, conducătorul, cine altcineva, care se ține sobru deoparte și dirijează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pericol, riscând necugetat. Dar banii trebuiau să fie pe ultimul plan! Banii nu‑s importanți, dar te liniștesc atunci când îi ai. Dar eu nu vreau să mă liniștesc, sunt surescitată, nu durează decât un minut dacă i‑o scot și scuip pe ea. Țineți‑l bine. Zis și făcut. Până și Rainer participă la acțiunea de imobilizare, ca să nu creadă Sophie că face toate astea doar de dragul lovelelor. Hahaleră vicleană, n‑ai fi crezut c‑o s‑o pățești, ai crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o rână. Curge un pic de sânge de Linz și tăcerea se așterne brusc, sigur că tipul nu s‑a ales totuși cu sechele. Dar o să țină minte întâmplarea asta. Toți se grăbesc înapoi în întuneric, spre strada care‑i scuipase mai înainte, nici măcar întunericul orașului de noapte nu suportă asemenea adolescenți prost‑crescuți. N‑am putea să ne și pișăm pe el, întreabă Hans excitat de faptele Annei. Nu, asta n‑o mai facem, ci ne cărăm imediat, zice Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mușchi. Hans e animalic și vrea să trezească și în Sophie animalul care, cu siguranță, se găsește înăuntrul ei. Abia au intrat în cameră, că Rainer și‑a și pus în funcțiune placa interioară care toarce ca un motor și scuipă în afară sentimentele legate de jaful de ieri; mai mult ca sigur o să încheie cu sentimentul lui pentru Sophie, dar până atunci or să treacă cel puțin două ore nemaipomenit de plictisitoare. Sunt conducătorul vostru și sper că acțiunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
-mi câștige compasiunea. Chipul său copleșit de rușine avea o expresie atât de deprimantă că, dacă Îl vedeai, te simțeai brusc secat de energie. — Tu... tu..., rosti cu greutate Monkey. Cuvintele lui aveau o rezonanță aparte, de parcă le-ar fi scuipat din adâncul stomacului, odată cu fierea sau vreun lichid gastric. — Tu nu ești genul invidios pe alții, nu-i așa? — Așa ceva n-am cum să-mi dau seama de unul singur, am spus. Îmi pare rău, dar pic de somn. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
deși continuam să mă frec de mă dureau Încheieturile mâinilor, m-am dus la baie să caut un Baby Oil. Nu am găsit decât flacoane de șampon, balsam, gel de duș. Ca să-mi fac mâinile să alunece mai bine, am scuipat În palme și am Început să mi-o frec cu frenezie. Îmi imaginam că stăteam Îngenunchiat la picioarele lui Keiko Kataoka arzând de dorința de a-i linge picioarele, fără a primi permisiunea să fac asta, și izbucneam În lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vom da foc depozitului tău, ci și ție. Sper că ai priceput asta, spuse și îl împinse deoparte. Helmut se tamponă cu batista la gura plină de sânge: — Da, domnule, zise el, înțeleg. Când am ajuns din nou afară, am scuipat în rigolă. — Îți lasă un gust neplăcut în gură, nu-i așa, domnule? Mă face să mă bucur că nu am o fiică, sincer. Mi-ar fi plăcut să-i spun că eram de acord cu el, numai că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
i-am îndepărtat coapsele din jurul meu: — Dar nu așa. Ar trebui să fie cu dragoste. Ea încetă să se zvârcolească și pentru o clipă păru să recunoască adevărul a ceea ce-i spuneam. Zâmbind, apoi ridicându-și gura spre mine, mă scuipă în față. După asta nu mai era nimic de făcut, decât să plec. Aveam un nod în stomacul care-mi era la fel de rece și singuratic ca apartamentul meu de pe Fasanenstrasse și aproape imediat ce am ajuns acasă am lăsat pe seama unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a avut ca rezultat omorârea perversă a șapte inocente școlărițe germane. — Reichsführer, protestez, răcni Weisthor. E monstruos. — Sunt foarte de acord, zise Heydrich, și tu ești monstrul. Weisthor se ridică în picioare, tremurând din tot corpul: — Mincinos mic și ovreu! scuipă el. Heydrich îi aruncă un surâs leneș: — Kommissare, zise el cu o voce puternică, poți să poftești aici acum, te rog? Am intrat agale în cameră, cu pantofii răsunând pe podea precum un actor neliniștit pe cale să participe la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Preocupându-ne de splendorile filosofiei, interpunem între noi și trivialitatea lumii o distanță utilă și necesară pentru a ne făuri o viață fericită și plină de voioșie. IV ANAXARH și „natura îndrăgostită de plăcere” -1Să-ți muști limba și s-o scuipi... Tot așa cum Hipparh pitagoricianul are un discurs vag inspirat din materialismul lui Democrit, Anaxarh - supranumit Preafericitul - este categorisit printre discipolii filosofului din Abdera, deși unii fac din el un sofist, un cinic, un pyrrhonian... Este adevărat că, pe atunci, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
că nu-i va pedepsi decât trupul, materia filosofului, și nu pe el însuși, nici realitatea și nici adevărul lui. Când același îi caută pricină și amenință că o să-i taie limba, el și-o mușcă cu dinții și-i scuipă în obraz o bucățică. Chiar dacă aceeași anecdotă i se mai atribuie și lui Zenon din Elea, să reținem că istorioara face din Anaxarh un om pe care puterea nu-l sperie, pe care cei puternici nu-l impresionează, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
acolo. Blondul sări și înălță capacul lăzii. Zeci de pachete de nailon cu un praf albicios stăteau frumos orânduite în ladă. Cu vârful baionetei blondul sparse unul, își umezi arătătorul și gustă. — Ei? întrebă nerăbdător bărbosul. — „Dero”, răspunse blondul și scuipă. — „Dero”? făcu dezamăgit bărbosul. La ce vă trebuie atâta „Dero”? — Pentru curățenie, răspunse timid Stejeran. Știți, nava e cam veche și... dacă n-o ținem lună... — Da’ aurul? Unde țineți aurul? Sau platina! zise bărbosul. Ia să vă văd plăcuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
În o rouă de poleiuri: Rașelica Nachmansohn. - O! vegheat din Jilțul Naibei al Pământurilor Nalte, De atlaz tulip în creștet încheiat cu cap de mort, "Mult" poesc, cioplirea unei rare și pierdute dalte, Pașadia își despoaie înnoptat semețu-i port. - O! scuipat de înverzita tuse-a spumelor putride, Cocoțat pe naufragii, nefiresc ca-ntr-un ochean, Împuind cămara nopții cu oracole stupide, Gore freamătă-n jiletcă de râios batracian. - Cântec, lebădă străpunsă, sol al harfelor eline, Strămutat pe mândre prapuri de năierii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
luau în șir indian spre Universitate, mimând șchoipătatul și călcând cu un picior pe trotuar și cu celălat pe carosabil... Deseori se facea câte un șir de peste cincizeci de suflete... spre hazul trecătorilor bulevardiști și spre stupefacția bătrânilor care își scuipau în sân sau își făceau cruce întrebând timizi: - De unde atâția tineri infirmi pe bulevard? - Vin de la ASE. Există acolo o secție de șontâcologie, răspundea cate un „smeker” fără sedilă sub „s”... Înaintând pe bulevard spre hotel Intercontinental, la prima intersecție
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
pentru omul lumii moderne. Cine și-ar da copilul să moară pentru prietenul lui? Dar pentru dușmanul lui? Dumnezeu a îngăduit că Fiul Lui preaiubit - Mântuitorul nostru drag, iubit și scump - Isus Cristos - să moară PENTRU MINE. Cristos a fost scuipat, bătut, jignit, rănit și omorât PENTRU PĂCATELE MELE... Pedeapsă care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți. Doamne, ... Ce dragoste de Dumnezeu, Să moară un Rege în locul meu"... Dacă știi această piesă, pune-te
SA MOARA UN REGE IN LOCUL MEU de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364462_a_365791]